Crest of Darkness – My Ghost

Ingar Amlien cântă metal progresiv cu Conception din 1990, dar spiritele întunericului din pădurile norvegiene au început să-i șoptească să pună bazele unui proiect black metal cam pe vremea când Conception lansa al doilea album – Parallel Minds – în 1993. A continuat să cocheteze sonor cu necuratul și prima concretizare discografică a acestor giumbușlucuri infame s-a întâmplat în 1997. Era anul în care apărea Flow, ultimul album Conception de dinainte de desființare și Ingar arunca în lume primul album Crest of Darkness, intitulat, amenințător, Sinister Scenario. Este o colecție de melopei indrăcite ca atitudine, dar relativ diversificate ca ritmuri și aranjamente. Până la reunirea Conception din 2018, în timp ce colegul sau Roy Khan (voce) cânta psalmi la ședințele de studiu al bibliei la o biserică din județul Ostfold, Ingar și-a continuat drumul la Sud de Rai cu Crest of Darkness.

Albumul My Ghost este al nouălea din discografia Crest of Darkness și, ca de obicei, Ingar e tartorele: el a scris versurile, el scuipă afurisenie în microfon și tot el duduie cu basul de zdrăngăne geamurile în infern. Muzica a scris-o împreună cu doi acoliți: Rebo la chitară și Bernhard la tobe. My Ghost e un album conceptual “structurat ca un ritual, menit să fie ascultat ca un întreg“. După o scurtă introducere instrumentală destul de bizară și ușor neliniștitoare, My Angel dezlănțuie fără menajamente niște riffuri black metal cât se poate de bătrânești, dar suprinzător de curate din punct de vedere al calității sunetului pentru un album atât de necurat. Nu prea e trv. Nu apuc să-mi formez bine vreo impresie, că Infected începe să umble cu schimbări de ritm și bang! de nicăieri, trântește un solo de chitară armonios, expresiv și articulat. Albumul rămâne o vreme între aceste coordonate destul de progresive pentru o astfel de călătorie “spre cele mai întunecate colțuri ale minții” cu vârful pe piesa Satanic. Abia apuc să mă obișnuiesc când, bang! ce aud? – Roy Nikolaisen începe să sune trompeta pe Sacrificed to the Sun și nu se oprește nici pe Awakening! Culmea e că se simte ca la el acasă între aceste accese furtunoase de riffuri câinoase și voci haine care psalmodiaza direct de sub talpa iadului. Sau poate că e pentru că sunt deja obișnuit de pe albumele Sear Bliss și Ihsahn? Dar, stați, ce se mai aude? Un solo de sintetizator! Și încă unul! Gata, suntem pregătiți să trecem prin Al nouălea Portal. Si trecem, chiar daca ultimele două piese se întorc la coordonatele de la început, un black/death/thrash metal cum făceau Mystic Circle când erau mai tineri, dar cu solouri de chitară mai mișto. Dar mi se pare că nici ăia nu erau trv, nu? Da.

Nu e un album suficient de murdar pentru ascultătorii intransigenți de black metal tradițional și e destul de spurcat încât să nelinișteasca pe cei cu urechea mai sensibilă. Este, deci, pentru toți ceilalți, undeva între linii, pe lângă potecile bătute. Cum spune comunicatul de presă: “un loc unde cele mai obscure forțe ale naturii insuflă energie și vitalitate celor suficient de puternici și curajoși încât să devină propriii lor dumnezei.” Păi? Ce dumnezeu!

My Kingdom Music
18/10/2024

Ingar Amlien – voce, bas
Rebo – chitară
Bernhard – tobe
Kristian Wentzel – clape
Roy Nikolaisen – trompetă

My Ghost
Infected
The Will of God
Call of the Moon
Satanic
Sacrificed to the Sun
The Awakening
Under My Spell
The Ultimate Truth