A.M.E.N. – Argento

A.M.E.N. este creația clarinetistului și multi-instrumentistului Vittorio Sabelli, cunoscut pentru proiectele sale anterioare precum Dawn Of A Dark Age, Notturno și Incantvm și al vocalistei Elena Camusso, de care probabil unii dintre voi ați auzit datorită implicării sale în trupa Ponte Del Diavolo.

Cei doi, alături de o serie de invitați cu o bogată experiență în muzica clasică, ne propun pe Argento o incursiune sonoră în tenebrele sufletului uman. Nu este așadar nicio surpriză că albumul este inspirat de universul horror al regizorului și scenaristului Dario Argento, supranumit și “Maestrul Groazei” pentru contribuția sa uriașă mai ales în subgenul giallo, unde practic a redefinit standardele prin filme care combină violența stilizată cu misterul și o estetica vizuală specială.
Discul este gândit ca o succesiune de tabolouri auditive, cele cinci compoziții care alcătuiesc albumul fiind tot atâtea capitole ale unei povești macabre, dificil de încadrat stilistic din punct de vedere muzical. Să spunem, din nevoia firească de a plasa totuși muzica de pe Argento în anumite categorii, că avem o combinație inspirată de jazz, blues și doom, din care lipsește aproape total elementul metal. Pentru unii, acest lucru probabil că este o problemă, mie mi-a plăcut mult ce au încercat să facă aici italienii și, dacă aveți sensibilități în zona Ulver (din ultimi ani), Elend, Swans sau Chelsea Wolfe, sunt sigur că veți descoperi lucuri interesante.
Fiecare piesă își propune să te transpună într-un loc enigmatic, fie el un club de jazz obscur, un teatru al umbrelor sau de ce nu, în labirintul propriei memorii, unde după fiecare colț pândesc ceva amintiri neplăcute. Clarinetul,  pianul, toba și chitările (preponderent acustice, de inspirație flamenco pe Omicidio, dar avem din când și câte ceva electric, spre exemplu pe Magia sau Mistero) se întrepătrund pentru a țese o atmosferă barocă peste care se suprapune vocea profundă și expresivă a Elenei Camusso.
Peisajul sonor este pigmentat de nenumărate referințe la stilul oniric al lui Argento – accente muzicale care lasă adesea loc unei tăceri aproape palpabile, voci angoasate, ritmuri care evocă pași grăbiți pe un coridor întunecat.
Pentru o experiență imersivă, am senzația că albumul merită ascultat mai degrabă alături de un pahar de Amarone Della Valpolicella și nu citind cartea pe care o lecturează doamna de pe copertă.

My Kingdom Music
17/10/2025

Elena Camusso (Erba del Diavolo) -voce
Vittorio Sabelli – clarinet
Luigi Genovesi – pian
Svedonio – chitară electrică și acustică
Graziano Brufani – bass
Oreste Sbarra -tobe

Brindisi
Magia
Mistero
Omicidio
Cadaveri