Ruyned: Ani de liceu cu emoții de thrash metal

Black-ul, thrash-ul e normal la vârsta mea! Speed-ul, thrash-ul! Asta spun fără ezitare membrii trupei Ruyned din Timișoara, pentru care emoțiile anilor de liceu nu sunt doar la română, ci și emoțiile scenei, mai precis, ale scenei românesti de metal, pe care au reușit deja să se facă remarcați. Cu o medie de vârstă de doar șaisperezece ani, tinerii speedblacking thrash-eri au lansat deja un demo și un album și-l pregatesc deja pe al doilea, au susținut numeroase concerte în țară și, ca o confirmare a ambiției și talentului lor, se pregătesc pentru un turneu în Japonia, în luna iulie.
Cum au reușit să ajungă atât de departe într-un timp atât de scurt? Cum își împart timpul între școală, repetiții și concerte? Și cum văd viitorul Ruyned? Am stat de vorbă cu Bogdan – voce/chitară, Tibi – bas și Mihai – tobe.

Salut și bine ați venit pe Metalfan.ro! Cum sunteți? Tocmai ați cântat la București – cum a fost atmosfera?
Salut! Bine v-am găsit! Suntem foarte bine, ne pregătim pentru un concert in Zalău pe 22 martie in clubul Rock’n Roll Center, unde vom cânta un setlist special, mai multe detalii vom anunța în curând. Atmosfera de la București a fost genială, a fost haos general. A intrat in topul concertelor noastre preferate, abia așteptăm să revenim la București, mereu ne distrăm la maxim când venim acolo. 

Deja am intrat în subiectul concertelor, așa că hai să continuăm! Ruyned e o trupă cu o activitate live foarte intensă. Primul vostru concert a fost în mai 2023, la scurt timp după înființare. În doar doi ani, ați urcat pe multe scene – destul de impresionant pentru o trupă atât de tânără! Povestiți-ne puțin despre cele mai importante dintre ele!
Am avut destul de multe concerte pe care noi le considerăm importante, o să vorbim despre ele în ordinea lor cronologică:
Concertul nostru de debut a fost alături de cei de la Imund, la concertul lor aniversar. Am cântat în fața a 200 de oameni, ceea ce a amplificat cu mult emoțiile pe care, oricum, le aveam deja. Am aflat că trupele fac un soundcheck înainte și că să iți faci un sound bun în monitoare nu e așa ușor. Ne-am distrat la maxim și le suntem recunoscători celor de la Imund că ne au dat șansa să debutăm live.
Metal Bunker 2023 este primul nostru concert în afara orașului nostru de baștină, Timișoara. A fost un concert foarte bun și memorabil deoarece acolo am cântat prima dată live două din piesele noastre preferate: Fleshripper și What Lies Beneath. Pe lângă asta am cântat și alături de unele din trupele noastre favorite: Leather Brigade, Gallower și SexMag. Celor de la Gallower le-a plăcut foarte mult cum am cântat și ne au lăsat să ne luăm fiecare un lucru de la standul lor cu merch pe gratis.
Concertul din Quantic alături de Impaled Nazarene și Akral Necrosis a fost concertul care, alături de cel de la Metal Bunker, ne-a lansat. Quantic este de departe cea mai bună scenă pe care am cântat, totul fiind foarte profesionist și extrem de calitativ. Am învățat foarte multe lucruri din acest concert care încă ne ajută și în ziua de azi. Încă ni se pare ireal faptul că am cântat în fața a 350 de oameni.
Olimpiada Națională de Thrash este demonstrația că România are o scenă de metal extrem foarte bună și promițătoare. Suntem extrem de fericiți că dintre toate trupele noi am câștigat-o în 2024. Mereu când ne gândim la acest concert avem un zâmbet larg pe față.
Exit Festival 2024 a fost primul concert internațional al nostru, a fost reușit. Ne-am distrat și cu ocazia concertului, pe data de 12 iulie ne-am lansat albumul de debut, Eternal Torment.
Posada Rock 2024 a fost primul nostru concert în formulă de trio și ne-a demonstrat că putem continua așa și că schimbarea de lineup nu ne afectează din niciun punct de vedere.

Dacă ar fi să alegeți un concert care v-a marcat cel mai mult, care ar fi ?
Cel din Quantic alături de Impaled Nazarene și Akral Necrosis.

Ruyned este o trupă tânără, atât ca ani de activitate, cât și ca vârstă a membrilor. Care este media de vârstă în trupă?Suntem destul de tineri, Bogdan (chitară și voce) are 17 ani, Tibi (bas) are 16 ani și Mihai (tobe) are 15 ani. Media noastră de vârstă este de 16 ani.

Care sunt avantajele și care sunt dezavantajele?
Nu prea sunt dezavantaje, singurul fiind faptul că nu putem pleca într-un turneu propriu zis decât în cursul vacanțelor, în rest sunt doar avantaje. 

