Pattern-Seeking Animals – Friend of All Creatures

Pattern-Seeking Animals este un grup neoprogresiv format de trei membri ai grupului Spock’s Beard, Ted Leonard (voce și chitară), Dave Meros (bas), Jimmi Keegan (tobe) împreună cu John Boegehold (sintetizator, Mellotron, chitară, ronrocco, voce), un colaborator al aceleiași trupe. De obicei, decizia unui număr atât de mare de membri ai aceleiași trupe de a demara alt proiect se concretizează în albume care aparțin altui stil muzical pe care aceștia doresc să-l exploreze. În acest caz constatăm că stilul lui Pattern-Seeking Animals este similar cu cel al trupei mamă. Spock’s Beard a devenit cunoscută atunci când a început să îi însoțească în turnee pe cei de la Dream Theater. Trupa a trecut printr-un moment critic atunci când Neal Morse, unul dintre fondatori și principalul compozitor, a redescoperit creștinismul și a dorit să își exprime fervoarea religioasă prin muzică. A rezultat de aici albumul Snow, plin de aluzii la misticism și renașterea spirituală, însă pentru Morse asta nu era de ajuns, iar ceilalți membri nu au fost de acord să transforme trupa în una de Christian rock. Așa că Morse apărăsit trupa și a continuat cariera solo explorând diverse teme creștine. Trupa a supraviețuit și după plecarea lui Morse iar, după cum putem constata, membrii rămași au avut suficiente idei pentru a produce albume atât pentru Spock’s Beard cât și pentru Pattern-Seeking Animals.
Stilul de pe toate albumele trupei, inclusiv pentru cel de față este similar cu cel al trupei-mamă dar și cu cel al altor trupe de rock neoprogresiv (The Flower Kings, Big Big Train, Transatlantic, I.Q., Kaipa, etc). Stilul neoprogresiv se caracterizează prin încercarea de reproducere a soundului unor trupe de rock progresiv din anii’70. În acest scop sunt folosite unele instrumente specifice perioadei, mai ales Mellotronul sau sintetizatorul Moog. Cei care ascultă genul nu doresc ceva nou, ci doar o întoarcere nostalgică în perioada în care Genesis îl avea pe Peter Gabriel iar Pink Floyd, E.L.P., Yes și Jehtro Tull cântau pe stadioane. Din aceste trupe fac parte muzicieni talentați, care pe parcursul unor piese lungi dezvoltă construcții sonore complexe dar melodice.
Friend of All Creatures se înscrie în acest trend. Majoritatea melodiilor depășesc durata de 8 minute.
Titlul albumului este un vers din Bhagavad Gita, cartea care stă la baza hinduismului. Versul apare în capitolul al V-lea care este dedicat ritualurilor de purificare a  minții. Friend of All Creatures nu este un album concept dar majoritatea pieselor tratează teme înrudite, privind reflecții asupra diverselor perioade din viață.
Tonul pieselor este meditativ iar ritmul este moderat sau lent.  Piesele sunt complexe, melodice și pline de armonie. Deși cele mai multe sunt lungi, ele sunt variate și nu întâlnim repetiții ale aceleiași idei ci, mai degrabă, progresii și explorări ale temelor abordate. Valoarea pieselor este egală și albumul îi poate satisface pe deplin pe cei care își doresc să audă compoziții cu amploare simfonică și nu tânjesc după duritate sau ritmuri rapide. Chiar dacă muzica este complexă, ea este în același timp accesibilă. Muzicienii nu încearcă să surprindă prin idei avangardiste, prin extravaganță sau prin noutate, ci se mulțumesc să creeze melodii plăcute urechii și o atmosferă melancolică și plină de pasiune. Pe unele piese a fost invitată Eliza James care contribuie cu vioara la atmosfera albumului iar pe Down the Darkest Road este folosit flautul și harpa. Pe alte piese întâlnim scurte pasaje de  chitară acustică.
Datorită accesibilității sale, albumul poate fi savurat atât de amatorii rock-ului progresiv cât și de toți cei care iubesc melodia și piesele introspective și emoționale.

Giant Electric Pea
14/02/2025

Ted Leonard – voce, chitară
John Boegehold – chitara, clape, mellotron, voce
Dave Meros – bas
Jimmy Keegan – tobe, percuție

Future Perfect World
Another Holy Grail
Down the Darkest Road
In My Dying Days
The Seventh Sleeper
Days We’ll Remember
Words of Love Evermore