Analiza performanței Hippotraktor-ului în cultivarea metalului progresiv – Discuție cu expertul Stefan de Graef

(click here for the English version)

Hippotraktor-ul belgian își face loc prin câmpurile fertile ale metalului progresiv, arând adânc în straturile complexității muzicale și lăsând în urmă brazde grele de riff-uri și poliritmuri. Încă nu știm cu certitudine dacă acest hibrid între hipopotam și tractor este o construcție pur pământeană sau un mecanism cu origini mai obscure, menit să sape și să pregătească terenul pentru noi explorări sonore. Cert este că Hippotraktor-ul există – are suflet, dar și o mecanică precisă, dovadă fiind cele trei materiale discografice lansate până în prezent.
Cei care pun la îndoială realitatea acestui colos vor avea ocazia să-l vadă în acțiune pe 29 martie, când Hippotraktorul din Mechelen  va ajunge în București, la festivalul Bucharest Prog Day, desfășurat în Quantic Pub. Iar dacă zvonurile sunt adevărate, după trecerea lui, sala de concert va necesita renovări serioase – mai ales având în vedere că alături de ei va urca pe scenă și trupa bucureșteană Taine, o altă spaimă a zugravilor, mai ales de când a lansat albumul Chaos & Contemplation (2023).
Pentru a înțelege mai bine ce anume pune în mișcare acest utilaj sonor, am stat de vorbă cu unul dintre cei doi vocali, Stefan de Graef. L-am ales pe el nu doar pentru că poate oferi o perspectivă detaliată asupra Hippotraktor-ului, ci și pentru că face parte și din Psychonaut, o altă trupă care mă fascinează profund . Asta înseamnă că am putut explora două teritorii muzicale într-o singură discuție. 
Ne vedem în Quantic, acolo unde vom auzi cu urechile noastre cântecul Hippotraktor-ului!

Salut Stefan. Bine ai venit la Metalfan România. Ce mai faci?
Stefan de Graef: Salut! Aștept cu nerăbdare să plec în turneu cu Hippotraktor. În momentul în care facem acest interviu, este 25 februarie 2025, deci în trei zile plecăm la drum să cântăm nouă concerte în Europa alături de prietenii noștri din Cobra The Impaler și Bark.
În altă ordine de idei, încă nu mi-am revenit după sesiunile intense de înregistrări pe care le-am avut cu Psychonaut și mă pregătesc să ascult primele mixaje ale noului nostru album.

Să începem cu o întrebare despre parcursul tău muzical. Cum ai descoperit muzica metal și, în special, metalul progresiv și post-metalul?
Stefan de Graef: Am început să ascult muzică mai „grea” pe la 13 ani, când am descoperit trupe de nu-metal ca Linkin Park și Korn, dar și câteva trupe de punk rock, cum ar fi Sum 41 și Pennywise. Totuși, am intrat cu adevărat în lumea metalului când am început să cânt la chitară, la 16 ani. Cântam multe piese Led Zeppelin și Black Sabbath, dar îmi doream riffuri mai rapide și mai dificile, așa că am ajuns la thrash metal și la trupe ca Metallica, Megadeth, Testament, Pantera..

Îți plac și alte genuri muzicale?
Stefan de Graef: Îmi plac multe genuri muzicale, atât timp cât sunt interesante din punct de vedere muzical și îmi transmit ceva. De exemplu, o trupă care m-a impresionat profund în ultimii ani este Snarky Puppy – un grup de funk/fusion/rock din Texas, SUA. Dar îmi plac și artiști precum Depeche Mode, Michael Jackson, Tears For Fears… Oricum, cred că genurile muzicale nu mai contează atât de mult în ziua de azi.

În afară de muzică, ce alte hobby-uri ai? Ce te face să te simți bine?
Stefan de Graef: Îmi plac activitățile fizice care îmi accelerează pulsul și îmi cresc adrenalina. În ultimii ani, am practicat mult escalada și mă simt mult mai bine atât fizic, cât și mental. Îmi place să petrec timp cu soția mea și cu fiul nostru nou-născut și, ocazional, să joc jocuri video.

