RIFTUL LUI HADES S-A DESCHIS LA BUCUREȘTI

M-am decis. Îmi plac evenimentele organizate de Romanian Thrash Metal Club. E atmosferă, e un sentiment regăsit de comunitate, este relaxare (deși unii sunt(em) la muncă) și, în cea mai mare parte, este muzică mișto.
Ambele zile ale primei ediții a festivalului Rift of Hades au început destul de devreme pentru mine. Recunosc că îmi place să ajung la Quantic când sala e încă goală, să observ la lucru sunetistul, tipul de la lumini, stage crew-ul manevrând cabluri și mufe, echipa de furnicuțe din backstage roind în dreapta și în stânga, apoi băieții și fetele de la merch aranjându-și standurile cu grijă obsesivă. La fel și echipa de la bar, pregătindu-se intens să ne mențină hidratați. E ca și cum o mână invizibilă așează cu încetinitorul piesele unui puzzle, asigurându-e că nu pune niciuna greșit.

ZIUA 1

Inițial am asistat la probele de sunet ale Zemial (vineri) și Absu (sâmbătă). Aceiași oameni alcătuiesc două entități și reușesc să se metamorfozeze în altceva în funcție de trupa care cântă. Am remarcat un Dimitrios Dorian/Vorskaath (Zemial) efervescent și perfecționist, care nu s-a lăsat până când nu a obținut sunetul dorit la o tobă pe care o subjugă, și un Russley Randell Givens/Proscriptor McGovern (Absu) taciturn, concentrat și complet preocupat să fie în atmosferă.

Prima zi a debutat cu trupa bucureșteană Mortuary Dripping. A fost o jumătate de oră de death/grind murdar, total apăsător și întunecat, cu chitări acordate jos și blastbeaturi feroce, cu piese de pe demoul editat în anul 2024, De Tenebris et Fastidio. Media de vârstă este foarte scăzută, însă băieții sunt foarte talentați și hotărâți. De urmărit și celălalt proiect al vocalului, Călău. Setlist: No Escape, Sex and Fear, M. Drill, Emperor, Woman Grill, Flamenco, Boneyard, No Escape (bis).

N-am apucat să termin o bere că m-au luat la rând Bony și echipa sa de speed/punkereală Slicer. Poate că piesa care deschide albumul Stalking the Night și cu care au și început recitalul descrie cel mai fidel muzica și atitudinea trupei, Death Rock’n’Roll. S-a lăsat cu ceva headbang și rumoare, mai ales că muzica trupei este catchy și oldschool, cu ritmuri care te îmbie să te bagi la dans.
Setlist: Death Rock’n’Roll, Ancient Ones, From Hell She Came, Spectre of Death, Chapel of Bones, My Heart is Black, Night of the Slicer, Under the Blade of Lust, One Way Ticket, Blackfire, They Come at Night.

Ascultasem destul de serios albumul Night Hunter al heavistilor greci din Salonic, White Tower. Este o muzică ce te poartă în anii ’80, cu texte dark fantasy și un solist care în multe momente îmi amintește de regretatul Midnight (Crimson Glory). Parcă m-au lovit mai puțin decât mă așteptam live, în sensul că, deși au sunat foarte corect, mi s-a părut că nu au reușit să capteze 100% atmosfera de pe disc. Plec însă mereu de la premisa că este posibil să fie vina mea.
Setlist: Intro, Total Evil, Night Hunters, Knife in the Back, Banshee, Tear up the Night, Warmonger, Early Warning, Masters of Menace, Enforcer, Malice and Lust.

Când spui Bombarder trebuie să îți scoți pălăria, șapca, boneta, peruca, fiecare ce deține. Cântă din 1986, au prins perioada comunistă, au pierdut doi membri în războiul din Bosnia-Herțegovina, și cu toate astea nu s-au lăsat niciodată de muzică. Liderul Neșo (Nenad Kovacevic) și colegii săi de echipă au energizat la maxim publicul, iar la cover-ul Sodomizer al celor de la Nifelheim au dus sala în pragul exploziei. Gestul lui Neso de a-și scoate șapca și a se preface că dă cu ea de pământ a fost complet edificator. Foarte bună și secția ritmică, ceea ce e esențial când prestezi speed/thrash metal. Respect! Setlist: Graditeli, Glasnik, Pakao, Meso, Spalien, Neman, Gubavac, Horde, Spid M.M., Sodomizer (cover Nifelheim).

