pathogenic virulence – scourged

Înaintea audiției albumului Pathogenic Virulence nu știam la ce să mă aștept exact. Trebuie să recunosc că anul trecut l-am scăpat efectiv printre degete, spre rușinea mea. Aș putea avea circumstanța atenuantă că au fost prea multe apariții discografice și că e, până la urmă, imposibil să nu ratezi ceva.

Cu combinația slam/brutal death metal lucrurile stau, în opinia mea, în felul următor: cel puțin din punct de vedere teoretic, “rețeta” nu este deloc una facilă, nici pentru ascultător și nici pentru trupă, putând avea efecte imprevizibile în mâinile nepotrivite. Adica sunt șanse să nu iasă oricui! Și să nu placă oricui!

Faptul că Radu Vulpe a făcut chitările (și ceva partituri de voce) pe discurile de studio Necrovile a fost un aspect de natură să mă încurajeze să mă arunc fără rezerve în audiția albumului Scourged. De asemenea, prezența pe album a lui Krzysztof Klingbein, un baterist care, în ciuda vârstei, are o experiență de invidiat, fiind în trecut live session drummer pentru trupe precum Vader, Belphegor, Hate sau Batushka și tobar de studio o grămadă de produse (single-uri, EP-uri, split-uri sau albume ale unei multitudini de formații mai mult sau mai puțin cunoscute), mi-a oferit o oarecare liniște.

Experiența muzicienilor se simte la greu, așa încât albumul este foarte cursiv, cu o direcție precisă, chiar surprinzător pe alocuri. Tobarul și basistul punctează fix când trebuie, însă în multe momente se bagă la niște sincroane de invidiat și la niște breakuri din alea menite să te facă să îți rupi gâtul când dai din cap (mi-au plăcut în acest sens piesele Anomalous Genetic Absorption și Guttural Suppuration).

Nu vreau să îl neglijez cumva pe Radu Vulpe, care în plus față de partiturile de chitară inspirate de pe piesele menționate anterior, mai are o serie de momente de sclipire, spre exemplu pe compoziții precum Embryonic Predator, pe care o infestează cu o serie de riffuri supervirulente și corozive, sau pe megaîntortocheata și sacadata Caliginous Devourer, care este un soi de demență sonoră după care trebuie să pui pauză si să iei o gură bună de aer.

Partiturile vocale maniacale, când gâlgâite, când horcăite, m-au făcut să mă simt abandonat pe o navă spațială populată de alieni gata sa ma anihileze în orice moment. Am mai simțit asta când am jucat Mass Effect. Teamă, dar și dorință de bătaie, deși cu alienii pierzi de obicei. Bine, mai și câștigi dacă utilizezi butonul de load, asta ca să dăm din casă. Un mare plus este și prezența solistului Angel Ochoa (Disgorge, Abominable Putridity, Cephalotripsy) ca invitat pe piesa A Deity of Engorged Terror.

În final, nu aș vrea să omit anumite aspecte de ordin tehnic, care pe mine ca ascultător mă preocupă foarte serios când ascult un album. Soundul este cărnos, instrumentele sunt separate frumos, nu am sesizat nimic artificial sau superprocesat, iar toba sună beton, fără triggere inutile sau deranjate.

Ca și concluzie: Da, Scourged a ieșit bine de tot!

Brutal Mind
31/07/2024

Radu Vulpe – voce, chitară
Alin Iordache – bas
Krzysztof Klingbein – tobe (invitat)

The Pit of Primordial Ooze
Subsequent Assimilation
A Deity of Engorged Terror (featuring Angel Ochoa)
Cephalic Insemination
Anomalous Genetic Absorption
Ruptured Orifices
Embryonic Predator
Caliginous Devourer
Guttural Suppuration