Ca muzician, ai avut o evoluție interesantă. Ești vocalist la Hippotraktor și la Psychonaut. În același timp, cânți la chitară în Psychonaut din 2013 și te ocupi de unele părți de percuție pentru Hippotraktor. E vreun instrument muzical la care nu poți cânta? Haha
Stefan de Graef: Sunt sute de instrumente muzicale la care nu pot cânta, haha! De fapt, pot cânta doar la chitară, voce și puțin la pian și percuție. Oricum, cel mai mult îmi place să compun muzică. Cred că îmi place mai mult decât să o interpretez efectiv.

Cât de dificil este să îți gestionezi timpul ca membru al două trupe active, având în vedere programul aglomerat de înregistrări și turnee?
Stefan de Graef: Este cu siguranță o provocare să combin activitatea în două trupe cu un job cu normă intreagă din care îmi  plătesc facturile, dar atâta timp cât există pasiune, reușesc să mă descurc. Trebuie să îi mulțumesc soției mele pentru sprijinul incredibil și pentru faptul că are grijă de fiul nostru când sunt plecat. Fără ea, toate astea nu ar fi posibile.

Motivul acestui interviu este primul concert Hippotraktor în România, la Bucharest Prog Day Festival, pe 29 martie, în Club Quantic. Prin urmare, vom încerca să evităm întrebările despre celelalte trupe în care activezi (să vedem dacă va fi posibil). Dacă informațiile noastre sunt corecte, Hippotraktor s-a format în 2017 ca un trio instrumental, iar tu te-ai alăturat în 2019. Povestește-ne despre cum ai ajuns să faci parte din trupă.
Stefan de Graef: Am fost un mare fan al primei formule Hippotraktor și al muzicii pe care o făcea. Primul EP, P’eau, mi se pare și acum extraordinar. Cunoșteam piesele încă din faza de demo și am fost fan timp de ani de zile. Îmi amintesc că le ascultam și mă gândeam: „Wow, asta ar suna grozav cu voce!”
Nu m-am gândit niciodată că voi face parte din mai multe trupe în același timp, dar într-o zi eram într-un bar cu Chiaran (chitarist/compozitor în Hippotraktor) și îmi spunea că simte că trupa stagnează, pentru că era foarte greu să aranjeze concerte ca trupă instrumentală, fără o reputație solidă. Plănuiau să cânte live folosind backing tracks, dar nu existau prea multe baruri sau cluburi cu un sistem de sunet adecvat, ceea ce îngreuna și mai mult situația. A apărut în discuție ideea ca eu să cânt cu ei și, înainte să-mi dau seama, am spus „da.”
Cel mai logic ar fi fost, probabil, să cânt la chitară și voce, așa cum fac în Psychonaut, dar am considerat că Hippotraktor avea nevoie de un vocalist principal care să se concentreze 100% pe interpretare și interacțiunea cu publicul. De aceea am decis să accept provocarea. Apoi l-am recrutat pe Sander ca al doilea chitarist și vocalist, astfel încât să putem cânta live fără backing tracks, iar de atunci nu ne-am mai uitat înapoi.

Știi povestea din spatele numelui trupei? Sună puțin amuzant, dar muzica este cât se poate de serioasă.
Stefan de Graef: Ne place tuturor faptul că numele trupei pare ridicol, dar muzica este foarte serioasă, așa cum ai spus și tu. Sunt mai multe motive pentru care Chiaran a ales acest nume. De exemplu, a avut cândva un proiect de DJ destul de ciudat, dar cool, care nu a mai văzut lumina zilei, iar „Hippotraktor” era unul dintre numele potențiale pentru acel proiect. Cum acel proiect nu s-a concretizat, numele a rămas disponibil. Suntem și prieteni buni cu băieții din trupa „Pothamus”, așa că există probabil și o referință subtilă la ei. În plus, unul dintre prietenii noștri are porecla „Hippo”, așa că toate aceste lucruri au dus, probabil, la alegerea acestui nume. Îmi place cât de sugestiv este și câte imagini diferite îți poți imagina când îl citești.

