BUCHAREST DEATHFEST 2025

Coro și Axa Valahă Productions ne promiseseră un show memorabil pentru data de 1 martie (adică de Morțișor), într-o atmosferă de carnaval și cu un line-up alcătuit din nouă trupe, multe dintre acestea aflate în premieră în România. Noi l-am crezut pe cuvânt și eram oricum pregătiți pentru ostilități încă începând de la Bucharest Deathfest Warm Up Party (10 februarie 2025). Cum ne-am simțit și ce am făcut acolo puteți afla accesând https://metalfan.ro/2025/02/13/bucharest-deathfest-2025-warm-up-party/. Pentru Metalfan și, de fapt, cred că și pentru festivalul organizat de Coro, ziua de sâmbătă a constituit o premieră, reprezentând prima transmisiune live streaming a unui eveniment. Așa încât pregătirile au început destul de devreme, cu genți, camere video, trepiede, cabluri, carduri de memorie, miniconsole (video și de sunet) și alte device-uri. Și cu emoții. Sprijinul total din partea organizatorilor și a reprezentanților clubului Quantic a făcut ca tot setup-ul și, de fapt, întregul demers, să fie o plăcere și nu o corvoadă.

SPINELESS FUCKERS

Concertul a debutat cu punctualitatea cunoscută, prima trupă fiind Spineless Fuckers  din Cehia. Reef și colegii săi au pregătit un întreg arsenal grindcore, umorul nelipsind din ecuație, așa încât cele 25 de minute au trecut pe nesimițite. În cel puțin două momente ne-am trezit cu Reef în public, agitat și îmbrăcat cu tricoul său celebru cu Lidl, devenind personajul principal al unor scene de dans specifice genului grind. În rest, riffuri catchy, caterincă și voie bună. Perfect pentru introducerea publicului în atmosfera de concert.

————————————————————————————————————————————————–

MINCING FURY (AND GUTTURAL CLAMOUR OF QUEER DECAY)

Sound checkul de dinainte de show a fost amuzant, mai ales că în trupele Spineless Fuckers și Mincing Fury (and Guttural Clamour of Queer Decay) există vreo 2 membri comuni. Așa că la un moment dat, Cristi, sunetistul de la Quantic a întrebat oarecum confuz câți soliști vocali sunt. Nu cred că vreți să știți răspunsul, dar s-a râs mult. Revenind la Mincing Fury (and Guttural Clamour of Queer Decay), concertul de sâmbătă a fost ultimul, trupa urmând să se desființeze. Ca și show, tot grind, dar ceva mai garnisit cu elemente death metal, chiar brutal. Oricum, cehii sunt forță pe grindcore, au minim 10 trupe bazate pe felia asta.

————————————————————————————————————————————————–

CADAVRUL

Unul dintre momentele pe care eu le așteptam cu emoție și interes a fost prestația trupei Cadavrul din Constanța. Nu i-am mai văzut live de când eram tânăr, știu că au pe țeavă un album de studio nou (Necrotic Savagery) și mai bănuiam și că ne vor lovi măcar cu o piesă de pe acesta. Așa că am stat în primul rând, ca să le pot vedea la treabă și bateristul, pe Patrick, care deși are doar 17 ani (La Mulți Ani!) lovește în tobe cu o sete neostoită și cu o precizie înspăimântătoare pentru vârsta lui. Show-ul a fost 100% old school, garnisit cu celebrele riffuri cavernoase, ritmuri de dans de zombi scapați din laborator și pasaje de bas străpungătoare. Cei patru muzicieni au fost în formă, s-a văzut că vin cu poftă mare de cântat, așa încât apariția live a acestora a fost superintensă și foarte precisă atât din punct de vedere tehnic cât și al sonorizării. Și da, cum era probabil de așteptat, au fost nu mai puțin de cinci piese de pe noul album, celebra Marș Funebru, Circle Pit, Devoured, Attack of the Cursed și Torch the Bodies (linia de bas e superbă, efectiv!). Aștept cu nerăbdare albumul Necrotic Savagery.

————————————————————————————————————————————————–

SKAPHOS

Pe Skaphos ar fi trebuit să îi vedem la treabă la Bucharest Deathfest 2024, dar evenimente neprevăzute i-au împiedicat să participe. Cred că a fost singura trupă din festival cu o apariție oarecum ieșită din tipar, în sensul că death metalul prestat este injectat de o serie de influențe din zona black metal, vizibile și la apariția scenică (setup, vestimentație, mișcare – din câte știu, băieții sunt mari fani H.P. Lovecraft). Muzica trupei este foarte dark, rapidă și intensă, străbătută de blastbeaturi diabolice și riffuri sinistre. Închipuiți-vă un Behemoth mult mai negru și cu sunet cavernos și plin, foarte necomercial. Am făcut comparația nu ca să ofensez trupa, ci ca să ofer un punct de reper celor care nu îi știu. Mi-a plăcut și aștept cu interes apariția noului disc, Cult of Uzura, programat pentru luna mai 2025. Piesele Abyssal Tower și Skaphism sună promițător.

