Top 2024

Făceam “spume” pe social media când Klawz m-a racolat pentru a completa nițel topul propus pentru 2024. Postasem următoarele:
“Băi, deci chiar nu aveam chef de făcut top anul ăsta, dar m-a pus dracu să deschid social media și să văd niște habarnisme severe ridicate la mare rang. Ai ascultat numai de la labeluri gen Century Media, de mai are puțin și îți bagă poștașu’ pe sub ușă lista cu ce au scos și ce îți mai vine la playlist pe Spotify și gata, astea sunt materialele anului, cică pe metal extrem? Eu zic că e muzică de pus când se servește peștele, ca să nu deranjeze la digestie.
Așadar, anul ăsta bag o lista cu 15 intrări, genuri diferite. Nu aș putea spune că sunt puse neapărat în ordine, dar pe sus e ce m-a uns la suflet cel mai mult. Ba chiar am găsit să va pun și două intrări de death metal tehnic/progresiv, cosmic sau cum mă-să îi mai spune în 2024, doar ca să vedeți că mai există și altceva în afară de Blood Incantation.”
O fi hatereală, o fi elitism sau ce trigger words vă mai plac, dar e o reacție firească la un top văzut care nu mi-a adus nimic nou de ascultat. Pentru un top bun trebuie efort. Ore întregi de căutat, apoi măcar dublu de ascultat. Scopul unui top este să te ajute să identifici albumele bune care au trecut pe lângă ține dintr-un motiv sau altul. Sper să pot face asta pentru voi. Notițele de mai jos sunt doar o înșiruire de gânduri despre materialele în cauză, nu doresc să descriu în detaliu cum sună, ci să va intrig cât să le (re)ascultați.

Death Like Mass – The Lord of Flies (Van Records)
Ce lovitură! Eram bine familiarizat cu Matka Na Sabacie, EP-ul din 2019, dar nu mă așteptam la albumul ăsta. Este impecabil, diabolic și îl consider albumul anului. Black metal de prim rang, fără laitmotive norvegiene și riffuri reciclate de 1000 de ori. În spate se află un trio formidabil – Mark of the Devil (voce) de la Cultes des Ghoules, T. Kaos (chitare) de la Lvcifyre și Menthor (tobe) de la Lvcifyre, Nightbringer, Bestia Arcana, Enthroned șamd.

Monte Penumbra – Austere Dawning (Noevdia)
Ieșit în urmă cu două săptămâni, noul Monte Penumbra a necesitat două ascultări ca să mă convingă că e sus în această lista. Trupa îi aparține lui W.uR (veteran al scenei portugheze) și aș putea spune că e un one man band, dar îl avem pe Bjarni Einarsson în spatele tobelor. În 2021, albumul As Blades in the Firmament prindea un loc în topul personal, dar în niciun caz pe o poziție ca în 2024. Evoluție clară, black metal avangardist, musai de ascultat!

Funeral Oration – Antropomorte (Avantgarde Music)
Mare bucurie m-a încercat când am văzut al treilea album al acestor veterani din Italia. Printre puținele trupe care reușesc să readucă sound-ul și spiritul anilor ’90 fără a suna ca o clonă ieftină. “Marcia funebre per il genere umano”! Dacă te trece ascultatul de Emperor, mai bine pui albumul ăsta.

Necrowretch – Swords of Dajjal (Season of Mist Underground Activists)
Am descoperit trupa asta prin Traian de la RTMC. M-a invitat să cânt cu Akral Necrosis la Craiova în 2015 alături de francezi. Văzut pe scenă, cumpărat de atunci tot ce au scos. Anul ăsta i-am pus pe scena din Quantic la Spears of Wallachia Festival. De ce? Pentru că au scos un super album de death/black metal (sau black/death metal?). Vocea lui Vlad rămâne unul dintre trademark-urile trupei, N.Destroyer distruge tobele, producția e impecabilă, iar piesele sunt mai complexe pe Swords of Dajjal. Este clară și schimbarea conceptuală, nu mai avem zei lovecraftieni, nici treburi din creștinism, iar aspectul asta se regăsește și în muzică.

Auld Ridge – For Death and Glory, to the Gods I Cry (Amor Fati)
Un one man band pe care îl urmăresc din 2021 (și cumpăr fiecare album nou). O. W. G. A. reușește să scoată materiale foarte bune în serie (și nu doar cu proiectul ăsta, dar și cu Albionic Hermeticism). Noul album este un festin al riffurilor, probabil cel mai agresiv din catalog. De data asta avem parte de o singură piesă folk care desparte cele 4 bucăți principale. Producție old school, raw black metal cu inserturi acustice și compoziție complexă.