Cum funcționează procesul de compunere a pieselor în Hippotraktor? Este foarte diferit față de ceea ce se întâmplă în Psychonaut?
Stefan de Graef: Procesul este similar în ambele trupe, în sensul că există întotdeauna un compozitor principal care scrie cea mai mare parte a muzicii. Eu fac asta pentru Psychonaut, iar Chiaran face același lucru pentru Hippotraktor. El scrie niște părți instrumentale care mă lasă mereu fără cuvinte cand le aud, iar eu am privilegiul de a le îmbogăți cu partea de voce, încercând să le unesc într-o poveste coerentă și să completez tot ceea ce se întâmplă muzical. După ce termin o versiune demo a părților de voce, i-o trimit lui Chiaran și împreună o finalizăm.

Primul album Hippotraktor, Meridian, a fost lansat în 2021 de către Pelagic Records, o casa de discuri underground bine cunoscută. Crezi că semnarea cu ei a fost un pas important pentru trupă?
Stefan de Graef: Cu siguranță. E greu de crezut cât de repede au evoluat lucrurile după ce albumul nostru de debut a fost lansat la Pelagic. Aproape ca și cum a fi folosit un cod de cheat, ca să fiu sincer. Prin intermediul lor au ajuns să ne cunoască mii de oameni și datorită lor am avut ocazia să cântăm la multe extraordinare. Pelagic este un adevărat certificat de calitate pentru mulți oameni, deoarece pur și simplu nu au trupe slabe sau mediocre. Fiecare trupă din rosterul lor este unică și creează muzică profund emoțională, care impresionează și mai mult atunci când o asculți live. Așa că, da, le datorăm foarte mult celor de la Pelagic și suntem foarte bucuroși să facem parte din această familie.

Pe lângă influențele djent și post-metal, Meridian încorporează și elemente de nu-metal și grunge, poate venite de la Korn sau Soundgarden. Sunteți atrași de aceste genuri?
Stefan de Graef: Cu siguranță au avut o influență majoră asupra noastră. Personal, cred că trupe precum Korn și Limp Bizkit au creat unele dintre cele mai bune riffuri din ultimele două decenii. Sigur, temele lirice și anumite „gimmick-uri” din jurul acestui stil nu sunt neapărat pe gustul nostru, dar ne-au oferit multă inspirație. Grunge-ul nu a fost niciodată tocmai genul meu, cu excepția Alice In Chains, dar știu că Chiaran asculta foarte mult Nirvana în adolescență.

Stasis (2024) este al doilea vostru album, iar, în opinia mea, influențele post-metal sunt mult mai prezente în muzica Hippotraktor de această dată. Ești de acord cu această evaluare?
Stefan de Graef: Sunt de acord, da. De această dată, accentul a fost pus mai mult pe scrierea unei povești muzicale conceptuale, cu capitole diferite, decât pe crearea de riff-uri heavy unul după altul. Chiaran și-a demonstrat pe deplin capacitățile pe acest album și nu s-a reținut deloc, chiar și atunci când noile piese păreau să se îndepărteze destul de mult de Meridian. Dar tocmai asta ne place atât de mult.

Care crezi că sunt principalele diferențe dintre Stasis și Meridian?
Stefan de Graef: Aș spune că Stasis oferă mai mult spațiu de respiro. În plus, piesele sunt mult mai variate și conțin mai multe pasaje liniștite și psihedelice, ceea ce e super, pentru că creează un contrast care face ca apariția riff-urilor grele să aibă un impact și mai puternic. Pe langa asta, acest album mi-a oferit ocazia de a-mi explora vocea. De exemplu, o piesă ca The Reckoning are un stil vocal pe care nu l-am mai încercat până acum, dar sunt destul de mândru de rezultat și chiar a devenit una dintre preferatele trupei. Apoi, există și părțile cu adevărat „catchy”, cum este cazul piesei Stasis, ceva ce nu cred că am avut pe Meridian. În general, sunt două albume diferite și sunt sigur că și următorul va suna foarte diferit. Nu ne-am dori niciodată să lansăm un album care să sune exact ca precedentul.

