Iar Se lasă rău, dar se aude bine! Interviu cu Călin Pop (Celelalte Cuvinte)

Trupa orădeană Celelalte Cuvinte a anunțat re-editarea pe vinil a albumului Se lasă rău, care a apărut inițial în 1992. Această lansare va fi promovată printr-un turneu național, care va începe pe 27 februarie în clubul Quantic din Bucureșți. L-am invitat pe Călin Pop, solist vocal și chitarist, la o discuție despre acest eveniment. Nu am avut noi atâtea întrebări câte răspunsuri a avut el pentru voi!

Călin, cum e cu lansarea asta a noii versiuni a albumului Se lasă rău?
Călin Pop: Nu aș bate toba atât de tare cu termenul de lansare, ce să lansez când deja albumul este lansat demult? Este o reeditare și cu ocazia acestei reeditări, îi dăm și un concert cu numele ăsta, mai ales pentru că albumul, cum se întâmplă mai nou cu reeditările și editările, se găsește numai la concert. Nu mai merită alte escapade financiare pentru ca să zacă în anumite magazine în care, oricum, nu merge nimeni și stă de pomană acolo.
S-au pus multe întrebări: că de ce numai în București [se vor găsi vinilurile, n. red.]? Nu e adevărat. În toate orașele vor fi și discurile astea cu noi, pentru că scopul acelui inimos investitor, care nu suntem noi în niciun caz, este de a vinde și măcar să scoată banii, nu ca să câștige, să-și scoată banii din investiția în care a rulat cu sentimente, nu cu interes financiar.

Cu răspunsul ăsta mi-ai anticipat deja vreo două-trei întrebări. Să văd câte mi-au mai rămas…
Călin Pop: Da, exact! M-am gândit ca deja să-ți răspund la toate întrebările, asta e, dacă ai apăsat pe un buton roșu, eu l-am dezamorsat.

Un turneu făcut pentru suflet, nu pentru buzunar

Deci în acest turneu se va cânta albumul Se lasă rău în toate concertele? Care va fi setlistul, dacă vrei să ne spui?
Călin Pop: De fapt, există două setlisturi. Foarte mare diferență nu este, doar că în anumite locuri zici că am vorbit de ciumă când am numit concertul Se lasă rău. În anumite locuri sperie și, atunci, în locurile alea există fără piesele alea, se cântă doar vreo patru piese din șapte câte sunt pe album. Deci suficient.
Doar că în anumite locuri în care se pretează și în care ne-am gândit noi că publicul rezonează, titlul concertului este Se lasă rău și există aceste piese în plus, mă rog, un sfert de concert sau cât ar veni, iar în celelalte locuri sunt hit-urile. Dar este foarte clar că și în acest concert vor fi hit-urile definitorii ale trupei, bineînțeles.
Adică sunt niște piese pe care nu le poți evita, nici dacă vrei. Adică noi nu putem să facem încăpățânări cum își permitea să facă Bob Dylan pe vremuri, să-și arate piesele noi și să nu vrea să le cânte pe cele vechi. Noi vrem să le cântăm, pentru că vrem să ne bucurăm împreună cu publicul și cu fanii noștri de ele. Și de reîntâlnire, bineînțeles.
Deja te-am rezolvat cu jumătate din interviu. Hahaha

Hahaha, da, acum mă gândesc că mi s-a schimbat ordinea întrebărilor, nici nu mai știu câte mi-au mai rămas. Vorbind de turneu și de locurile în care veți cânta, eu am numărat, m-am uitat pe pagina de Facebook și am numărat 16 concerte până în momentul ăsta.
Călin Pop: Și eu am numărat, să știi, într-o zi. Am zis măi, dar câte sunt? Și m-am uitat, știam că sunt mai multe, dar noi de obicei nu numărăm. Nu numărăm nici concerte, nu numărăm nici banii, care nu prea sunt de numărat. Adică nu asta ne-a interesat. Am numărat, de curiozitate, chiar astăzi sau ieri, cred. Incredibil. Și am văzut că sunt 16 concerte, din care 10 sunt sub numele Se lasă rău, am impresia, dacă nu mă înșel.

