Female display of power – Eluveitie, Infected Rain și Ad Infinitum  în concert la București

A fost o dată ca niciodată o vreme în care vocile feminine ocupau în universul muzicii metal un loc secundar, fiind mai degrabă elemente menite să evidențieze delicatețea în contrast cu forța și agresivitatea soliștilor de sex masculin, adesea pe modelul frumoasa și bestia. Au existat, firește, și excepții, dar lucrurile au cunoscut o transformare profundă odată cu succesul metalului simfonic și cu notorietatea pe care au adus-o acestui gen artiste precum Tarja Turunen, Sharon den Adel sau Simone Simons. Treptat, trendul a fost asimilat și de către subgenurile extreme, Angela Gossow, Sabina Classen și Cadaveria făcând pionierat și oferind o nouă alternativă stereotipurilor din trecut.
Revenind în prezent, chiar dacă genul metal a rămas unul preponderent masculin, există astăzi, din fericire, nenumărate trupe care gravitează în jurul prezențelor feminine și care se bucură de mare apreciere la nivel internațional pe toate ramurile filonului metal, de la grind, trecând prin black, death și până la metalcore.
Despre trei astfel de trupe a fost vorba și pe 6 februarie, care au reușit să facă din evenimentul din Quantic unul sold out într-o banală seară de joi. Fără discuție, cine a gândit formula Ad Infinitum, Infected Rain și Eluveitie a avut ca obiectiv un succes comercial și, cel puțin în România, planul a funcționat.
Ad Infinitum

Tonul l-au dat elevțiano-germanii de la Ad Infinitum, care fix la ora programată au urcat pe scenă în fața unui public nu doar curios, ci, cum aveam să constatăm, chiar admirator în mare parte al acestei trupe. Sau, mai exact, al Melissei Bonny, căci ea este figura centrală a grupului, fără a desconsidera cumva meritele sau profesionalismul colegilor săi. Melissa cred că este una dintre cele mai bune voci feminine ale momentului, versatilitatea și ușurința cu care face tranziția între mezzosoprană si growl fiind egalate poate doar de prezența scenică energică și carisma etalate în concert.  Am fost plăcut suprins de naturalețea cu care stăpânește live secvențele guturale, aproape fără efort, păcăt că nu le folosește mai des. 

Despre muzica în sine, nu prea sunt multe de spus, showul fiind practic unul de promovare al ultimului album de studio, intitulat Abyss. Nu am înțeles schimbarea stilistică operată pe acest disc, adică de ce au virat de la power metal-ul simfonic de inspirație Kamelot către un amalgam de rock alternativ, metalcore și ceva influențe pop. Dincolo de piesele care ar deveni rapid plictisitoare fără Melissa, trupa a sunat corect și închegat, se vede că sunt muzicieni capabili, păcat că nu își asumă mai multe riscuri și preferă să joace la sigur și să rămână captivi în această largă pălărie numită modern metal. Probabil că termenul modern este la ora actuală cel mai abuzat adjectiv, iar tendința este, pe bună dreptate, să fugi de îndată ce vezi aplicată această etichetă unei trupe sau album. Dar una peste alta, prima incursiune Ad Infinitum pe tărăm autohton a fost una de succes, trupa fiind susținută de public și ovaționată consistent la final.

_________________________________________________________________________________________________________

Infected Rain

Spre deosebire de predecesorii lor, cei de la Infected Rain au fost de multe ori în România, poate nu îndeajuns de des pe cât și-ar fi dorit, așa cum ne-a anunțat încă de la început Elena Catanga alias Lena Scrissorhands. Originari de peste Prut, mai exact din Chișinău, Infected Rain au o istorie destul de îndelungată, cu șase albume de studio la activ, și o experiență concertistică extrem de bogată, cu prezențe constante la majoritatea festivalurilor mari din Europa. În formulă relativ nouă (odată cu cooptarea basistei Alice Lane) și prezentând o egalitate de gen perfectă, 2 la 2,  Infected Rain s-au concentrat la rândul lor pe cel mai recent material discografic, album intitual TIME, apărut la Napalm Records fix acum un an.

