Hippotraktor – Stasis

Mișcarea progressive post metal a luat o amploare foarte mare în ultimii ani, în mod special datorită universului denumit Pelagic Records, care a promovat o serie de astfel de trupe, la o calitate foarte ridicată, şi asta din toate punctele de vedere. Același lucru fiind valabil, desigur, şi cu Hippotraktor, trupă venită din Belgia, orașul Mechelen. Ce-i drept, deși le remarci din prima ideile foarte bune şi mai ales tehnica instrumentală, ei cântând, mai degrabă, un djent post metal, muzica nu este una foarte lipicioasă, în sensul că nu te prinde din prima. Asta e un mare paradox, deoarece personal am savurat din plin momentele în care primele trupe de djent aveau să își facă apariția pe piața discografică, coroborat cu faptul că, în prezent, muzica post (atât rock cât şi metal) este cea care mă atrage cel mai mult; deci, o astfel de combinație, din start rezultă că nu are cum să dea greș. Și, într-adevăr, muzica Hippotraktor chiar nu dă greș, cu mențiunea că pentru mine a fost destul de greu să o înțeleg din prima. Totuși, partea bună e că, odată ce apuci să o înțelegi, cu greu te mai dezlipești de ea.
În timp ce îi ascultam, albumul Stasis, în primă instanță, chiar mă gândeam că muzica lor îmi seamănă, mai ales datorita vocalului care zbiară, cu Psychonaut, neștiind că de fapt, numele acestuia este Stefan de Graaf, nimeni altul decât solistul (dar şi chitaristul) din Psychonaut – adică una dintre cele mai șmechere trupe de pe Terra, despre care vom discuta la momentul potrivit, deoarece (ghici ce?) anul acesta, vor lansa un nou album de studio, urmat de un turneu european. Ei bine, din acest moment, lucrurile au luat o turnură dramatică și am început să realizez faptul că trupa asta e formată din niște muzicieni fabuloși (de parcă nu era de ajuns doar să îi ascult, şi gata). Mai mult, cred că în Mechelen (un orășel cât Deva sau Mediaș) se întâmplă ceva extrem de dubios, în sensul că orașul ăsta a dat trei tobari senzaționali: doi de la Psychonaut (Peter Le Page şi Harm Peters – aici chiar nu știu care dintre ei ar fi mai bun, ambii sunt la rang de zeitate supremă) şi cel de pe prezentul material (Lander de Nyn), deși, nu dețin informații despre locul lor natal. 
Ca ușoare influențe, am regăsit The Ocean, Psychonaut, Dvne, Cult of Luna sau trupele de valul de djent de la începutul anilor ’10. Prin urmare, dacă ești atras de trupele astea, șansele ca Hippotraktor să îți placă sunt destul de mari. În plus, albumul este plin de chestii atmosferice sau părți mai lente, dar care își fac locul printre cele “rele” exact când trebuie şi cât trebuie, fără a afecta sub nici o formă greutatea muzicii Hippotraktor.
Cu toate acestea, pe piesele Statis şi mai ales pe The Reckoning se pot auzi inclusiv sunete din muzica blues, îndeosebi în solourile de chitară. Pe Descent predomină părțile de tip djent, dar nu lipsește nici metalul din post. Echoes este acea piesă care m-a dus pentru prima oară cu gândul la Psychonaut, datorită modului în care Stefan își face părțile de voce, cu foarte mult entuziasm, așa cum ne-a obișnuit şi la trupa mamă. The Indifferent Human Eye aduce destul de mult, prin părțile ei de început, cu The Light and Shade of Things de Fates Warning, însă, cu toate acestea, pe întreaga piesă regăsim un amalgam de sunete, mai ales din cele făcute de Cult of Luna. Preferata mea este Renegade, în mod special datorită acelor momente în care părțile foarte dure se îmbină cu cele ușoare şi atmosferice, dându-ți senzația că te afli într-un roller coaster.
Nu cred că are vreun rost să mai discutăm despre producția albumului, despre sunet, deoarece Pelagic Records nu și-ar permite în nici un caz să dea o vreo gherlă, coroborat şi cu faptul că în zilele noastre a scoate un sunet de excepție este ceva realizabil inclusiv pentru țări în care metalul nu face parte din cultura națională (cum ar fi România, spre exemplu). Însă, dacă muzica Hippotraktor sună cum sună în varianta ei de studio, sincer, sunt extrem de curios să aud şi varianta ei de concert. Și cum Quantic Pub s-a oferit deja să găzduiască festivalul Bucharest Prog Day din 29 martie, anul curent, cu Hippotraktor cap de afiș, atunci, această curiozitate le va fi satisfăcută tuturor celor care au posibilitatea să ajungă la fața locului. 

Pelagic Records
07/06/2024

Stefan de Graaf – voce, percuție
Chiaran Verheyden – chitară
Sander Rom – chitară, voce
Jakob Fiszer – bas
Lander de Nyn – tobe

Descent
Echoes
Silver Tongue
Renegade
The Indifferent Human Eye
Stasis
The Reckoning
Silver Tongue