paradise Lost – Shades of God

Nu știu dacă și colegii mei de redacție cărora le-au revenit albumele mai vechi Paradise Lost au simțit – ca și mine – cât de ciudat este să asculți muzică făcută acum mai bine de zece ani, după ce săptămânal trebuie să ascultăm și să recenzăm albume noi. Mai bune sau mai proaste, asta contează mai puțin. Mă refer aici nu la calitatea produsului final creativ, ci la calitatea producției. Este o diferență izbitoare, mai ales când urechea ta nu mai este obișnuită decât cu un sunet cristal, indiferent de cât de sclipitoare sau de fade sunt ideile muzicale.
Dar trecând peste acest neajuns, sau poate tocmai datorită lui, după ascultări repetate și aproape obsesive, am reușit să intru în atmosfera sumbră degajată de Shades of God. Să vedem. A trecut un an de la Gothic, album despre care n-are sens să vă mai povestesc și eu, din moment ce mai mult ca sigur Sake a reușit să vi-l readucă în memorie. Britanicii sunt acum la cel de-al treilea album și cântă împreună de patru ani. Ideile capătă un contur mai precis, tehnica muzicală se îmbunătățește, Nick Holmes începe să își cizeleze vocea. Muzica ia o turnură mai heavy, pe alocuri mai melodică, îndepărtându-se încet-încet de death. Se renunță la vocea feminină.
Și ce este mai important, încă de pe acum se vede că trupei îi place să experimenteze, nu să bată pasul pe loc. Poate că la momentul respectiv lumea nu a realizat ce amploare va căpăta experimentul în viitoarele compoziții Paradise Lost. Însă, privind retrospectiv, având în minte și Icon, Draconian Times, One Second, Host și restul albumelor mai recente, putem vedea în Shades of God o „declarație de independență” – n-o să cântăm niciodată la fel pe fiecare album, chiar dacă o să păstrăm unele elemente de legătură; n-o să ne pese de ce spun ascultătorii despre noi; o să cântăm așa cum ne place și o să experimentăm cât mai mult posibil.
Așa văd eu Shades of God, după treisprezece ani de la apariție – un album curajos, cu o muzică nu în totalitate reușită, dar cu niște piese remarcabile, compus de o trupă pe cale să se maturizeze.

Music for Nations
14/07/1992

Nick Holmes – voce
Gregory Mackintosh – chitară
Aaron Aedy – chitară
Stephen Edmondson – bas
Matthew Archer – tobe

Mortals Watch the Day
Crying for Eternity
Embraced
Daylight Torn
Pity the Sadness
No Forgiveness
Your Hand in Mine
The Word Made Flesh
As I Die