Kingcrow – Hopium

Buongiorno Italia, buongiorno Maria¹, buongiorno Kingcrow!

Kingcrow este o trupă italiană care a spus prima dată lasciatemi cantare în 1996 și a lansat primul album în 2001. Phlegethon, al patrulea, apărut în 2010, a adus o schimbare de stil și de vocalist și urmarea a fost o creștere a notorietățîi și în afara granițelor Italiei. O  tendință care continuă și în ziua de azi. 2015 este alt an important, pentru că atunci, în sfârșit, am auzit și eu de Kingcrow, prin albumul Eidos, deja al șaselea. 
Să știți că nu îmi scapă faptul că încă nu am spus nimic despre stilul abordat de Kingcrow și mă ocup de asta mintenaș. Principalul compozitor (și inginer de sunet și producător) este chitaristul Diego Cafolla (con la chitarra in mano) și el și-a călăuzit colegii dinspre un heavy metal tradițional spre metal progresiv și, începând cu deja amintitul Phlegethon, spre rock progresiv. Lor nu le plac etichetele și, într-o oarecare măsură au dreptate, pentru că muzica lor e dificil de încadrat. Din ce a fost odată metal, pe Hopium au mai rămas doar câteva șpanuri. Rock este, cu siguranță și este și progresiv în sensul că experimentează cu influențe diverse și chiar cu sunetele și noi modalități de a le obține.
Diego spune direct oricui îl întreabă (italiano vero) că pe Hopium a vrut să incorporeze în muzica Kingcrow elemente trip hop și că e foarte bucuros că pe unele piese chiar se simte o atmosferă de Bristol sound. Citează trupe ca Massive Attack și Portishead ca influențe și nu pot să-l contrazic. 
Piesele alternează pasajele atmosferice, calme și melodice cu dezlănțuirile dinamice și ritmate ale chitarelor. În momentele mai calme (con gli occhi pieni di malinconia), predomină tonuri clean, efecte de reverb și delay. În cele mai intense, riffurile devin mai dense, uneori poliritmice, alteori hipnotice, dar, orcum, venind mai des din rockul alternativ decât din metalul progresiv. Solouri sunt puține, dar bine integrate în compozițîi, expresive, nu demonstrative. Diego mai spunea și că a încercat să obțină un echilibru al instrumentelor pe album și cred că a reușit, niciunul nu domină mixul, toate au aproximativ aceeași importanță.
Se folosește o paletă largă de instrumente și efecte, sunetele și aranjamentele care au ajuns pe album au trecut prin multe transformări. De exemplu, trupa a explicat pe Facebook că sunetul “electronic” de la începutul piesei Night Drive, e de fapt o suprapunere de zgomote înregistrate în studio (tobe, aplauze, ciocănituri într-o cutie de chitară) compresată și distorsionată până a ajuns să sune cum sună. Procedeul a fost folosit pe tot albumul, toate sunetele “electronice” au fost obținute așa. Rezultă o producție dinamică, nuanțată și complexă, dar coerentă, în acord cu temele prezentate de versuri.
Vocea lui Diego Marchesi se integrează în echilibrul sonic general, nu strălucește, ci se potrivește. Dar strălucește verbul lui Diego Marchesi. Hopium nu este un album conceptual, dar se sprijină pe un concept, pornit de la cele două cuvinte care formează titlul: hope și opium. Diego explică într-un interviu cum speranța devine iluzie oarbă pentru cei care aleg să adopte un sistem de valori prefabricat, care îi absolvă de orice responsabilitate, în loc să își caute calea proprie, efort care le-ar putea aduce, în schimb, împlinirea. Mai dau un exemplu și pe restul vă las să le descoperiți singuri: Kintsugi (titlul primei piese) este arta japoneză de a repara obiecte sparte cu o lipitură de aur, care le face și mai valoroase decât când erau întregi. Diego face o paralelă cu rănile cauzate de experiențele negative, care odată vindecate, ne îmbogățesc cu câte o lecție, dacă este învățată.
Înainte să vă las, vă mai zic doar că primul tiraj al albumului s-a epuizat deja și Season of Mist l-a comandat pe al doilea. Deci dacă vreți să-l prindeți, grăbiți-va, sau încercați-vă norocul la concertul din Quantic, poate îl găsiți acolo, pentru că, oricum, umblă vorba că Kingcrow sună foarte bine live.

Season of Mist
23/08/2024

Diego Marchesi – voce
Diego Cafolla – chitară, clape, voci adiționale
Ivan Nastasi – chitară, voci adiționale
Riccardo Nifosì – bas, voci adiționale
Thundra – tobe, percuție

Kintsugi
Glitch
Parallel Lines
New Moon Harvest
Losing Game
White Rabbit’s Hole
Night Drive
Vicious Circle
Hopium
Come through (bonus)