Aveți destul de multe concerte programate în această primăvară. Așa cum ai menționat, Hippotraktor va avea un turneu în Europa Centrală în martie și în Marea Britanie în aprilie. Ce ne poți spune despre turneele anterioare ale trupei?
Stefan de Graef: Am avut mai multe turnee scurte prin Europa și toate au fost incredibile. Unul dintre concertele pe care nu-l vom uita niciodată este prima noastră apariție la ArcTanGent, în Marea Britanie, în 2022. James, organizatorul, are obiceiul de a invita trupe care îi plac, dar care nu sunt încă foarte cunoscute, și de a le pune direct pe scena principală. Asta ni s-a întâmplat și nouă și a fost unul dintre cele mai frumoase concerte din cariera noastră. A fost nebunie curată să cântăm la prânz în fața a 3000 de oameni și să-i vedem pe toți cum se dezlănțuie a fost cireașa de pe tort. Am fost invitați și în anul următor și experiența a fost din nou incredibilă. Ne-a plăcut foarte mult să cântăm și în Germania, Slovenia, Franța, Spania, Olanda. Și, în 2023, am fost invitați să cântăm la Graspop Metal Meeting în Belgia, cel mai mare festival de metal din țară. Cred că într-o zi le vom povesti despre acel concert și nepoților noștri. Haha

Unde v-a plăcut cel mai mult să cântați?
Stefan de Graef: Sincer, atâta timp cât putem să ne cântăm muzica în fața unui public care ne apreciază și se dezlănțuie alături de noi, suntem niște hippos fericiți. Oriunde e bine!

Un lucru curios pe care l-am observat este că nu ați avut niciodată un turneu în afara Europei. Crezi că acest stil muzical este mai degrabă pe placul europenilor decât al americanilor? Există perspective pentru un turneu, chiar și scurt, în SUA?
Stefan de Graef: Deloc. De fapt, conform statisticilor noastre de streaming, SUA se află pe primul sau al doilea loc ca număr de ascultători. Tristul adevăr este că turneele în Statele Unite sunt incredibil de scumpe și devin fezabile doar atunci când ai un statut suficient de mare pentru a-ți permite așa ceva. Vorbim de zeci de mii de euro doar pentru o săptămână de turneu acolo, așa că, în acest moment, nu este o opțiune pentru noi. Dar toți sperăm că într-o zi vom reuși să ajungem și acolo!

Pe 29 martie, veți vizita România pentru prima dată, susținând un concert la Bucharest Prog Day în Quantic Club. Ce așteptări aveți?
Stefan de Graef: Mereu e o experiență interesantă să cântăm pentru prima dată într-o țară în care nu am mai fost. Eu, personal, nu am fost niciodată în România și nu cred că ceilalți băieți au fost vreodată. Așteptăm cu nerăbdare să vedem cum va decurge concertul, să descoperim orașul și locul unde vom cânta și să cunoaștem oameni noi.

Cum ai convinge pe cineva să vină la concert?
Stefan de Graef: I-aș spune că suntem o mică parte din noul val belgian de muzică heavy și că suntem o forță de luat în seamă, haha! Cred că show-urile noastre live sunt perfecte pentru a elibera energia și emoțiile acumulate și pentru a te lăsa purtat de muzică, fie și doar pentru o vreme. Asta e valabil și pentru noi, cei de pe scenă. Dacă după concert încă ne mai putem ține pe picioare și mai suntem în stare sa vorbim coerent, înseamnă că nu ne-am făcut treaba ca lumea!

Nu pot să nu te întreb câteva lucruri și despre Psychonaut. Ai menționat deja că ați terminat recent înregistrările pentru noul album. Ne poți oferi câteva detalii despre el? Va fi similar cu cele două albume precedente?
Stefan de Graef: Nu pot spune prea multe deocamdată, dar este un album de care suntem extrem de mândri și care arată cât de mult ne-am dezvoltat ca muzicieni și compozitori în ultimii ani. Este un album foarte emoțional, care reflectă bucuriile și tristețile pe care le-am trăit în 2024, un an care a fost, în același timp, cel mai bun și cel mai rău din viața mea. Va trebui să așteptați lansarea ca să aflați mai multe, haha!

