Samael – Passage Exclusive Show

12 decembrie 2024, Quantic

Ce ar fi de spus despre Samael, care să nu se mai fi spus deja? Poate faptul că au venit pentru prima data în România tot în luna decembrie, pe 2, în anul de grație 2006 și au strâns o grămadă de fani la Sala Agronomia. Aduși de Metalfan România. Și trupa și fanii. Mă rog, fanii cred ca au venit singuri.

Acum, dând ceasul înainte cu 18 ani, mi-am dat seama că există un gen de trupe, printre care și cea de față, care au succes în România indiferent de câte ori sunt invitate. Nu îmi dau seama daca are legătură cu stilul, cu epoca, cu nostalgia oamenilor. Sau poate are legătură cu faptul că, până la urmă, Samael a fost și rămâne o trupă importantă. Cert e că sala de la Quantic a fost plină.

Prima formație invitată a fost WarHymn din București. Cu black metal-ul este destul de complicat, mai ales live, fiind un stil pretentios și foarte dificil de captat așa cum trebuie. Muzica trupei este rapidă, atmosferică, cu destul de multe pasaje de clape. Mi s-a părut că sonorizarea nu a fost de partea WarHymn, sunetul fiind pe alocuri extrem de aglomerat. Este păcat, mai ales că știu cum se aude trupa pe albumele de studio, mult mai aerisit și închegat. Părerea mea e să le acordați atenție și în continuare.

Despre ceilalți invitați, Hteththemeth din Brașov, trebuie să recunosc că nu știam foarte multe lucruri și că am ascultat produsele acestora cu atenție cu puțin timp înainte de concert. Nu mă așteptam să sune așa bine și chiar l-am informat pe colegul Klawz că poate ar trebui să îi asculte și el.

Live, am avut parte de un show teatral, plin de elemente vizuale, dificil de încadrat ca stil muzical (în sens bun). Totuși, prestația lui Lao Kreegan m-a dus în câteva rânduri cu gândul la Vulture Industries. Sper ca această comparație să nu facă o nedreptate formației Hteththemeth, care în mod evident înseamnă mult mai mult de atât, și ne-a demonstrat asta cu prisosință joi, 12 decembrie 2024. Muzicienii sunt foarte implicați și competenți din punct de vedere tehnic, prestația acestora având puternice accente de metal progresiv și avangardist, fără însă a deveni complicată sau plictisitoare în vreun moment. Ca și concluzie, a fost coloana sonoră perfectă pentru un “el” aflat într-o perpetuă căutare a „ei”. Presupun, fără știu asta, că un rol important în cadrul poveștii l-a avut si Adoriel, arhanghelul care e personajul principal al ultimului single al trupei.

Mie albumul Passage mi-a plăcut și încă îmi place foarte mult. Nu am fost unul dintre fanii Samael dezamăgiți de noua abordare, deși preferatul meu rămâne în continuare Ceremony of Opposites. Am venit la concert fără așteptări și cu inima deschisă. Din 2006 nu am văzut Samael live și, dacă stau bine să mă gândesc, nici atunci nu prea i-am văzut, având în vedere postura de organizator.

Prestația a fost intensă, Xy este un drăcușor neastâmpărat așa cum îl știm cu toții, chiar dacă sonorizarea clapelor a fost deficitară în unele momente. La Moonskin, ca să dau un exemplu concret, o piesă aproape exclusiv construită pe claviaturi, nu am reușit să înțeleg mare lucru. Or fi fost și emoțiile, nu zic!
Cel mai mult mi-a plăcut însă Vorph, care mi se pare un frontman cu o atitudine supercool și trv, hotărât și extrem de “evil” atunci când este necesar, adică mai mereu.
Drop și Ales s-au încadrat la rândul lor foarte bine în peisaj, fiind energici și dedicați.
Apropo de preferințe, aș spune că mi-a plăcut mai mult setul 2 de piese, cele bonus, mai ales pentru că am avut ocazia să fac ca toate alea pe Son of Earth, Baphomet’s Throne sau Black Trip. Ca batrâneii!

Setlist Samael:

Passage Set

1. Rain
2. Shining Kingdom
3. Angel’s Decay
4. My Savior
5. Jupiterian Vibe
6. The Ones Who Came Before
7. Liquid Soul Dimension
8. Moonskin
9. Born under Saturn
10. A Chosen Race
11.  Man in Your Head

Set 2

1. Ceremony of Opposites
2. Samael
3. Slavocracy
4. Son of Earth
5. Infra Galaxia
6. Reign of Light
7. Baphomet’s Throne
8. Black Trip
9. Black Supremacy