EMPYRIOS - ... and the Rest Is Silence
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 16.01.2007 CASA DE DISCURI: Burning Star 8.5
NOTA METALFAN: 8.7
NOTEAZA ALBUM: 2 voturi
Top 2007: #80 |
Empyrios Componenta: Silvio Mancini – voce; Simone Mularoni - chitara; Emanuele Casali – clape; Simone "Sym" Bertozzi – bas; Matteo Mastroianni - tobe |
TRACKLIST: 01. Wreckage02. Tort03. The Ruiner04. Unbalanced Equilibrium05. PsychoTerrorism06. Prelude To The Sleepless Tragedy07. Insomnia08. Eal09. Perseverance10. Losing Myself In The Downward Spiral11. Failure Of Eye12. FarCry |
Remarcabil. Si putin enervant Asta trebuia sa fie albumul care sa faca pace intre mine si Klawz. Progresiv cu influente thrash. Sau cu niste riff-uri a la Nevermore, macar N-a fost sa fie, dar sa nu anticipam... Cine sunt Empyrios? Niste italieni care au pornit la drum in 2001, au scos un demo (The EverSinner) ceva mai tarziu, au tot cantat pe la festivaluri de progresiv din Italia si au scos primul lor album anul asta. Nimic deosebit, la prima vedere. Numai ca, va spun din start, astia sunt niste oameni super-talentati. Simone Mularoni cel putin are niste riff-uri foarte tari si solo-uri pe masura. Nici nu stiu ce exemplu sa va dau mai intai - pe mine m-au spart The Ruiner, PsychoTerrorism si Perseverance. Dar sunt convins ca fiecare o sa va gasiti 2-3 piese care sa va cada la fix din punctul asta de vedere. Nevermore e una dintre comparatii, dar cred ca Pantera n-ar fi tocmai deplasat in anumite puncte. Matteo Mastroiani, celalalt membru fondator si creier al trupei, bate ca un cyborg descreierat (daca-mi permiteti sa redau astfel combinatia de precizie si forta. Iar Simone Bertozzi e si el la datorie. Failure Of Eye mi se pare un exemplu de sincronizare excelenta a celor doi. Si acum ajungem la barbatul care sta intre mine si Klawz (hm... cel putin dubios). Silvio Mancini, vocea “cu un timbru atat de deosebit”, dupa cum se exprima cei de la Empyrios. Nu-i contest calitatile vocale, numai ca pentru mine e deosebit de enervant. Dracu’ sa ma ia, la voce chiar n-ai cum sa nu fii subiectiv. Iar eu, ca fan Overkill si amator de Rage Against The Machine, am invatat foarte bine ca exista voci care ii fascineaza pe o parte din oameni si ii enerveaza pe cealalta. Nu spun ca Silvio nu poate sa ia nu stiu cate octave in sus sau in jos; nu spun ca nu e in linia vocilor de progresiv; si, inca o data, nu spun ca n-o fi un vocal bun. Dar partea clean ii iese bine, partea growl mai deloc. Si chiar si pe partea clean, nu-mi place; n-am alt argument mai bun... Ascultati si voi balada Eal si vedeti cum va coafeaza. Bine, in plan secund ar fi clapele si corurile alea obositoare care vin la pachet cu progresivul. Dar astea sunt doar alergiile mele constante la genul muzical, nu le luati in seama. OK, concluziile: daca va place progresivul, Empyrios nu e doar lectura obligatorie - cred ca va fi o revelatie. Talent cat cuprinde, plus vana si atitudine. Symphony X cu Nevermore e descrierea cea mai intalnita, dar cred ca e mai mult de atat. Daca zona asta nu va entuziasmeaza prea tare, macar imprumutati de la un prieten. Sigur merita o ascultare – poate gasiti chestii care va plac. Un 8.5 care imi reflecta nemultumirea fata de voce si anumite pasaje lalaite. Dar puteti face o medie cu ipoteticul 9.5 al lui Klawz si vedeti voi dupa aia.
Tzugu Nota: 8.5
|
Comenteaza la: ... and the Rest Is Silence