L.O.S.T. – Scars of Tomorrow

Înainte să săriți la mine strigând chestii de genul: “ce vii, bă, să ne spui de ăștia care scot un album o dată la 15 ani? și care au concert de 2 ori pe an bisect? și care cântă doom/death-ul ăla obosit de-l asculta mătușa lu’ unchiu-miu?” Ascultați-mă două minuțele, maxim cinci (depinde de viteza de lectură a fiecăruia). Vă înțeleg îngrijorările, pentru că, într-o oarecare măsură, le-am împărtășit și eu. Dar asta se întâmpla înainte să ascult acest disc intitulat cu optimism Scars of Tomorrow.
Așadar, el apare după 15 ani de la lansarea precedentului. În 15 ani se pot schimba multe. La L.O.S.T. s-au schimbat doi membri, ceea ce nu e mult, dar în niciun caz puțin, dacă luăm în considerare ce se aude pe noul album.
M-am dus pe Metal Archives ca să mă documentez în legătură cu aceste schimbări de componență și cred că acum pot să vă explic totul. Din patru, câți erau pe Remains of Pain (2010), au rămas trei, care mai cântaseră în Abigail (BB, Vlad și Dragoș), dintre care doi mai cântaseră și în Cronos (BB și Vlad). Celor trei li s-au alăturat doi (Adrian și Alex), care nu au mai cântat în Abigail, ci in Icon of Sin, trupa în care a cântat și unul dintre primii trei (BB). În afară de Icon of Sin, unul dintre ultimii doi (Alex) a cântat și în toate celelalte trupe din undergroundul românesc pe care nu le-am pomenit aici. Exagerez, nu în toate, doar în vreo zece. Dacă nu ați înțeles nimic, să știți că nici eu, am impresia că ăștia de la Metal Archives sunt puși acolo ca să ne încurce.
Unde eram? Spuneam că schimbările de componență se aud pe album. Din doom/death-ul de odinioară (au trecut 15 ani, pot să spun “odinioară”) nu a mai rămas mare lucru, și ce a mai rămas este repede acoperit de tot felul de influențe din alte subgenuri. Scars of Tomorrow e suficient de divers încât să ezit să mă aventurez să-i pun o etichetă. Dar pentru că eu nu sunt pus aici ca să va încurc, trebuie să o pun și atunci zic cu prudență death metal melodic și, ca să fiu complet acoperit, adaug sintagma “cu nunațe progresive“. Nu o adaug în mod total gratuit, pentru că L.O.S.T. combină cu încredere și abilitate elemente ba din swedish death metal (Scars, The Afterlife), thrash (Independent, World War Cup), heavy metal (The Trial); uneori vin purtate de du nordavind niște clape bombastice de black metal (From Down Below și Independent), alteori niște lead-uri ale chitării ce trimit direct la Paradise Lost (The Trial). În general, solourile de chitară ale lui Adrian sunt făcute cu bun gust și mie mi se pare că leagănă armonii sumbre cu tente de gothic metal. Dulcegăriile astea sunt tolerate o vreme, după care sunt îngropate adânc de una dintre cele trei voci care latră, gâlgâie și răcnesc cu vehemență. (una dintre voci e nouă și ea, cum e și chitara solo)
Ca și cum trei vocalisti nu erau suficienți, L.O.S.T. a mai invitat încă trei, ca să se asigure că eu n-o să mai știu cine când cânta: Alin Petruț (Gothic), Andy Ionescu (Taine) și Vanda (StoneLight). Aș fi zis că barem vocea Vandei (care tatueaza cei mai delicați pisoiași din Uniunea Europeană, plus bazinul Marii Negre) nu am cum să o confund. Dar, pe The Trial, Vanda face și pe frumoasa și pe bestia; dacă nu o vedeam live, nu-mi imaginam ce growluri feroce poate să emită.
Echilibrul asta dintre melodie și agresivitate e specific întregului album, care alternează eficient și ritmurile și își combină inteligent și influențele, și asta fără să se lungeasca inutil: durata totală e de vreo 35 de minute cu o lungime medie a pieselor de 4 minute, pe principiul “mai bine prea scurt, decât prea lung”.
Și dacă am reușit să sesizez atâtea detalii și să fac atât de multe observații pertinente pentru voi, să știți că e și datorită calității producției sonore a acestui album: se aude clar, instrumentele și vocile sunt bine separate, frecvențele rezonabil proporționate, niciuna nu deranjează grav și sunetul nu e comprimat excesiv. Îndeplinește condițiile necesare unei audiții agreabile.
Sper că am fost destul de clar, pentru că dacă nu am fost, oricum nu pot să mai stau: mă strigă Sake, să dansăm pe piesa Scars.

Universal Music Romania
10/01/2025

BB Hanneman – chitară, voce
Adrian Dumitrescu – chitară
Dragoș Hălmagi – clape
Vlad Bușcă – bass, voce
Alex „Gomez” Dăscăloiu – tobe, voce

Scars
From Down Below
Independent
The Afterlife
From Nothing to Everything (and Back)
No Soul
World War Cup
The Trial
Heed the Call (bonus)