Saor – Amidst the Ruins

Andy Marshall, omul care reprezintă din 2013, de la înființare, proiectul musical Saor, vajnicul scoțian ce-și descrie muzica drept “caledonian metal” (ca și cum cineva de la noi ar începe să-și considere albumele “metal dacic”, dar să nu dau idei!), revine în 2025 cu al șaselea album. De fapt, metalul lui caledonian nu este în sine atât de original pe cât lasă încadrarea să se înțeleagă: s-ar putea descrie ca o combinație de black atmosferic cu incursiuni în folclorul de sorginte celtică și power metal cu elemente simfonice. Înspre power metal se  îndreptase albumul precedent, Origins (2022), unul cu piese mai scurte, cu o structură mai lineară, mai directă, care nu prea mi-a trezit interesul.
Așa că am dat play cu reticență, temându-mă că voi asculta o altă trupă generică de metal epic și bombastic. Din fericire, lui Marshall pare să îi fi revenit inspirația de pe Guardians,  albumul lui de referință pentru mine. Și nu spun asta doar pentru că lungimea cântecelor a crescut din nou la peste 10 minute, cele cinci piese ale discului totalizând aproape o oră. Ci pentru că a revenit la proporția potrivită de influențe și combinații de instrumente și ritmuri care fac piesele, în ciuda lungimii lor, să nu plictisească, să nu devină monotone, să găsești și la a doua, a treia ascultare ceva nou, ce nu ai remarcat anterior. Secțiunile care alcătuiesc fiecare piesă nu sunt repetitive, există diversitate și schimbări de ritm ce alcătuiesc împreună o călătorie muzicală densă în imagini și ritmuri.
Discul crește ca intensitate a experienței muzicale pe măsură ce înaintezi în el, în sensul că nu piesa de titlu mi se pare cea mai reușită, așa cum se întâmplă în multe cazuri,  ci ultimele trei:
Glen of Sorrow, care începe atmosferic și urcă spre un final maiestuos și bombastic;
balada acustică The Sylvan Embrace, unde vocea lui Marshall se împletește armonios cu cea a invitatei Ella Zlotos și cu violoncelul magic al lui Jo Quail, și pe care am avut plăcerea de a o vedea într-un concert la Brașov acum vreo doi ani;
și Rebirth, care e cea mai rapidă, cea mai black metal, și încheie audiția cu energie, după repriza melancolică creată de baladă, ca un rezumat al albumului, trecând prin toate celelalte, ca stări și energii.
E de apreciat faptul că, într-o epocă în care tot mai multe trupe recurg la AI pentru partea grafică, ei au încredințat-o unui om, pe numele său Julian Bauer, deși imaginea este una destul de convențională pentru gen.   
Și dacă tot am vorbit de convențional, hai că ajungem și la versuri: cam la ce va așteptați în genul ăsta muzical. Vorba unui amic român care cântă heavy metal cu versuri în română și când i-am spus așa, personal, ca strofele cam șchioapătă mi-a răspuns ca nici „eu sunt algocalminul / I am the Painkiller” nu e o capodoperă literară, nu?! În general, oamenii nu vor sa iasă dintr-o schemă, dintr-un stereotip tematic și nici Saor nu face excepție. Pe scurt, țara mea este cea mai frumoasă și ecourile bătăliilor îndepărtate răzbat din sălbăticia pădurilor și din cețurile munților, pline de magia legendelor străvechi. Cam despre asta este povestea.
Și dacă de cele mai multe ori este nevoie de o voce aparte ca să-mi atragă atenția un album, aici nu e cazul, dantelăriile instrumentale sunt cele care creează complexitate și o atmosferă mereu în schimbare, uneori întunecată, alteori melancolică sau contemplativă, energică și dinamică sau eroică.
Este un album foarte melodic, de neratat pentru fanii black metalului pe latura de inspirație folclorică (gen Borknagar din zona de început al anilor 2000 sau Moonsorrow). Cei care caută agresivitate și forță în muzică le vor găsi destul de sporadic, strecurându-se timid printre instrumentele de suflat și cele cu coarde, cele care dau eleganță liniilor principale și le îmbracă frumos. Nu lipsesc cu desăvârșire blast beaturile explozive și riffurile furtunoase, dar nu au niciodată prim-planul.
Știu că anul e încă la început și viitorul ne rezervă multe surprize (asta nu sună bine deloc, dar mă refer strict la contextul muzical), dar văd Amidst the Ruins într-un top personal la sfârșit de 2025.

Season of Mist
07/02/2025

Andy Marshall – voce, chitară, bas
Jira – voce, instrumente de suflat
Mattias Eklund – vioară, violă
Jose Garrido – tobe
Daniel Sabugal – tobe

Amidst the Ruins
Echoes of the Ancient Land
Glen of Sorrow
The Sylvan Embrace
Rebirth