Cum ați ales locurile astea? Cât de ușor sau dificil este să organizezi un astfel de turneu în România?
Călin Pop: Cine cântă și cine știe, știe foarte bine că aceste lucruri se fac cu suflet, nu cu buzunarul. Adică nu pentru buzunar, ci se fac cu suflet. Unii spun că am avut noroc, pentru că ne-am gândit așa și așa am gândit toată viața lucrurile. Dacă au fost niște bani în plus, ne-am bucurat de ei, a fost bine, dar nu am mers pentru bani niciodată.
Dar, ca să răspund întrebării tale și să nu răspund la altele, pe care ar urma să le faci, haha, zic că acest turneu a fost gândit oarecum în orașele mai legate de un public care rezonează. Pentru că se știe foarte bine că ăsta a fost un album foarte controversat, care a bulversat chiar și fanii vechi. Albumul ăsta l-a bulversat și pe Moțu Pittiș¹, dacă stăm bine să ne gândim.
Capul răutăților a fost, zic cu drag, nu cu răutate, doar ca o glumă, capul răutăților a fost Petre Magdin², care a venit cu emisiunile după 1990,  deșteptând tineretul, adică pe voi, ăștia mai tineri un pic decât mine. Acum nici tineretul ăla nu mai e tineret, dacă ne gândim bine. Și a venit cu emisiunile acelea de metal. Iar în același timp pătrunsese și Headbanger’s Ball³ și au pătruns trupele metal bine de tot. Vorbim de Metallica, Megadeth, toate trupele. Headbanger’s Ball era pentru noi o emisiune de informație culturală despre ceea ce se mai întâmplă. Așa a părut dorința trupei de a face un… Bineînțeles că ne-am asumat, știam că vor fi niște bulversări la mijloc, ne-am asumat.
Dar ca să răspund la întrebare, am ales să cântăm în centrele universitare și în orașele unde credem că vom găsi rezonanță. Bineînțeles, acasă e acasă, Oradea, bineînțeles, Timișoara, Brașov, Cluj, Constanța, orașele importante. Poate lovim și Iașiul, dar să se facă un pic mai cald. Acolo e mai frig în zona aia. Și Suceava, acolo e o mare pe piniere de rockeri.
Ca să-ți răspund la cât de greu sau ușor, nu e deloc ușor, pentru că sunt o grămadă de cheltuieli. Ideea e să fie sustenabile, să nu fie minus, să poată să se țină, în primul rând, să poată fi rezolvate cheltuielile importante: transportul, tehnicienii, aparatura, chiriile de sală.
Și cazările. Pentru că să nu uităm că sunt cluburi pe care pandemia le-a învățat să nu mai plătească nici cazările. Așa că sunt o grămadă de cheltuieli. Noi nu ne plângem, dar asta era ideea și din cauza asta nu facem peste tot. Fiecare ar vrea altceva, te mai întreabă, unu, doi, de ce nu veniți acolo, de ce nu veniți dincolo? Păi venim, dar ce facem? Că nici acasă nu avem bani, ca să ducem bani de acasă.

Și bănuiesc că trebuie să fie și un standard minim al sălii.
Călin Pop: Bineînțeles. Este standardul tehnic necesar, cel de care avem nevoie. De obicei noi aducem aproape tot, cu excepția amplificării mari și a luminilor. Restul aducem tot, în mijlocul de transport cu care mergem împreună, cu artiști, cu tot, cum ar veni. Adică backline-ul, cum se spune în termenii tehnici.

Am revenit la formula inițială a chitarelor pereche.

Am o întrebare legată de componența trupei Celelalte Cuvinte, care a suferit o modificare în 2022, cred, dacă nu mă înșel? A revenit acum la formula cu două chitare. Marius Pop (chitară), fiul lui Călin Pop, l-a înlocuit pe Tiberiu Pop (clape).
Călin Pop: Cred că în 2021, nu știu exact. Da, trupa a revenit la formula inițială a chitarelor pereche. Cel care este titular, Marius Pop la chitară, la chitara a doua – cei din urmă sunt cei dintâi, de fapt, dacă stăm bine să ne gândim – este un chitarist genial, o altă generație, care a studiat intens și se ocupă de mai multe lucruri. A adus o infuzie de sânge proaspăt în trupă, trupa adaptându-se, bineînțeles, foarte rapid la treaba asta. El s-a adaptat una-două, pentru că cred că nici nu exista o altă alegere mai ok pentru trupa. De ce? El cred că din burtă de la maică-să deja asculta piesele, adică le știa, înțelegi? El le simte. A rămas titular. Dar din păcate este foarte ocupat, așa că îl înlocuiește Ștefan Paul la chitară, dar cred că și pe el îl putem numi membru al trupei, am mai cântat împreună  și la Quantic, la anteriorul concert, din 14 noiembrie în 2024.
Așa că acest turneu va fi așa. Și pe unde ne întâlnim, dacă îl nimerim și pe Marius, îl punem și pe el pe scenă, dacă are timp să vină. El ar veni, dar din păcate are niște angajamente foarte serioase, în mai multe direcții. Pe lângă producție muzicală are și trupă de evenimente, are și concerte, figurând la colaborare și cu mainstream-ul, cu Smiley, la chitară. Deci are un program îngrozitor. Este foarte ocupat.