Presupun că, de-a lungul anilor, au fost zile în care ai cântat cu ambele trupe în aceeași zi. Așa este? Care dintre ele este mai solicitantă din punct de vedere al consumului de energie? Cum îți gestionezi efortul pentru ambele concerte? Întreb pentru că partiturile tale vocale par deosebit de epuizante.
Stefan de Graef: Da, s-a întâmplat de câteva ori. Nu am o strategie reală pentru situațiile astea, trebuie doar să merg până la capăt. Atâta timp cât am cel puțin o oră de odihnă între concerte, totul e în regulă. Ambele trupe necesită multă energie, dar aș spune că Hippotraktor este mai solicitantă din punct de vedere fizic și vocal, în timp ce Psychonaut necesită mai multă concentrare, pentru ca trebuie să fac două lucruri în același timp.

Ce urmează pentru Hippotraktor? Lucrați la materiale noi?
Stefan de Graef: Mereu lucrăm! Deja schimbăm demo-uri și idei pentru părțile de voce și lucrurile merg foarte bine!

Am ajuns la finalul interviului și sperăm că îți place să faci playlisturi, pentru că am vrea să îți propunem sa faci unul, ca un mixtape din anii ’90. Dacă ar trebui să alegi 10 piese de la 10 trupe post-metal progresiv, care ar fi acestea și ce nume i-ai da playlistului?
Stefan de Graef: Iata 10 piese care îmi vin în minte. Aș numi playlistul The Way Inside, pentru că sunt melodii pe care îmi place să le ascult atunci când vreau să-mi liniștesc mintea.
Porcupine Tree – Anesthetize
The Ocean – Atlantic
Amenra – De Dodenakker
Steak Number Eight – Tearwalker
Pothamus – Zikharta
Haken – In Memoriam
Opeth – Ghost of Perdition
Herod – Fork Tongue
Pg.lost – Eraser
Sâver – Dimensions Lost, Obscured by Aeons

Îți mulțumesc foarte mult pentru această discuție. Aștept cu nerăbdare să văd Hippotraktor cântând la București, pentru că toate cele trei materiale lansate de voi sunt la cel mai înalt nivel muzical. Vă doresc mult succes!
Stefan de Graef: Plăcerea a fost de partea mea. Ne vedem acolo!

---

English Version

---

Assessment of Hippotraktor’s Productivity in Progressive Metal Fields – Expert Insights from Stefan de Graef

The Belgian Hippotraktor is making its way through the fertile fields of progressive metal, plowing deep into the layers of musical complexity and leaving behind heavy furrows of riffs and polyrhythms. We still don’t know for sure whether this hybrid between a hippopotamus and a tractor is a purely earthly construct or a mechanism with more obscure origins, designed to dig and prepare the ground for new sonic explorations. What is certain is that Hippotraktor exists – it has soul, but also precise mechanics, as evidenced by the three records released so far.
Those who doubt the reality of this colossus will have the chance to see it in action on March 29, when the Mechelen-born Hippotraktor arrives in Romania for the Bucharest Prog Day Festival at Quantic Pub. And if the rumors are true, the venue might need some serious renovations after their passage – especially considering that the Bucharest-based band Taine, another nightmare for renovators (even more so since releasing Chaos & Contemplation in 2023), will be sharing the stage with them.
To better understand what drives this sonic machine, I sat down for a chat with one of its two vocalists, Stefan de Graef. I chose him not only because he can offer a detailed perspective on Hippotraktor but also because he is part of Psychonaut – another band that fascinates me deeply. This meant I got to explore two musical territories in a single conversation.
See you at Quantic, where we’ll hear the song of the Hippotraktor with our own ears!

