THE Ocean – End Of An Eon

14.12.2024, Quantic Club, București

Toate lucrurile bune se termină în cele din urmă. Ce înseamnă aceasta pentru “colectivul” The Ocean din perspectiva viitoarei componențe vom vedea, cert este că trupa a decis să susțină un mini turneu, ultimul în această formulă, pentru a prezenta live cel mai recent album, Holocene, dar și alte piese reprezentative din perioada Phanerozoic.

Prin intermediul organizatorului Rockstadt, The Ocean Collective s-au întors așadar în Quantic pentru a susține un show special în seara zilei de 14 decembrie. Și nu au venit singuri, ci alături de colegii lor de la Pelagic Records, Bipolar Architecture, care provin din defuncta trupă germano-turcă Heretic Soul și se află oarecum la început de carieră sub acest nou nume.

Să ai contract cu una dintre cele mai importante case de discuri din zona post metal nu este puțin lucru. Ascultasem albumul lor Metaphysicize prin februarie și unele piese mi-au atras atenția, problema cu discul și până la un punct cu acest stil de post-rock combinat cu blackgaze fiind repetiția excesivă a unor structuri muzicale până la epuizare.

Aceeași senzație am avut-o și pe parcursul celor aproximativ 50 minute cât a însumat concertul. Prea puțină varietate și prea multe elemente reciclate  pe care le-am mai auzit de nenumărate ori înainte pentru a menține interesul viu. Am remarcat vocea lui Sarp Keski care în concert a fost mult mai aproape de registrul death metal și oricum mixată (intenționat sau nu) foarte în față, astfel că adesea acoperea restul instrumentelor. Ca și pe album, mi-a plăcut în mod deosebit piesa Death Of The Architect, dar  și secvența instrumentală cu care au încheiat recitalul. Publicul a reacționat însă bine, chiar dacă la întrebarea câți dintre voi ați mai ascultat Bipolar Architecture până acum doar o duzină de mâini au apărut în aer.

Pe The Ocean îi mai văzusem cu doi ani în urmă tot în Quantic, tot alături de colegul Sake, și atunci impresia noastră comună a fost că am asistat la unul dintre cele mai bune concerte ale anului, de la prestația trupei până la sunetul excepțional. Așa că așteptările au fost acum pe măsură. Pentru cei care nu îi cunosc, The Ocean este unul dintre grupurile reprezentative ale curentelor sludge și, mai recent, post rock/metal, cu toate că muzica lor este atât de diversă încât este chiar dificil să aplici o etichetă sau să îi încadrezi stilistic.

Conceptual, The Ocean au creat o saga mamut, un proiect de o anvergură excepțională care se întinde pe parcursul a 9 albume de studio, evocând prin muzica lor toate erele relevante ale formării planetei pe care o locuim, începând cu precambrian și culminând cu holocenul, actuala epocă geologică. Despre Holocene, titlul firesc al ultimului album de studio, a fost și primul act al concertului, discul fiind practic reprodus aproape în întregime live, cu excepția piesei Unconformities.

Cred că sunt în asentimentul celor aproximativ 700 de spectatori când spun că am avut parte de o experiență senzorială complexă și completă, fiind foarte greu de reprodus în cuvinte ceea ce înseamnă un show The Ocean. De la atmosfera creată de jocurile ireproșabile de lumini până la juxtapunerea elementelor electronice cu chitările distorsionate și cu trombonul invitatului special Simen Eifring (Spurv), am făcut toți parte din universul muzical Holocene, în care, sub bagheta compozitorului și chitaristului Robin Staps,  accentul cade mai degrabă pe compoziții soft, dominate de sintetizator, pasaje instrumentale, voci clean, toate conlucrând pentru a ajunge la un climax care, cel puțin pe album, nu se întâmplă.

Nu a fost cazul în concert, pentru că după un scurt intermezzo de 10 minute, The Ocean au revenit pe scenă  pentru a ne prezenta cele mai bune compoziții de pe cele două albume Phanerozoic. Iar lucrurile au devenit firesc mult mai energice, dinamismul de pe scenă fiind resimțit din plin și în public. Am rămas, iarăși, impresionat de tehnica și sincronizarea muzicienilor, de precizia secției ritmice, de basul proeminent al lui Mattias Hägerstrand și de energia, vitalitatea, dar mai ales abilitatea de a trece rapid dintr-un registru în altul a vocalistului Loïc Rossetti. Lucrurile au degenerat (în sens bun) la final când Loic s-a aruncat în public pentru puțin crowd surfing pe parcursul bisului format din Triassic și Jurassic. Un epilog fericit pentru o seară mai mult decât reușită. Eu, personal, aștept cu nerăbdare următoarea întâlnire cu The Ocean.

Setlist The Ocean:
Actul 1:
Preboreal
Boreal
Sea of Reeds
Atlantic
Subboreal
Parabiosis
Subatlantic

Actul 2 – Best of Phanerozoic
The Cambrian Explosion
Cambrian II: Eternal Recurrence
Permian: The Great Dying
Silurian: Age of Sea Scorpions
Oligocene
Miocene | Pliocene
Pleistocene

Bis:
Triassic
Jurassic | Cretaceous