H8 – Suflet

H8, trupa pe care mulți ascultători de muzică din subteran o consideră Biohazard-ul romanesc, lansează luna viitoare un nou capitol devastator de ‘disciplină urbană’. Albumul Suflet, înregistrat acum aproape doi ani este cel mai heavy album hardcore lansat vreodată la noi, un melanj malign de teme old school hardcore punk gen The Exploited, crossover thrash à la DRI și mai ales Suicidal Tendencies, riffuri metalice cântate cu viteza Slayerului optzecist și-un pic de fantezie Beastie Boys. Pe scurt, din perspectiva mea, ăsta e Beat the Bastards-ul românesc, inspirat și personal, interpretat cu precizie, seriozitate și candoare, cu un sound foarte viu, la care am simțit din plin contribuția singurului producător muzical din România care poate aduce plus-valoare soundului unei trupe, să forțeze personalitatea unui band spre cea mai buna versiune a sa întru-un anumit moment, nu numai să sune ca X sau Y. Da, mă refer la Marius Costache și la Studio 148.
Și acum, că v-am lămurit despre cum stă treaba muzical pe noul album H8, să trecem la partea lirică, pentru că ăsta e marele atu la H8 și principalul motiv pentru care colectivul format acum 30 de ani, de către copiii liberi ai clasei muncitoare nouăzeciste din republica de la Ploiești, a rămas relevant in undergroundul românesc. Când guști din libertatea aia, după ce te-ai născut și ai crescut în cel mai negru deceniu totalitar, nu mai poți fi niciodată la fel, pentru că ai învățat pe propria piele regulile jocului, e o formă unică de supraviețuire fizică și morală în vremuri tulburi. Aliosha își spune și ne spune povestea în poezii frumoase, asumate la persoana întâi, folosind o limbă română cultivată, dar suficient de simpla pentru a fi pe înțelesul tuturor. Metafora lui e contondenta, mușcătoare, pendulând periculos între slangul urban și poezia pură. Aliosha e peacemaker-ul care te împușcă cu adevăruri inconfortabile și de câteva ori îți spune și pe nume. Verbul lui are sarcasmul cartierului, dar și hazul de necaz al românului care te poate împăca cu sinele sau te poate vindeca de ură. Da, o sa te doară, fix ca viața! Concluzia e simplă și e rezumată pe piesa ‘tare’, oficial ultima a acestui album: nu vă lăsați singuri, chiar dacă pentru asta trebuie sa vă iertați pe voi înșivă sau pe ceilalți.
‘Suflet’ este răspunsul argumentat de 13 ori la rând la întrebarea ‘de ce atâta ură?’, lansată acum 30 de ani de către Ura De După Ușă. Și cum albumul se lansează oficial sâmbăta, 15 februarie anu’ curent, în București la Fabrica, va trebui să vă convingeți la fața locului despre cum stă treaba sau pur și simplu să mă credeți pe cuvânt până când albumul va fi de ascultat pe platforme.

Bilete aici
H8 pe Facebook

Independent
15/02/2025

Rutină și analize
Gloria
Pe viață și pe moarte
Zile mai bune
Iluzii
Anul tambalului
Violent nesigur
Cika
Descompus
După nori
Bea cu mine
Când zidurile cad
Tare