Hello Stefan. Welcome to Metalfan Romania. What are you up to these days?
Stefan de Graef: Hello there! I am impatiently waiting to go on tour with Hippotraktor. At the time of writing, it’s the 25^th of February 2025 so we’re leaving in 3 days to do 9 European shows with our friends In Cobra The Impaler and Bark. Aside from that, I’m slowly coming down from some intense recording sessions with Psychonaut and getting ready to review the first mixes of our new album.

Let us start with a question about your musical journey. How did you first get into metal music and progressive metal or post-metal in particular?
Stefan de Graef: I got into heavy-ish music when I was 13 years old and discovered nu-metal bands like Linkin Park and Korn as well as some punk rock bands like Sum41 and Pennywise, but I really got into metal when I started playing guitar at the age of 16. I had been playing a lot of Led Zeppelin and Black Sabbath stuff but was looking for more challenging, fast guitar riffs to learn so that got me into thrash metal bands like Metallica, Megadeth, Testament, Pantera etc. 

Are there any other musical genres that you really love?
Stefan de Graef: I love a lot of different kinds of genres, as long as they are musically interesting and make me feel something. For example: the band that really blew my mind ever since I got to know them a few years ago is Snarky Puppy: a funk/fusion/rock ensemble from Texas, USA. But I also love bands like Depeche Mode, Michael Jackson, Tears For Fears etc. Genres don’t really matter all that much anymore anyway, I think. 

Aside from music, what other hobbies do you enjoy? What brings you happiness?
Stefan de Graef: I like doing physical activities that make my heartrate go up and give me adrenaline. For the past few years, I’ve been rock climbing a lot and I feel a lot better physically and mentally because of this. I also love spending time with my wife and newborn son and playing video games occasionally.

As a musician, you have had quite an interesting evolution. You are the singer of Hippotraktor as well as the Belgian band Psychonaut. At the same time, you have been playing guitar for Psychonaut since 2013, and you handle some percussion parts for Hippotraktor. Is there any musical instrument that you cannot play? haha
Stefan de Graef: There are hundreds of musical instruments I can’t play, haha! I can only really play guitar, sing and play a little bit of piano and percussion. But I like writing music the most anyway. I think it’s more fulfilling than actually playing.

How challenging is it for you to manage your time as a member of two active bands with a busy recording and touring schedule?
Stefan de Graef: It’s definitely challenging to combine being in two bands and working fulltime to pay the bills, but as long as I feel passionate about all of these different things, I can manage. I also have my wife to thank for being incredibly supportive and taking care of our son when I’m away. Without her, this wouldn’t be possible.

The reason for this interview is Hippotraktor’s first concert in Romania, at the Bucharest Prog Day Festival on March 29th at Club Quantic. Therefore, we will try to avoid questions about other bands you play in (let us see if that will be possible). If our information is correct, Hippotraktor was formed in 2017 as an instrumental trio. You joined in 2019. Tell us about the circumstances of you joining Hippotraktor. 
Stefan de Graef: I was a big fan of the first Hippotraktor line-up and music. Their first EP ‘P’eau’ is still amazing to this day, I think. I’ve known those songs since they were just demo ideas and I’ve been a huge fan for years. I actually still remember listening to them and thinking: ‘wow, this would be great with vocals.’
I never really thought I would ever be in multiple bands at the same time, but one day Chiaran (guitarist/songwriter in Hippotraktor) and I were at a bar having some beers and he was telling me that he felt stuck with this band because it was really hard to find shows as an instrumental band without any real reputation yet. Their plan was to play live with backing tracks, but there weren’t any cafés or bars with an adequate PA system for this either, so that made it even harder to find shows. The idea of me joining came up and before I knew it, I said ‘yes.’ The most logical thing would have probably been to play guitar and sing in Hippotraktor like I do in Psychonaut, but I thought Hippotraktor really needed a lead vocalist that could focus 100% on singing and engaging with the crowd. That’s why I decided to take on the challenge. We then recruited Sander on second guitar and vocals as well so we could play like an actual live band without any backing tracks and we haven’t looked back since.

