Jerry Cantrell – I Want Blood

Rainier Fog, cel mai recent album de studio semnat Alice in Chains a fost lansat în vara anului 2018, pe 24 august mai exact. De atunci și până acum, Jerry Cantrell a lansat în 2021 albumul solo cu numărul trei, Brighten, material produs  alături de Tyler Bates (Marilyn Manson). Brighten este destul de mult înclinat spre country și, chiar dacă muzical este corect, autentic, strict pentru gustul meu nu a făcut click așa cum aș fi sperat. 
În data de 18 octombrie 2024 Jerry Cantrell a lansat cel de al patrulea album solo. Discul intitulat I Want Blood a fost produs de Joe Barresi, ce, în trecut și-a pus semnătura pe producția unor discuri deja clasice ale anilor ’90 precum Queens of the Stone Age – Queens of the Stone Age (1998), Fu Manch – King of the Road (1999), dar și a mai noilor Isis – Wavering Radiant (2009), Everytime I Die – Ex Lives (2012) și Slipknot – The End, So Far (2022), ca să numesc doar câteva dintre ele.
Din punct de vedere muzical, pe albumul I Want Blood, Jerry Cantrell este mai aproape de Alice In Chains și sunt destul de multe momentele în care ce se aude pe acest material ar fi putut să fie structura unui nou album Alice In Chains. Primul exemplu este chiar piesă ce deschide materialul, Vilified. La prima ascultare și de fiecare dată când am reascultat-o, mă așteptam din moment în moment să aud glasul lui Layne Staley. Nu știu dacă a această a fost intenția când a fost compusă sau dacă este ceva ce vine pur și simplu din interiorul lui Jerry Cantrell, dar este un sentiment ciudat. Plăcut, dar ciudat. Pe de o parte este bucurie, indiscutabil, dar este și un sentiment că ar fi putut să fie Layne Staley, chiar dacă știm cu toții că acest lucru nu este posibil. Din punct de vedere liric, Cantrell ne vorbește despre Inteligența Artificială și cum este privită că o scăpare, că o “mântuire”, fără a lua în considerare gradul de eroare, de halucinație pe care aceasta îl poate înregistra. Absolut, tehnologia ajută și ușurează atât de multe aspecte din viața tuturor, doar că este util să nu transformăm ceva, orice ar fi acel ceva, în chip cioplit. 
Discul continuă cu Off the Rails, o compoziție ce zici că-i scoasă de pe Degradation Trip (2002), iar apoi Afterglow dovedește de ce Jerry Cantrell este atât de important nu doar pentru grunge, dar pentru muzica rock în general. Următoarea este chiar piesa ce dă titlul discului, I Want Blood. O piesă directă, fără tot felul de scehme inutile și cu un puternic iz de classic rock. Echoes of Laughter este o compoziție ce crește lent, tempo mediu și atmosfera ușor hipnotică. Este o abordare interesantă ce poate o să fie explorată mai mult la un moment dat de Cantrell. Let It Lie m-a trimis cu gândul la discul Black Gives Way to Blue (2009); o trimitere frumoasă. 
Pe scurt, I Want Blood este un disc pe care Jerry Cantrell parcă a încercat să potolească setea fanilor Alice In Chains pentru muzică nouă. Dacă-ți place Alice in Chains, nu ai cum să ratezi acest disc. Este un material unde vechiul și noul se întâlnesc. Atinge latura nostalgică, dar sună proaspăt în același timp. Pe I Want Blood nu l-aș recomandă însă doar fanilor tradiționali Alice in Chains, ci tuturor celor ce apreciază muzica de o mare încărcătură emoțională. Ce o mai face Nona Weisbaum? O fi bine? 

Double Music
18/10/2024

Jerry Cantrell – voce, chitară, bas
Invitați:
Greg Puciato – voci adiționale
Lola Colette – voci adiționale
Vincent Jones –clape
Duff McKagan – bas
Robert Trujillo – bas
Gil Sharone – tobe
Mike Bordin – tobe

Vilified
Off The Rails
Afterglow
I Want Blood
Echoes of Laughter
Throw Me a Line
Let It Lie
Held Your Tongue
It Comes