Dave Lombardo – Rites of Percussion

Dave Lombardo. Ce ascultător de metal nu știe de numele ăsta? Primul grup care-mi vine în minte și cred că aproape oricui atunci când aude sau citește numele Dave Lombardo, este fără doar și poate Slayer, unul dintre cele mai influente pentru metal. Dave Lombardo a cântat și alături de Grip INC., Testament și Suicidal Tendencies, iar în momentul în care scriu aceste rânduri, încă face parte din Fantômas, Dead Cross și Mr. Bungle, nume alături de care a lansat cel puțin un album de studio. O carte de vizită impresionantă. 

În anul 2023 a fost lansat Rites of Percussion, primul album solo semnat de Dave Lombardo. Gândit inițial de ca o singură piesă, dar împărțit ulterior în 13 distincte, discul este în întregime unul instrumental. Un material care poartă ascultătorul în mai multe direcții, stări și stiluri muzicale. Cinematografic, experimental, cu o atmosferă ce te prinde dacă închizi ochii și te lași pradă visării, pe alocuri face trimitere la Billy Cobham (ex-Mahavishnu Orchestra), are și momente ce amintesc de old school hip hop, de Grandmaster Flash de exemplu pe piesa Journey of the Host – poate cea mai accesibilă de pe disc, dar primul nume care-mi vine în minte ascultând albumul solo al lui Dave Lobardo este cel al lui Trilok Gurtu. Ca atmosfera generală materialul mă trimite cu mintea într-un fel la discul Zebra (1985) al lui Jack DeJohnette. Rites of Percussion oferă ceva nou cu fiecare ascultare și nu de puține ori am avut senzația plăcută că pe acest material Dave Lombardo este ca într-un fel de transă autoindusă. Pentru a te putea bucura pe deplin de acest disc este esențial să-l asculți activ și nu ca un fel de muzică de fundal pentru alte activități. Ori intri în poveste și rămâi acolo cât ține, ori cauți ceva muzică pop și-ți vezi relaxat de viață că lucrurile pot să fie și simple nu doar complicate. 

O trecere în revistă a fiecărei piese nu voi face pentru a nu influența în vreun fel experiență fiecărui ascultător, dar voi vorbi despre două momente care mi-au plăcut în mod aparte. Separation from the Sacred te bagă în poveste și te pregătește cumva pentru ce urmează. Ritmul tribal și repetiția accentuează starea de mister, stabilind starea mentală de care ai nevoie ca să te afunzi în povestea pe care Lombardo o spune. Blood Let și Warpath mi-au făcut mintea să fugă la jungla din filmul Predator (1987). 

Rites of Percussion este un disc pe care l-aș recomanda în egală măsură atât ascultătorilor de sonorități jazz/fusion/experimental, dar și a fanilor tradiționali ai lui Dave Lombardo ce poate au o înclinație mai mare spre metal și mai puțin spre alte stiluri muzicale, pentru că pentru cei din urmă, Rites of Percussion s-ar putea putea să fie „poarta” pe care o căutau fără să știe pentru a pași pe tărâmul jazz/fusion/experimental. Sper ca pe viitor să existe o recidivă din partea lui Dave Lombardo și să existe o continuare pentru ce se aude pe Rites of Percussion. Simt că sunt atât de multe direcții ce pot să fie explorate de aici pe mai departe!

Ipecac Recordings
05/05/2023

Dave Lombardo – tobe, percuție

Initiatory Madness
Separation from the Sacred
Inner Sanctum
Journey of the Host
Maunder in Liminality
Despojo
Interfearium
Blood Let
Warpath
Guerrero
Vicissitude
Omiero
Animismo