Deci pe scena Quanticului și în tot acest turneu vom asculta piesele de pe Se lasă rău, cântate la două chitări. Pe album erau cântate cu o chitară și clape. Acum bănuiesc că ați făcut niște modificări. O să vedem în concert cum o să sune cu două.
Călin Pop: Toată lumea știe că albumul important e primul, pentru majoritatea formațiilor, primele albume, sunt cele mai cunoscute, mai tari, capătă vechime și în același timp sunt cântate cel mai ok. De ce? Pentru că, la început, formațiile nu conștientizează valoarea lor atunci când se lansează. Și atunci le cânți eliberat de orice prejudecată.
Acel album cu pătrățele⁴, pe care, probabil, o să-l mai sărbătorim, dacă apucăm, în 2027, peste doi ani, albumul acela a fost făcut în două chitare. Cu riff-uri, cu solo-uri, cu terțe, cu tot felul de lucruri.
Oricum, fiecare concert este unic în felul lui și are interpretări deosebite. Bineînțeles că, întotdeauna având sânge proaspăt la chitara cealaltă, și într-un caz și în celălalt, pentru că Ștefan Paul este mai tânăr decât Marius, cu mult mai tânăr, cu vreo 10 ani, cred că, dacă nu cu mai mult, n-are 30… Deci ei sunt, cum să spun, mai cu acordajul în vremurile mai actuale. Deci, pe undeva, ne acordează, ne pun dantelă de actualitate, aceste prezențe mai tinere. Deși și noi știm cum să facem problema.

Este o piesă de colecție. Și eu dacă aș fi fan, mi-aș cumpăra încă unul.

Hai să ne întoarcem un pic la această reeditare a albumului Se lasă rău. În comunicatul de presă pe care l-am văzut, se spune că e vorba de o inițiativă a firmei Alpha Test din Timișoara. Ce poți să ne spui mai mult despre cum s-a întâmplat efectiv această reeditare?
Călin Pop: Să fiu sincer, am fost de acord cu toate [celelalte re-editări, n. red.], dar la asta nu m-am gândit, pentru că nu m-a împins foarte tare nevoia, având în vedere că acest album nu a fost înregistrat în condiții tocmai extraordinare. Știe toată lumea treaba asta și este mai degrabă un album de colecție.
Noi avem un fan în Timișoara pe care foarte multă lume și foarte mulți rockeri de pe Facebook îl cunosc. Se numește Sorin Toader. El merge la toate evenimentele de afară, îi cunoaște pe mulți muzicieni din trupele internaționale, și-a făcut poze deja cu toți și le spune la mulți ani de ziua lor. A fost, în același timp, omul de nădejde al lui Nicu Covaci, al lui Phoenix, și a stat cu Nicu până în ultima clipă, s-a ocupat de el. Și are un frate care are firma respectivă, Alpha Test.
Și el, fiind în aceași timp și fan și susținător și colecționar și tot ce vrei tu, și-a transformat casa în muzeu. Poate ai văzut articolul, a fost la un moment dat la TVR sau undeva: „Rockerul care și-a transformat casa în muzeu”. Acolo are și afișe cu noi, și afișe cu Covaci, cu Phoenix, cu multe formații și obiecte de colecție și tot felul de chestii. Și el a venit cu ideea că „vreau să fac o chestie istorică”, să puncteze istoric, să-l re-editeze cumva.
Pentru asta a trebuit să ia și niște drepturi. Pentru că albumul se află încă sub jurisdicție de drepturi de autor, cu firma care l-a lansat în 1992. A reușit să cumpere dreptul de folosință al albumului, și l-a editat în Austria. A scos 500 de exemplare, care se vor găsi doar la concerte.
Multă lume întreabă, dar de ce numai la concert? Păi de aia. Pentru că numai la concert se poate vinde. Nu rentează financiar discutând, să întrunești toată hârțogăraia și toată birocrația financiară, și toate drumurile cu toate aprobările, pentru ca să poată să stea discul în magazin și să nu se uite nimeni la el. De obicei acestea sunt albume, cum face Loud Rage Music, albume care se găsesc numai de vânzare prin comandă online. Nu le găsești în magazin efectiv. Le găsești la concert și punct.
Exact așa este, în acest regim, este și acest album, acest vinil care arată ca originalul, doar că se deschide. S-au mai pus niște tăieturi din ziare ca să fie frumos, cu o etichetă mai atractivă în interior și cu un sunet poate cu 5% poate mai bun.

