WINDS - The Imaginary Direction of Time
FORMAT: CD DATA APARITIEI: 26.07.2004 CASA DE DISCURI: The End Records 9.0
NOTA METALFAN: 8.3
NOTEAZA ALBUM: 5 voturi
Top 2004: #110 |
Winds Componenta: Lars Eric Si - voce, bass Carl August Tidemann - chitara Jan Axel Von Blomberg - baterie Andy Winter - clape |
TRACKLIST: 01. What Is Beauty02. Sounds Like Desolation03. Theory of Relativity04. Visions of Perfection05. The Fireworks of Genesis06. Under the Stars07. A Moment for Reflection08. Time Without End09. The Final End10. Beyond Fate11. Silence in Despair12. Infinity |
Cand am aflat ca din Winds fac parte chitaristul Carl August Tidemann, pe care il stiam de la Tritonus si de la Arcturus, precum si Jan Axel Von Blomberg (Hellhammer pentru cunoscatori) am fost aprope sigur ca voi avea placerea sa imi delectez urechiusele cu o capodopera. Ceea ce este pe The Imaginary Direction of Time, insa, mi-a depasit toate asteptarile, ba chiar mi-a oferit delicii surprinzatoare. Nu este black metal, cum probabil se gandesc multi, ci este un metal orchestral cu foarte multe influente de progresiv metal al anilor '70, cu chitara clasica, clape invaluitoare si un cvartet de coarde care completeaza sublim. Lars Erik Si, cunoscut pentru partiturile de bass pe care le-a facut la Khold si partiturile de voce de la Sensa Anima, este un personaj care are acasa un Premiu Grammy pentru voce. Pe cel de-al treilea produs al celor de la Winds el atinge performante deosebite, iar plaja pe care el isi intinde vocalizele melodioase este una destul de larga, mergandu-se de la interpretari sobre si duioase pana la portiuni cu tenta operatica. In unele momente, mai ales in cele foarte grave si melancolice si acolo unde punctarile de chitara rece sunt pregnante, am sesizat anumite similitudini cu ceea ce a facut Opeth pe Damnation, dar totul sub o cu totul alta maniera de interpretate. Presa de specialitate il considera pe Carl August Tidemann drept Malmsteen al Norvegiei. Prea departe de adevar nu suntem, pentru ca este un poliinstrumentist care stie si cu chitara clasica si cu cea electrica, un muzician capabil de riff-uri nervoase dar si de solouri diafane. Cvartetul de coarde, alcatuit din 2 viori, o viola si un contrabas ofera un iz vechi si prafuit muzicii Winds, un aer de album cu fotografii sepia muzical, de piesa de colectie sau de anticariat. Nu mi s-a mai intampat de mult sa ma incerce atata melancolie si tristeti dulci-amare la audierea unui album de "metal". Productia este una impecabila iar de grafica s-a ocupat Travis Smith, un artist care in ultimul timp pare tot mai pasionat de machetarea albumelor de rock si metal. Inchei recenzia cu doua cuvinte foarte dragi cronicarilor francezi: UN MUST!!!
Sake Nota: 9
|
mult romantism,tristete dulce... Versuri un pic siropoase,dar in starea potrivita merg la suflet...