Doedsmaghird – Omniverse Consciousness (Peaceville Records)
Din seria “pronunță asta”, vizionarul Vicotnik de la Dødheimsgard împreună cu Camille Giraudeau scot un album nou cu acest side project, la doar un an după capodopera “Black Medium Current” (DHG). Inspirația este clară, cu un ochi ne uităm în trecut la “Satanic Art”, cu celălalt vedem viitorul. Cum e muzica? Avantgarde black metal, industrial. Electronic, ciudat, bestial? Da!

Departure Chandelier – Satan Soldier of Fortune (Nuclear War Now! Productions)
O fi ieșit albumul ăsta ca să fie aproape de lansarea filmului lui Ridley Scott? Habar nu am, dar în 2024, e printre puținele de raw black metal care să mă impresioneze. Și o face prin identitatea și sunetul destul de unic. Recunosc, când am auzit prima dată de napoleonic black metal, am râs cu poftă, dar adevărul e că le iese. Satan Solder of Fortune e nițel sub primul album, Antichrist Rise to Power, dar conceptual cred că are sens să fie mai agresiv. Dacă e prima dată când vă loviți de canadienii ăștia, recomand să ascultați ambele albume.

Crypt Sermon – The Stygian Rose (Dark Descent Records)
Cred/sper că s-au făcut sute de cronici anul ăsta pentru acest album. Merită! Asculți prima piesă și îți dai seama că e imbatabil pe filon old school Epic/Doom Metal. Totul e la superlativ. O să mă țină bine până apare noul Solstice.

Inconcessus Lux Lucis – Temples Colliding in Fire (I, Voidhanger Records)
După prima ascultare i-am recomandat albumul lui Alin de la Headbangershop.ro cu următoarea descriere: “Iron Maiden extrem!”. Albumul e fascinant și da, îi putem spune blackened heavy metal. Leadurile de chitară sunt omniprezente, solistica e beton, riffurile sunt la ele acasă. Musai de ascultat!

Satan – Songs in Crimson (Metal Blade Records)
Au trecut doar 2 ani de la Earth Infernal și Satan livrează în continuare heavy metal de calitate. Trupa nu se mai reinventează la vârsta asta, dar nu îmi pot imagina un album slab de la oamenii ăștia. Songs in Crimson e puțin predictibil? Sigur că e, dar nu e de mirare și ca să-l urechez nițel, nu înțeleg ce e cu distorsul ăla, cam deranjant. Scriu rândurile astea și îmi aduc aminte că Brian Ross a scos album și cu Blitzkrieg. Nu l-am ascultat, dar corectăm!

Mențiuni:
Sovereign – Altered Realities (Dark Descent Records)
Death-thrash metal norvegian cu un sound interesant și pasaje mai tehnice pe ici pe colo. Tonul de chitară mi-a atras atenția și m-a ținut în loc. 0 regrete.
Antichrist Siege Machine – Vengeance of Eternal Fire (Profound Lore Records)
Parcă nu mergea top fără war metal. Antichrist Siege Machine reușesc să sune puțin mai modern față de competiție. Și sună monstruos!
Primitive Warfare – Extinction Protocol (Stygian Black Hand)
De data asta o intrare war metal cu sonorități mai clasice. Poate sunt altele mai bune în 2024, dar mie asta mi-a atras atenția. Nu reinventează roata genului, dar totul este executat excelent!
Siderean – Spilling the Astral Chalice (Edged Circle Productions)
Au trecut mulți ani de când mi-am pierdut interesul pentru genul ăsta de death metal, dar am văzut referințe la 2 muzicieni pe care îi respect, așa că am decis să îmi fac răbdare și să parcurg cele două albume recomandate. Sidearean cred că m-a prins datorită pasajelor disonante care m-au dus cu gândul la DSO. Toată afacerea durează sub 45 de minute și nu apuci să te plictisești, iar execuția este perfectă.
Cosmic Putrefaction – Emerald Fires Atop the Farewell Mountains (Profound Lore Records)
Gabriele Gramaglia dă clasă cu noul album Cosmic Putrefaction. Complex, brutal și cu o producție de coșmar.

Ascultă pe Tidal: https://tidal.com/browse/playlist/90cdee5f-b85c-424c-a338-819a15200ee4