Deci s-a intervenit la sunet?
Călin Pop: S-a încercat, dar nu putem să spunem că s-a făcut ceva la el, nici nu scriem asta [pe coperta, n. red.], pentru că, fiind înregistrat în 1992, n-aveai cum, pentru că masterul nu s-a păstrat pe track-uri separate, ci doar partea asamblată la final, așa că asupra lui nu s-a putut interveni pentru o posibilă îmbunătățire. Este o piesă de colecție. Și eu dacă aș fi fan, mi-aș cumpăra încă unul, ca să-l am și pe ăla. 

Înțeleg. Totuși am rămas cu gândul la 500 de exemplare. Știi că discul ăsta se vindea până acum la mâna a doua la niște prețuri foarte mari, adică sunt căutate albumele voastre în general, nu doar discul ăsta. Mi se pare că estimarea asta la doar 500 de exemplare este sub cerere.
Călin Pop: Sunt o grămadă de bani. Dacă se vinde, mai editează cu banii obținuți din vânzare, face altele. Asta nu-i o problemă.

Este un album cu un mesaj al dracului de valabil, tot timpul.

Va exista și o versiune CD sau e vorba doar de vinil?
Călin Pop: Deocamdată rămâne la varianta vinil. Luăm în calcul și versiunea CD. Dar după părerea mea, albumul este valoros, în primul rând, ca piesă de colecție. Acuma, ca sunet, e cum a fost atunci. Nu este nimic modificat acolo, doar ceva infim. E mai clar, probabil, pentru că materialul din care e făcut acum vinilul este puțin mai bun decât alea care se făceau atunci. Compozitul ăla, despre aia vorbesc. Verificând albumul și ascultând pe un pick-up ca lumea, am observat că este o mică diferență. Este într-adevăr o chestie, dar nu poți să te bați cu cărămida-n piept: „l-am remixat, l-am remasterizat! ”. Nu. Dar este un album de referință. Este un album emblematic. Este un album cu un mesaj al dracului de valabil tot timpul.
Un album care, de fapt, a apărut în contextul celor trei evenimente majore. Fenomenul Piața Universității⁵, Mineriada⁶ și Conflictele din Târgu Mureș⁷. Astea ne-au determinat să spunem „mamă, e nasol!” Adică Se lasă rău. 

Deci a fost, pe de o parte, influența muzicală a metalului care începea să pătrundă în forță și la noi…
Călin Pop: Da, a fost o dorință de upgradare, de modernizare, dar pe limba noastră, nu neapărat de a copia.

Și aceste trei evenimente, de care ai vorbit, au fost cele care au determinat, să zicem, partea conceptuală…
Călin Pop: Da, dezamăgirile și toată această perioadă, așa cum a fost, că ai prins-o și tu. Astea au fost determinante, așa cum și Armagedonul a fost determinat de acele imagini ale măcelului care a avut loc în fosta Iugoslavie⁸. Conflictele acelea între etnii, între religii, ciocnirile, ce au dus la niște imagini groaznice, la genocidurile care se întâmplau acolo. Deci, ceea ce era în jurul nostru.

