the Hellacopters – Overdriver

În ultimele zile, Anders Niklas (Nicke) Andersson este acuzat de erezie de publicul și jurnaliștii rock puritani: compune muzică prea melodioasă. În sprijinul acuzației este adus Overdriver, noul album Hellacopters, trupă al cărei fondator, chitarist, vocalist și compzitor principal este Andersson.
În mod normal, m-aș ralia unei atfel de acuzații, dar de data această nu pot: mărturisesc că, de zece zile, ascult Overdriver zilnic! Așa că, iată pledoaria mea în apărarea acuzatului:
Nicke Andersson cântă rock de când se știe. De la death metal cu Entombed, la garage rock cu Hellacopters și la occult rock cu Lucifer, trecând prin alte zeci de proiecte în calitate de chitarist/baterist/vocalist/grafician, artistul a acoperit, în peste 40 de ani, mai toate stilurile de rock.  
În tot acest timp, a rămas un fan al garage rock-ului de inspirație Stooges/MC5. Acum, Andersson are 53 de ani, vârstă pe care puțini dintre acești artiști au prins-o. Iar cei care au făcut-o, au trecut și ei prin diverse faze creative – vezi, de exemplu, albumul de sansonete al lui Iggy Pop, din 2012. În cazul Hellacopters, cred că evoluția spre un rock mai melodios este o întoarcere către muzica pe care Andersson a copilărit. La finalul anilor ‘70 / începutul anilor ‘80, cei din generația Woodstock erau fie la job, fie morți de supradoză. Între timp, apăruse o nouă generație de puști, mai interesați de distracție decât de politică, care a făcut ca trupe gen Cheap Trick, Journey, The Runaways, etc. să domine mainstream-ul cu un hard rock accesibil și melodios – coloana sonoră de la That 70’s Show ilustrează perfect ce se auzea la radio în perioada aceea.
În cheia aceasta ascult eu Overdriver. Este o colecție de piese bine compuse, unde sunetul clasic Hellacopters este îmblânzit cu refrene ușor de reținut, multe solo-uri de chitară și orgă, puse pe versuri stimulante. Este un album matur, pe alocuri are chiar un aer melancolic și, chiar dacă muzica este mai melodioasă, bucățile rapide nu sunt pop-punk, iar baladele nu sunt kitsch. Nu are rost să mai vorbesc despre piesele care mi-au plăcut pentru că sunt prea multe; spun doar că Soldier On și Leave a Mark mi se par pilonii albumului, ilustrând cel mai bine stilul de pe Overdriver.
În încheierea pledoariei, citez declarația acuzatului, care își recunoaște pe deplin “vina” iar eu îmi exprim speranța că va recidiva cât de curând:
“I wanna start a fire
I wanna light up the dark
Make’em see my gospel
I wanna change the face of the world
And leave a mark”.

Nuclear Blast Records
31/11/2025

Nicke Andersson – voce, chitară
Anders Lindström – clape
Rudolf de Borst – bas
Robert Eriksson – tobe

Token Apologies
Don’t Let Me Bring You Down
(I Don’t Wanna Be) Just a Memory
Wrong Face On
Soldier On
Doomsday Daydreams
Faraway Looks
Coming Down
Do You Feel Normal
The Stench
Leave a Mark