————————————————————————————————————————————————–

DE PROFUNDIS

De Profundis vin din Marea Britanie și cântă de vreo 20 de ani. Stilul trupei a suferit anumite modificări în decursul anilor, însă esența death metal a rămas aceeași, la fel ca și pasiunea pentru teme precum lupta împotriva religiei, a tiraniei și a autoritarismului. Faptul că unele dintre albumele anterioare au avut veleități tehnice mai pronunțate s-a simțit în prestația britanicilor, în sensul că au fost multe pasaje cu bas predominant și ritmuri sacadate. Englezi care sună mai mult a trupă americană (mă gândesc cu precădere la ultima perioadă Death) și o fac foarte bine.

————————————————————————————————————————————————–

GUINEAPIG

O surpriză foarte plăcută pentru mine a fost formația italiană Guineapig. Grind melodic și extrem de catchy, cu două voci și cântat extrem de țapăn în formulă de trio. Am mai zis eu și cu alte ocazii că pare să existe o regulă de aur nescrisă care stabilește că trupele alcătuite din trei persoane sună aproape fără excepție bestial. Mi-a plăcut atât de mult, încât am dat fuga la merch să îmi cumpăr ultimul album de studio (atât era disponibil). Băieții au fost destul de amabili după concert încât să îmi dea și autograf. Nu râdeți, știu că eram #labireau, dar mai suntem și colecționari.

————————————————————————————————————————————————–

SQUASH BOWELS

Mult mai old school și apăsat au sunat polonezii Squash Bowels. 30 de ani de goregrind, o grămadă de produse de studio (în special split-uri și albume), probabil mii de concerte nu sunt puțin lucru. Și cu toate acestea, foarte modești și cu grijă față de bunăstarea publicului. Vocalistul Paluch a îndemnat în mai multe rânduri fanii supraexcitați și intrați în atmosfera de moshpit să aibă grijă să nu se accidenteze, nici ei și nici pe ceilalți, scopul final fiind să ajungem toți cu bine acasă, pentru a ne putea bucura și pe viitor de alte evenimente. Anii de experiență s-au simțit și concertul a fost și a sunat ca la carte.

————————————————————————————————————————————————–

ANALEPSY

Despre Analepsy, cuvintele sunt în general de prisos. Cine apreciază zona de slam/brutal death metal știe cum sună trupa și o respectă pentru modul în care alege să se exprime. Este o formație cu o etică profesională ireproșabilă și sunt sigur că asta i se datorează în mare măsură lui Călin Paraschiv, un muzician despre care se știe că nu face niciun compromis când vine vorba de propria artă (nu am folosit intenționat termenul meserie, deși Călin chiar e meseriaș). În ciuda unui mic impediment tehnic peste care s-a trecut cu amuzament, a fost un show pe care l-am urmărit cu gura căscată de la început până la sfârșit. Eram chiar curios în ce măsură poate fi redat live ceea ce se găsește pe cele două albume de studio, Atrocities from Beyond și Quiscence. Toate așteptările mi-au fost depășite, Analepsy fiind pentru mine trupa festivalului. Demența sonoră a fost la cote maxime pe Apocalyptic Premonition sau Genetic Mutations.

————————————————————————————————————————————————–

FLESHCRAWL

Despre Bastian Herzog și Fleshcrawl am auzit prima data la emisiunea lui Lenți Chiriac în anii ’90. Mare noroc am avut că sensibilitatea sa față de metalul german nu s-a oprit exclusiv la zona melodică. Primul CD cu Fleshcrawl mi l-am cumpărat acum circa 25 de ani de la stația de metrou Unirii. Rețin că am fost uimit să văd că este scos la Black Mark Records, o casă de discuri care pentru mine la vremea aceea însemna Memento Mori, Bathory sau Morgana Lefay. Trecând peste inevitabilul moment de nostalgie, sunt în măsură să precizez că seara de sâmbătă s-a încheiat duminică (mă scuzați, dar nu m-am putut abține) cu un recital de zile mari și cu sonorități death metal old school care au reflectat cu prisosință etosul acestui festival. 34 de ani petrecuți pe altarul brutalității sonore picurați cu pasiune în 60 de minute pentru ceilalți.

Cam asta a însemnat pentru mine Bucharest Deathfest 2025! De obicei nu mă grăbesc să scriu recenziile de concerte, prefer să aștept să se mai decanteze informațiile câteva zile, însă acum am preferat să fie raw, fără prea multă analiză sau reconsiderări inutile. Probabil că a fost exact așa cum a spus Coro, cea mai bună ediție a festivalului din punct de vedere al audienței, sonorizării și al atmosferei generale. Aici este 100% meritul lui, pentru că nu abdică de la anumite principii care unora li s-ar putea părea exagerate și super old school. Mai cred și că nu se înșeală absolut deloc atunci când afirmă că avem la Quantic cel mai bun loc de susținut concerte din întregul est sălbatic – dedicare și profesionalism de top la întreaga echipă.

Cei care nu au putut ajunge la festival, respectiv cei care își doresc să revadă anumite momente, pot face asta vizionând înregistrarea transmisiei live a festivalului, disponibilă pentru încă aproximativ 30 de zile pe pagina de Facebook a Metalfan, la adresa https://facebook.com/events/s/live-stream-bucharest-deathfes/1645158133059978/.

Video: Admin
Foto: Ștefan Lupașcu