Do you know the story behind the band’s name? It sounds a bit amusing, but the music is as serious as it gets. 
Stefan de Graef: We all quite like how the band name sounds ridiculous but the music is quite serious, like you said. There are a few reasons Chiaran came up with this name, for example: he once had a really weird but cool DJ-project that never saw the light of day and ‘Hippotraktor’ was one of the potential names for this project. Since that project never really happened, the name was up for grabs. We’re also good friends with the guys in ‘Pothamus,’ so there’s probably also a cheeky reference to them there. And one of our friends has the nickname ‘Hippo’ so all of these things are probably what led to the name. I like how visual it is and how many different images you can conjure up when reading it.

How does the song writing process work in Hippotraktor? Who usually comes up with the initial ideas, and how do you shape them into the final version? And is this process very different from how things happen in Psychonaut?
Stefan de Graef: The process in both bands is similar in the sense that there is always 1 main songwriter who writes most of the music. I do that for Psychonaut and Chiaran does that for Hippotraktor. He writes instrumental compositions that always blow my mind, and I get the privilege of decorating them with vocals with the aim of tying them together into a comprehensive story and complementing everything that’s going on. Once I’ve finished a vocal demo, I send it to Chiaran and the two of us finish it together.

The first Hippotraktor album, Meridian, was released in 2021, by Pelagic Records, a well-known underground label.Would you say that signing with them was a significant step forward for the band?
Stefan de Graef: Definitely. It’s hard to believe how fast everything went once our debut album was released on Pelagic. It felt almost like a cheat code, to be honest. Thousands of people got to know us through the label and we’ve gotten to play a lot of amazing shows in part because of them. Pelagic is a quality stamp for a lot of people because they simply don’t have any bad or mediocre bands. Every single band on their roster is unique and makes emotionally driven music that is enhanced even more when you experience it live. So yes, we owe a great deal to Pelagic and we’re very happy to be a part of the family.

Alongside djent and post-metal sounds, Meridian also incorporates some nu-metal and grunge elements, perhaps influences from Korn or Soundgarden. Are you guys drawn to these genres?
Stefan de Graef: They’ve definitely been a huge influence on us, that’s for sure. I personally think bands like Korn and Limp Bizkit have some of the best riffs of the past 2 decades. Sure, the lyrical themes and overall ‘gimmicks’ that surround it, aren’t really our thing, but we’ve gotten quite a lot of inspiration from them. Grunge has never really been my thing personally except for Alice In Chains, but I know Chiaran listened to Nirvana a lot when he was growing up.

Stasis (2024) is your second release, and in my opinion, the post-metal sounds dominate much more in Hippotraktor’s music this time. Would you agree with this assessment?
Stefan de Graef: I agree, yes. This time, the focus was more on writing a conceptual musical story through different chapters rather than just writing heavy riff after heavy riff. Chiaran really showed his full range of capabilities on this album and he didn’t hold back, even when the new songs sometimes sounded very far away from the Meridian sound. But that’s why we all like it so much.

What do you think are the main differences between Stasis and Meridian?
Stefan de Graef: There is more room to breathe on Stasis, I would say. The songs also sound very different from each other and have more quiet and psychedelic parts, which is great because they introduce the heavy riffs and give them more impact once they finally hit. This album also gave me more opportunities to explore my voice. A song like ‘The Reckoning’ for instance has a style of singing that I hadn’t really tried before but I’m quite proud of it and it has even become a band favorite. Then there are the actual ‘catchy’ parts like on the title track which I don’t think we really had on Meridian. Overall, they are just two different albums and I’m sure the next one will sound very different as well. We’d never want to release an album that sounds just like the last one.