Este a treia oară când îi văd pe moldoveni live și de fiecare dată am rămas cu aceeași impresie –  că asist la o explozie de energie. Indiferent câți spectatori sunt prezenți, Elena &co. dau dovadă de o vitalitate ieșită din comun, care devine repede contagioasă. Dacă și muzica s-ar ridica la înălțimea spectacolului de pe scenă, atunci ar fi rețeta perfectă. Din păcate, cel puțin pe acest ultim album, mie combinația de djent, metalcore și electro nu îmi spune mare lucru, iar piesele cu structuri similare devin rapid plictisitoare. Și vorba colegului Admin, parcă le lipsește acea scânteie care să le facă mai interesante. Dacă pe album accentul cade pe vocalizele Elenei, care oscilează lejer între latură agresivă, screamo și cea melodică, aproape vulnerabilă,  în concert ea devine și protagonista principală a spectacolului, punând foarte bine în evidență această dualitate.

Probabil nu e o sursa de inspirație directă, dar pe mine imaginea și jocul ei scenic mă duc imediat cu gândul la personajul Sarah Kerrigan (regina zergilor din universul Starcraft – pentru cine nu are la el/ea referințele corecte). Iar “supușii” din sală au cam respectat doleanțele “reginei”, au făcut circle pit, s-au “despărțit” pentru a crea un wall of death, s-au lăsat jos la comandă, au sărit și au dansat. Foarte solidă și secția ritmică, Alice fiind adesea în prim plan, dar remarcabil și chitaristul Vadim care nu știu cum nu se încurcă în riff-uri la câte piruete face pe scenă. Din păcate, fiind un setlist concentrat pe ultimul album, nu au cântat nici Passerby, nici Orphan Soul.

_________________________________________________________________________________________________________

Eluveitie

După o necesară pauză de hidratare, timp în care scena a fost pregătită pentru sosirea celților elvețieni, Eluveitie și-au făcut apariția pe acordurile piesei Helvetios, în uralele audienței. Cu o istorie care se întinde pe parcursul a 23 de ani și opt albume de studio, nu mă surpinde că au atâția fani peste tot în lume, inclusiv la noi. Pentru cei care totuși nu au ascultat până acum, Eluveitie îmbină death metal-ul melodic cu secvențe provenind din muzica celtică, compunând versuri care se bazează pe texte scrise în galica antică.  Toate acestea capătă un aer autentic prin folosirea instrumentelor tradiționale, inclusiv în concert. Nu e chiar ușor să acomodezi 8 muzicieni pe scena din Quantic, care mai și folosesc de-a lungul recitalului tot soiul de instrumente. Pentru că într-adevăr, s-a venit cu tot arsenalul, viori, flaut, cimpoi, hurdy-gurdy și harpă. Dar s-a putut și a ieșit un show pe cinste. Un mare plus pentru inginerul de sunet, care a permis trupei să sune omogen, clar, toate instrumentele au fost la locul lor, nu s-a exagerat cu decibelii.

Chiar dacă liderul trupei este oficial membrul fondator Chrigel Glanzmann, cel puțin în concert, Fabienne Erni preia imediat acest rol, prin prezența sa magnetică și timbrul vocal inconfundabil. Să mai menționez că atunci când se oprește din headbanging mai cântă și la harpa celtică? S-a comunicat constant cu publicul, Chrigel a părut vizibil impresionat de primirea mai mult decât călduroasă, mulțumind publicului în repetate rânduri pentru feedback-ul pozitiv.
Setlistul Eluveitie a fost practic o retrospectivă a întregii discografii, nelipsind hituri precum Ategnatos, A Rose for Epona, The Call of the Mountains sau Iris Mona, dar și piese noi, Premonition și The Prodigal Ones, care se vor regăsi pe viitorul album de studio, Ànv (aprilie 2025).

În concluzie, un nou eveniment reușit marca Rockstadt, organizator care constatăm că își găsește timp și pentru concerte din club în paralel cu pregătirile pentru cel mai mare festival de metal din țară. Cu toate acestea, pentru mine rămâne un mister de ce a dispărut din Quantic garderoba. Mai ales în perioada asta, când afară sunt undeva în jur de 0 grade, nu este tocmai ideal să stai cu hainele groase în mână, cum nu este grozav nici să transformi zona mixerului în depozit sau, și mai rău, partenerul sau partenera cu care ai venit la concert în cuier ambulant.

Foto/video: Admin

About Author / ,

Start typing and press Enter to search