Epitaph – Path to Oblivion

Formată în anul 1988 din “cenușa” trupei Sacrilege (ca să utilizăm terminologia doom metal), sub al cărei patronim au fost editate și două demo-uri, formația italiană Epitaph a avut o activitate susținută cu precādere dupā reformarea din 2007. Trei albume în decursul a zece ani (2014, 2017 și 2024) nu reprezintă un randament foarte bun, însā toate produsele discografice sunt scrise și interpretate cu măiestrie și au locul lor rezervat într-o colecție imaginară de doom metal.
În această zonă stilistică e destul de dificil să vii cu elemente inovatoare, cel mult cu unele tușe personale, poți să ai inspirație și noroc să îți iasă sau nu.
Epitaph își trag seva mai ales din albumele clasice Candlemass (perioada cu Messiah Marcolin la voce) și bifează pe Path to Oblivion toate căsuțele relevante pentru zona epic doom metal (voci maiestuoase, riffuri adânci și apăsătoare, tremolouri psihedelice, solouri melodice și tempo-uri alternând între melancolie și disperare).
Din punct de vedere liric, lucrurile nu stau diferit, temele predilecte fiind moartea, întunericul și răul în toate formele sale.
Demn de menționat mi se pare și faptul că de artwork s-a ocupat artista grafică Luciana Nedelea, iar de partea de layout și machetare chiar Francesco Palumbo, proprietarul casei de discuri My Kingdom Music.
Vă recomand să nu treceți cu vederea acest album și discografia trupei.

“I hear the voices behind the wall.”

My Kingdom Music
20/12/2024

Ricky Dal Pane – voce
Lorenzo Loatelli – chitară
Nicola Murari – bas
Mauro Tollini – tobe

Path to Oblivion
Embraced by Worms
Condemned To Flesh
Nameless Demon
She’s Reborn in Blasphemy
Voices Behind the Wall
Kingdom of Slumber
Fall from Grace