There are quite a few shows lined up this spring. As you mentioned, Hippotraktor will be touring Central Europe in March and the UK in April. What can you tell us about the band’s previous tours? 
Stefan de Graef: We’ve done some short tours all throughout Europe and they’ve all been amazing. One of the shows we’ll never forget is our first appearance at ArcTanGent in the UK in 2022. James, the organizer, likes to book bands that he really loves but that aren’t very well known yet and just puts them on the mainstage. That’s what happened to us and that was one of our most memorable shows of our career. To play at noon for a good 3000 people was insane and to see them all go crazy was the icing on the cake. We were even invited to return the next year and it was amazing again. We’ve also had great times in Germany, Slovenia, France, Spain, The Netherlands etc. Finally, in 2023, we were invited to play Graspop Metal Meeting in Belgium, which is the biggest metal festival in the country. I think we’ll probably be telling our grandkids about that show one day 🙂 

What is your favourite place to perform?
Stefan de Graef: Honestly, as long as we get to play our music to a crowd that appreciates us and goes crazy with us, we’re happy hippos. Anywhere is good!

A peculiar thing I have noticed is that you have never toured outside Europe. Is this style of music more appealing to Europeans than to Americans? Are there any prospects for at least a short tour in the US?
Stefan de Graef: Not at all. In fact, we can see on our streaming statistics that the USA actually holds the number one or two spot. The sad reality is that touring in the US is beyond expensive and is only really manageable once you reach a really high status and can afford to do that yet. We’re talking tens of thousands of euros for a week of touring there, so there’s no way at the moment. But we’re all hoping that we can make it there one day!

On March 29 this year, you will be visiting Romania for the first time, performing at Bucharest Prog Day in Quantic Club. What are your expectations? 
Stefan de Graef: It’s always fun to play in a new country for the first time. I’ve actually never been to Romania before and I don’t think the other guys have either. We’re looking forward to seeing how the show turns out, and also to seeing the city and the venue and to meeting new people. 

How would you convince someone who is unsure about attending the show?
Stefan de Graef: I would tell people that we are a very small part of a new Belgian wave of heavy music and that it is a force to be reckoned with, haha! I think our live shows are perfect for getting out all of your excess energy and emotions and to let go for a while. The same is true for us when we play live. If we can still walk and talk comfortably after a show, then we haven’t done our best.

Well, I cannot help but ask you a few things about Psychonaut. You already mentioned having recently finished recording the new album. Could you share some details about it? Will it be similar to the previous two full-length records?
Stefan de Graef: I can’t say much yet, but it’s an album that we’re very proud of and one that showcases how we’ve developed as musicians and songwriters over the past few years. It’s very emotionally driven and deals with the joys and sorrows that we experienced in 2024, which was both the best and the worst year of my life. You’ll have to wait until the release to find out more haha

I assume that over the years, you have had days where you performed with both bands. Am I right? If so, which one is more demanding in terms of energy? How do you manage your effort for both shows? I am asking because your vocal parts seem to be particularly exhausting.
Stefan de Graef: That has happened a few times, yes. There’s no real way of managing that except just going all the way. As long as I have at least an hour to rest between the shows, I should be fine. Both bands require a lot of energy but I’d say Hippotraktor is more exhausting physically and in terms of vocals, but Psychonaut requires more concentration because I’m doing 2 things at the same time.

What are your plans with Hippotraktor? Are you working on any new material?
Stefan de Graef: Always. We’re already exchanging demos and vocal ideas and getting along nicely!

As we have come to the end of the interview, we hope you enjoy making playlists because we would love to ask you to create one—just like a ’90s mixtape. If you had to pick 10 songs from 10 post-metal progressive bands, what would they be, and what would you name the playlist?
Stefan de Graef: These are 10 that come to mind. I’d name it something like ‘The Way Inside’ because these are songs I like to listen to when I want to quiet my mind.
Porcupine Tree – Anesthetize
The Ocean – Atlantic
Amenra – De Dodenakker
Steak Number Eight – Tearwalker
Pothamus – Zikharta
Haken – In Memoriam
Opeth – Ghost of Perdition
Herod – Fork Tongue
Pg.lost – Eraser
Sâver – Dimensions Lost, Obscured by Aeons

Thank you so much  for the opportunity to chat with you. I am really excited to see Hippotraktor perform in Bucharest, as all of your three releases are at the highest level of music. Wishing you the best of luck!
Stefan de Graef: My pleasure. See you there!