Știam că pentru Zemial atmosfera este extrem de importantă, așa încât show-ul lor a debutat cu un intro de 5 minute (The Reckoning – Pictis Vremon), sub o lumina roșie malefică, pentru ca apoi să înceapă avalanșa black/thrash, mai întâi piesa Black Death, de pe EP-ul To Slay with Silent Dagger. Un moment de profundă adâncime epică a fost piesa Eclipse, care ne-a arătat de ce combinația de thrash și black metal e irezistibilă și merge direct la suflet. Extraordinar de frumos și soloul de chitară, atât de melodic, încât nu știi de unde vine. Poate dragostea de rock progresiv a lui Dimitrios Dorian/Vorskaath, cine știe? Setlist-ul ne-a purtat prin toate perioadele din discografie, fie că a fost vorba despre Sleeping under Tartarus (piesa de titlu), Necrolatry (Eclipse, Nocturnal Witch, Breath of the Pestilence), Face of the Conqueror (Daimon, Full Moon Necrophilia) sau Nykta (the Scythian Command). Ultima parte a concertului a fost explozivă, cu Proscriptor Mc Govern posedat în spatele microfonului. Setlist: The Reckoning, Black Death, Nailed and Coffined, Eclipse, Nocturnal Witch, Daimon, Return of the Conqueror, Birds of Death, Riddle, To Slay with Silend Dagger, Full Moon Necrophilia, Under Scythian Command, Tears that Wet Gethsemane, Sleeping under Tartarus, Breath of the Pestilence, Gathering under the Red Moon.

ZIUA 2

Dacă nu ați auzit de puștii constănțeni de la trupa Scythe, vă recomand să o faceți. Atitudine, atmosferă, abilități tehnice excelente, un death metal interpretat ca la carte. Deocamdată sunt posesorii unui singur produs demo făcut ca în anii 80-90, Boiled Alive, dar sunt cu certitudine de urmărit. Aviz și organizatorilor de concerte, trupa sună țapăn de tot. Iar chitaristul solo stângaci face toți banii. Bravo! Setlist: Boiled, Of Pure Goriness, Geouged Eyes, Stiff & Cold (cover Gorguts), Liquified Entrails, 666 Degrees, Raid the Convent (cover Nunslaughter).

Despre Svartulven am aflat pentru prima dată atunci când m-am documentat pentru Rift of Hades. Deși sunt greci, nu sună absolut deloc a black metal elen, ci mai degrabă a trupă franceză. Știți ce zic, black disonant și opresiv, cu ritmuri maniacale și atmosferă apocaliptică. M-au dus cu gândul la Deathspell Omega în uele momente. În orice caz, buni, parcă mai mult pe cd decât live (atmosfera cu introuri între piese este dificil de recreat pe scenă, așa încât între unele dintre piese au fost pauze destul de mari). Cu certitudine, o formație de reținut pentru viitor. Setlist: Intro, Witness of Fire Beyond, Feast for the Black Earth, The Crystal Scythe of the Old, Ambient, Svartulven in Twilight, Theriantropic Metamorphosis, Parabel of Abel.

Înainte de show-ul Akral Necrosis fusesem avertizat de Octav că se simte în formă și motivat și e pregătit să dea 110% live. Stie toată lumea că e băiat rău și hotărât când se urcă pe scenă și că e foarte serios când vine vorba de muzică în general și de muzica trupei sale în special. Concertul a fost totalmente întru ruperea capului, așa cum îmi place mie să spun. Furie și velocitate, blasfemie și imprecații, bună de tot aia cu sâmbăta morților. Ai zice că trupele de black metal nu au nevoie de 2 chitariști, însă sâmbătă s-a dovedit cu vârf și îndesat că sunt chiar recomandați, mai ales daca vă plac riffurile incisive. A, da, și s-a auzit bine de tot basul. Per ansamblu, mi-a plăcut ce am văzut și mai ales ce am auzit, Octav e om de cuvânt, a fost peste 100%. Moment cheie: Slay the Whore. Setlist: Separator, Pandemic Dominion, Man in the Cauldron, Midnight, I See the Bright Lights, Hounds of Plague, Damnatio Memoriae, Slay the Whore.