Și le-ați trecut prin filtrul vostru, pentru că și pe Armagedon atmosfera este cumva atemporală, chiar dacă reflectă, trăirile voastre de atunci, reacția la niște evenimente moderne, influență este modernă, dar toate versurile și toate ecourile, cu corul ăla de copii, parcă totul e dintr-o altă lume. 
Călin Pop: Un album mult mai unitar decât Se lasă rău.
Se lasă rău a fost un duș rece, un șoc, care i-a trimis pe unii acasă și i-a dus pe alții noi, ceva de genul asta. Dar, până la urmă, s-au prins cei care mai trăiesc dintre aceia care s-au dus acasă, pentru că mă refer la bătrânii dezamăgiți, care până la urmă au realizat că de fapt nu e așa. În fine, este părerea fiecăruia.
Albumul avea o joncțiune între piesele moderne și niște resturi din Oglinda, care pe urmă a apărut în variantă de concert și de care încă nu pot să spun că nu avem chef să o mai facem într-un sinfonic sau în ceva.

Chiar voiam să întreb de albumele astea două, pentru că sunt, să zicem, din perioada heavy metal a discografiei voastre. Care este locul lor în evoluția voastră? Pentru că deja ai spus că unii fani au fost dezamăgiți, dar ați câștigat alți fani. Cum crezi că au influențat albumele astea două, evoluția voastră ulterioară spre Ispita, spre ce a fost după aceea?
Călin Pop: Cum să spun, am trecut prin diverse etape. Așa cum un copil mic crește și tot crește și ajunge matur. N-aș putea spune că au fost albume din copilărie sau puerile. Nu. A fost o cultivare intensă a stilului propriu, o dorință asumată de a nu cânta același lucru pe fiecare album. Și, așa cum am crescut noi prin propria noastră cultură muzicală și prin cultura generației noastre, au fost albume cu temă, cu început, cu cuprins, cu final. Bineînțeles, repet, astea au fost lucruri asumate, dar n-a fost din dorință comercială, după cum am spus, subiectul nici nu ne interesează.
Noi am mers altfel. În ce sens? Și o spun așa, pe bune. Cui îi place, bine, cui nu, nu. Adică nu am mers după public. Publicul a venit până noi dacă a vrut. Dacă nu, s-a dus acasă, cum am zis. Cui nu-i place, nu vine.
Formația asta s-a înființat în mediul elitist al studenților din Timișoara, exact în golul lăsat de plecarea formației Phoenix. Un fel de produs al formației Phoenix, de fapt, multe formații au fost produsul acelei revoluțîi culturale pe care au făcut-o ei, prin înființarea și stilul lor nou, etno. Așa că formația, abordând această tematică, abordând în acest fel lucrurile, fără trufie, normal că nu are pretenția să vină toată lumea după ea. Vine cine rezonează. Și asumată este și ideea că nu toată lumea este obligată să vină după trupă.
Deci asta este direcția. Normal că dacă am mers până aici, mergem până la capăt.

Și până la capăt o să fie și acest concert din Quantic, de pe 27 februarie, la care se va găsi și vinilul reeditat Se lasă rău.
Călin Pop: Doar acolo, i-am mai spus. Doar acolo se va găsi. Doar acolo și vor veni chiar investitorii, care vor veni cu un stand frumos acolo, probabil și cu niște tricouri. Așa am înțeles, că vor să facă și tricouri cu Se Lasă Rău.

Planuri? Totul este legat de muzică… Vrem să mai scoatem măcar un album.

Ce planuri aveți după acest turneu, dacă vă gândiți atât de departe?
Călin Pop: “Planuri de viitor”. Hahaha Întrebarea mereu neașteptată la un interviu. Cea la care nu mă aștept niciodată.

“Planuri de viitor”. Dar totuși de neevitat.
Călin Pop: Hahaha Nu știu. Noi mai avem în plan, probabil, și reapariția Stem-ului, care este un album care a fost editat și el în foarte puține exemplare. Să-l mai cântăm, că este un album bun și nu-l cunoaște lumea într-atât de tare.

Dar ai sărit peste NOS.
Călin Pop: Ce să zic de NOS? NOS s-a lansat în condiții normale.

NOS a ieșit doar pe CD și casetă. N-a ieșit pe vinil, din câte știu eu.
Călin Pop: Da, dar se pare că nu se înghesuie nimeni la el. Pentru că NOS este o treabă un pic mai complexă decât Ispita. Și nu am avut pretenția neapărat ca să înțeleagă toată lumea lucrurile astea. Și din păcate, dacă chitara nu a avut distors, după cum am văzut în 80% din comentariile celor care se agită în fața scenei, dacă nu a avut chitara distors, nu a mai fost valabil albumul, nu a mai contat mesajul. Bineînțeles, nu este de condamnat. Fiecare ascultă ce vrea.

