Ministry – Hopiumforthemasses

Hopiumforthemasses este al șaisprezecelea album din discografia formației americane Ministry. Temele abordate sunt cele familiare lui Al Jourgensen, iar, având în vedere evenimentele de pe scena globală, par mai actuale ca niciodată.
Din punct de vedere muzical, Ministry nu reinventează roata și nu aduce ceva fundamental nou industrial metalului sau muzicii în general. După peste 40 de ani de existență, e greu de spus în ce direcție ar mai putea merge pentru a inova cu adevărat. Nici nu cred că acesta este scopul lor—o schimbare radicală ar putea chiar să le alieneze fanii. E o situație similară cu cea a trupei Motörhead, care și-a păstrat esența sonoră de-a lungul anilor. La bază, Ministry este un fel de rock’n’roll trecut prin purgatoriul electronic. Muzica lor rămâne dinamică, repetitivă și eficientă, servind drept vehicul perfect pentru viziunea lui Jourgensen, care atacă fără menajamente misoginia, rasismul, antisemitismul, șovinismul, extremismul în general dar și cultul personalității.
Prima încercare a lui Jourgensen de a transforma Ministry într-un manifest socio-politic s-a concretizat cu albumele Houses of the Molé (2004), Rio Grande Blood (2006) și The Last Sucker (2007). Deși actorii s-au schimbat, status quo-ul a rămas același.
Albumul se deschide cu B.D.E., o piesă ce abordează misoginismul într-un mod direct, fără ocolișuri. Este un atac asupra „băiețeilor” care își flexează mușchii într-un mod absurd, reducând femeia la un obiect și încercând să-i controleze corpul. Tempo-ul moderat face piesa accesibilă și pentru cei care nu ascultă metal în mod obișnuit, iar în ultima parte, Ministry incorporează discret elemente de thrash metal.
Urmează Goddamn White Trash, în care Jourgensen discută despre manipulare, radicalizare și extremism—despre cum ura devine un catalizator pentru mase, un adevărat opiu pentru popor. Invitat pe această piesă este Pepper Keenan (Corrosion of Conformity, Down), care contribuie la atmosfera brută și agresivă.
A treia piesă, Just Stop Oil, aduce aminte de perioada Ministry din anii ’80 și, într-un fel, de Dragula lui Rob Zombie (Hellbilly Deluxe, 1998). Subiectul? Evident, este în titlu.
La piesa Aryan Embarrassment apare ca invitat Jello Biafra (Jello Biafra and the Guantanamo School of Medicine, ex-Dead Kennedys), cunoscut pentru imnul Nazi Punks Fuck Off. Biafra folosește atât un limbaj direct, cât și jocuri de cuvinte și metafore pentru a critica extremismul.
TV Song 1/6 Edition este o piesă simplă din punct de vedere liric, dar cu un mesaj puternic: „Democracy or autocracy”.
Ajungem la New Religion, o piesă despre tribalizarea și radicalizarea indivizilor prin rețelele sociale. Este o reflecție asupra modului în care bulele digitale amplifică subiecte, fie ele banale sau absurde:
“A new religion
A twisted vision
Have my doubts when people shout
Their information
Who will you trust when your bubble is crushed?
Which corporation?”
It’s Not Pretty oferă o privire sumbră asupra prezentului și a unui viitor incert. Imaginea unei corăbii în derivă sugerează o lume care nu știe dacă își va recăpăta cursul sau se va scufunda. Muzical, piesa este surprinzător de accesibilă, cu o atmosferă aproape pop. Poziționarea ei pe album pare intenționată pentru a pregăti terenul pentru Cult of Suffering.
Pe această piesă îl regăsim pe Eugene Hütz (Gogol Bordello), iar rezultatul este, probabil, hitul albumului. „Cult of Suffering” are un groove hipnotic, accesibil, ce amintește de producțiile psihotice ale lui Phil Spector, în special de Death of a Ladies’ Man (Leonard Cohen, 1977). La nivel liric, Hütz explorează ideea cultului personalității și a iubirii false, care, asemenea unei găuri negre, absoarbe totul în jur.
Albumul se încheie cu un cover după Ricky’s Hand (Fad Gadget, 1980). Ministry păstrează linia melodică originală, dar adaugă o nouă dinamică, transformând clasica synth-pop/industrial într-o piesă cu mai multă forță.
Ministry este genul de formație pe care fie o iubești, fie o respingi. Nu există jumătăți de măsură. Iar Hopiumforthemasses nu face excepție—rămâne fidel esenței trupei și, mai ales, simțămintelor lui Al Jourgensen.

Elektra Records
01/03/2024

Al Jourgensen – voce, chitară, clape, bas, orga
Cesar Soto – chitară, bas
Monte Pittman – chitară, bas, voci adiționale
Paul D’Amour – bas, chitară
John Bechdel – clape, voci adiționale
Roy Mayorga – tobe

B.D.E.
Goddamn White Trash
Just Stop Oil
Aryan Embarrassment
TV Song 1/6 Edition
New Religion
It’s Not Pretty
Cult of Suffering
Ricky’s Hand (Fad Gadget cover)