Că tot era vorba în propoziție despre mitologia elenă, din riftul lui Hades a ieșit sâmbătă si Georgios Kyriazis (Necropervert), împreună cu echipa sa de maniaci de la trupa Chainsaw. Black și thrash metalul old school și-au dat mâna într-un show direct și fără finețuri, cu riffuri minimaliste, solouri turbate și un ritm drăcesc. Fără momente de respiro, așa cum o făceau Sodom și Kreator la începuturile carierei. Setlist: Satan, Boiling Cauldron, Maniac, Cry Blood, Rabid, Headless, Born with Horns, Satanist, Storm of Vomit, Amok, The Dead Watch You, Whiskey.

Se spune că dacă nu ești obiectiv și echidistant, mai bine nu te apuci să scrii recenzii. Deși votez în mod predominant cu metalul dur și foarte dur, aș minți dacă nu v-aș spune că am așteptat cu cea mai mare nerăbdare show-ul suedezilor de la Mindless Sinner. Care insistă pe piesa Carry On de pe albumul Metal Merchants că “heavy metal is the law, all for one and one for all”. Contraziceți-i dacă puteti! Trupa cântă din 1982, iar patru dintre cei cinci membri sunt împreună din 1984. Coeziunea și chimia sunt dincolo de orice dubiu, însă ce cred eu că a ținut formația asta împreună, în afară de prietenie, este pofta de a cânta. Suedezii se pricep să scrie piese catchy, cu refrene care se bagă în creier și nu mai vor să iasă (spre exemplu Third Time’s a Charm, Speed Demon, Poltergeist sau hit-ul Here She Comes Again). Nu mi-aș fi închipuit că o să văd atâta lume care să cânte la unison cu trupa. Sunt fan! Setlist: Speed Demon, I’m Gonna, Metal Merchants, Live and Die, Let’s Go Crazy, Man of Steel, Carry On, Turn on trhe Power, Poltergeist, Mountain of Om, Here She Comes Again, Master of Evil, We Go Together.

Festivalul s-a încheiat în stil mare, cu ceremonia ocultă oficiată de maestrul Proscriptor McGovern și creația sa, Absu, acompaniat de Vorskaath, Aenceorg și Ulvaar de la Zemial. Întrucât pe data de 1 martie se aniversează 30 de ani de la apariția extraordinarului The Sun of Tipareth, concertul a fost dedicat acestuia, discul fiind cântat în întregime. Ca bonus, au fost oferite două dintre cele mai iubite piese ale trupei, … and Shineth unto the Cold Cometh și Never Blow the Eastern Candle, care au aruncat în delir sala. Frăția dintre Absu și Zemial a fost onorată prin interpretarea a două coveruri ale celor din urmă, Under Scythian Command și Sleeping under Tartarus, acesta fiind și momentul final al festivalului. Setlist: Apzu, Feis Mor Tir Na N’og (Across the North Sea to Visnech), Cyntefyn’s Fountain, A Quest in the 77th Novel, Our Lust for Lunar Plains (Nox Luna Inlustris), The Coming of War (Morbid Scream cover), The Sun of Tiphareth, … and Shineth unto the Cold Cometh, Never Blow out the Eastern Candle, Under Scythian Command (Zemial cover), Sleeping under Tartarus (Zemial cover).

Ca și concluzie, sunt ferm convins că Riftul lui Hades nu se va închide, ba mai mult, prin el vor mai ieși cu siguranță și alte trupe, cel puțin la fel de interesante ca cele care ne-au onorat cu prezența vineri și sâmbătă. Ne vedem #labireau!

Interviu Dimitrios Dorian/Arkhon Vorskaath (Zemial)

Video Ziua 1

Video Ziua 2

Foto: UnholyUnion The Visions of Evilness (Tzvetelin Krastev)
Video: Sake