Poate că a fost un pas un pic mai departe decât se așteptau cei mai mulți față de celelalte albume, față de Ispita.
Călin Pop: Omul este foarte comod. Omul este obișnuit să îi dai ceea ce se așteaptă să îi dai.
Natură umană, da. Și mai nou, dacă se poate, pentru că există și tehnologie, să fie mestecată, să îi dai direct așa, ca să facă efort minim.  Din păcate nu suntem deloc așa. Suntem mereu contra valului în ceea ce facem noi. Ne-a trezit lumea asta. Lumea din jurul nostru ne-a trezit de tot și ne-a făcut să ne dispară toate așteptările.

Și până la urmă, există vreun plan după turneu?
Călin Pop: Avem o vârstă. În primul rând să fim sănătoși, să cântăm, să ne bucurăm împreună cu fanii. Ce să zic plan? Ce planuri pot exista mai mult decât ce am reușit? Noi am făcut cam ce ne-am propus. Vizavi de cum ne-am născut, în etapa în care ne-am născut, în anii în care ne-am născut, am ajuns unde am vrut. Știam că mai sus nu se poate, bine, poți să definești mai sus, că e interpretabil mai sus.
Normal, vrem să mai scoatem un album, măcar un album, totul este legat de muzică. Este modul în care ne-am născut și în care știm să ne exprimăm, modul în care ne bucurăm: scena, reîntâlnirea cu fanii, cu fanii noi, cu fanii vechi, cu cei care nu au mai fost la vreun concert de-al nostru și care se bucură și rămân uimiți: cum de n-au știut până acum?
Totul este o imensă plăcere la care nu vrem să renunțăm. Cred că se merge până la capăt, indiferent care ar fi ăla. Mai ales că am trăit și în vremurile în care ne-am născut, în total am prins niște lucruri foarte interesante și foarte aparte de-a lungul viețîi noastre.

Mulțumesc foarte mult pentru timpul pe care ni l-ai acordat. Ne vedem la Quantic!

1. Florian Pittiș,  actor de teatru, film, voce, radio și televiziune român, regizor, traducător, interpret și textier de muzică folk, realizator de emisiuni radio. Vocea sa poate fi auzită pe primele doua albume Celelalte Cuvinte și pe albumul Armaghedon. Trupa i-a dedicat piesa In memoriam de pe albumul Stem (2008). ↩︎
2. Petre Magdin, cântăreț, compozitor, muzician, orchestrator, producător de muzică și realizator tv, realizatorul emisiunii cu profil rock și metal Întâlnirea de la miezul nopții, difuzată de TVR incepând cu anul 1990. ↩︎
3. Emisiune de muzică rock și metal difuzată de MTV. Versiunea europeană, difuzată și in România, a fost prezentată de Vanessa Warwick din 1990 până in 1997. ↩︎
4. Primul album Celelalte Cuvinte, apărut în 1987, are pe copertă multe pătrățele colorate. ↩︎
5. Golaniada, cunoscută și sub denumirile Fenomenul Piața Universității sau Manifestațiile din Piața Universității, reprezintă evenimentele de masă petrecute în Piața Universității din București între 22 aprilie și 15 iunie 1990. Cu o durată de 53 de zile și adunând în jur de 50.000 de oameni în fiecare seară. Vezi articol Wikipedia ↩︎
6. Mineriadă este termenul generic cu care sunt denumite violențele exercitate de mineri în România postdecembristă. Vezi articol Wikipedia ↩︎
7. Conflictul interetnic de la Târgu Mureș s-a concretizat în confruntările grave care au avut loc între 19 martie și 21 martie 1990 la Târgu Mureș, în urma cărora cinci oameni și-au pierdut viața, sute de oameni au fost brutalizați și răniți, iar conviețuirea interetnică în Târgu Mureș a fost alterată considerabil pentru o perioadă de timp. Vezi articol Wikipedia   ↩︎
8. Războaiele Iugoslave au fost o serie de conflicte interetnice extrem de violente desfășurate pe teritoriul fostei Republicii Socialiste Federative a Iugoslaviei, care a avut loc între 1991 și 2001. Vezi articol Wikipedia ↩︎