Inevitabil ați cântat alături de trupe cu membri mai mari ca vârstă. Cum sunteți primiți de colegii de scenă mai experimentați? A fost vreodată cineva care nu v-a luat în serios din cauza vârstei?
Bogdan: Trupele cu care am mai cântat din afara țării sunt destul de sceptice când ne văd, mai ales când nu suntem machiați și în hainele de scenă. Toate aceste idei preconcepute dispar în momentul în care începem să cântăm. În principal eu, mai ales la început, amuzam puțin oamenii când le spuneam că eu cânt la voce. Credeau că fac mișto, până când chiar cântam. Însă cea mai amuzantă întâmplare a fost când am cântat la festivalul Spears Of Wallachia. Am ajuns la Quantic mai devreme ca să despachetăm și să ne pregătim de concert. După ce am terminat de despachetat am vrut să merg inauntru să văd soundcheckul celor de la Wormgod  și să mă uit la merch. Când să întru, strigă un domn la mine că ce caut aici, că unde îmi e biletul. I-am zis că eu cant la fest și că nu am apucat să-mi iau brățară. El îmi zice să las miștourile și să îmi iau brățară sau să plec. A durat ceva să-l conving să mă lase să intru, într-un final zicandu-mi “numai românisme știți să faceți voi puștanii”.
Mihai: Când am zis oamenilor că bat la tobe de peste 10 ani, ținând cont că eu am 16 ani, lumea credea că îmi bat joc de ei și că nu am chef de discuții.
Tibi: Nu am fost crezut la începutul trupei, când ziceam că eu cant la bas doar de nouă luni.

Cum reușiți să echilibrați muzica și școala? Sunteți elevi conștiincioși, cu bursă? Ce spun profesorii și colegii despre cariera voastră muzicală?
Nu este foarte greu să le echilibrăm, țînând cont că încă niciunul nu suntem a XII-a. Bogdan și Tibi sunt la același liceu doar că în ani diferiți, iar Mihai este la un alt liceu in apropiere. Fiecare are experiențe diferite cu profii și trupa.
Bogdan: Eu nu am zis la profesori că am trupă deoarece nu vreau să zică că nu mă interesează școala. Colegii știu de ce fac cu trupa însă nu îi prea interesează pentru că nu ascultă așa ceva. Nu am bursă deoarece nu vreau să mă focusez pe toate materiile. Învăț mult la română și matematică pentru bac și la biologie și chimie pentru că vreau la facultatea de medicină.
Mihai: Câțiva dintre ei știu însă nu sunt foarte interesați de acest lucru. Colegii știu de faptul că am trupa, unii dintre ei chiar sunt fani. Nu am medie de bursă, dar nu am o medie slabă.
Tibi: Dirigintele meu știe că am trupă și îi place că am un hobby legat de muzică. Colegii știu de faptul că am trupa, doar că nu le prea pasă așa tare. Am bursă și mă străduiesc să învăț cât mai mult la toate materiile.

Hai să ne întoarcem puțin la începuturile voastre! Ruyned a luat naștere în 2023. Cine a venit cu ideea și cum s-a conturat trupa?
Bogdan: Trupa a început la un concert Putred în Manufactura, unde am decis să facem un jam session eu, fostul chitarist și alți doi băieți, unul la bas și altul la chitară. Nu ne-a ținut mult așa că pentru o perioadă am fost numai noi 2. Apoi în februarie 2023 l-am întâlnit pe Tibi la un bal al bobocilor când eu am pus Kreator – Toxic Trace la coadă și el a apărut acolo să afle cine e făptașul. Pe Mihai l-am găsit pe la jumătatea lui martie când am pus niște pliante într-un liceu de muzică. O prietenă de-a verișoarei lui ce învață acolo i-a dat pliantul ei, iar mai apoi lui Mihai. Undeva între 19 și 23 martie trupa Ruyned are prima repetiție și ia naștere. Ce e amuzant este faptul că nici Tibi nici Mihai nu au fost întrebați dacă vor să fie în trupa, pur și simplu ne-am considerat ca o trupa. De atunci singura schimbare s-a produs acum câteva luni când a plecat fostul nostru chitarist și am rămas ca trio. 

De unde vine numele Ruyned și ce semnifică pentru voi?
Bogdan: Numele Ruyned a apărut prin 2021 când eram răcit cu covid și descopeream albumul Master of Puppets, și m-am gândit “ce tare ar fi să am o trupa și să-i zic Ruined, ba nu, Ruyned cu y că arată mai cool”. Numele nu are nici o filosofie în spate, fiecare fan poate să interpreteze numele cum vrea în funcție de ce simte când ne ascultă sau când ne vede live. 

Legat de stilul vostru, pe Facebook îl descrieți ca blackthrashing speed. În concerte cântați și Flag of Hate de Kreator.
Obișnuiam să cântăm Flag of Hate live până acum câteva luni bune. Această piesă a rămas în set de la primul concert pentru că ni se părea că ni se potrivește soundului de deathrash ce voiam să îl abordăm la început. După ce am mai compus muzică și am tot descoperit trupe noi am realizat că nouă ni se potrivește mai mult black/thrash/speed ca gen, deși asta nu înseamnă că nu incorporăm și elemente de heavy metal, punk, death metal etc.

Ce alte influențe majore aveți?
Fiecare dintre noi are influențe diferite.
Bogdan: Ca și chitarist sunt inspirat de KK Ripper, James McBain, Teutonic Slaughter, Trey Azagthot, Eddie Van Halen, Athenar, Mark Knopfler, Dave Mustaine, James Hetefield, Salsten.
Ca și vocalist: Mille Petrozza, James McBain, Max Hammel aka Disembody Through Unparalleled Pleasure, Hellshrieker, Wagner Antichrist, Salsten, Jey Deflagrator, Proscriptor McGovern, Slutti 666, Hellbutcher, David Vincent.
Mihai: Mike Portnoy,  DD. Crazy, Nick Menza, Iggor Cavalera, Emi Kui
Tibi: Sean Beasley, Eric Langlois, Michael Amott, Steve Harris, Cliff Burton, Athenar, Yasuyuki Suzuki

Puteți fiecare să enumerați fiecare câte trei albume care v-au marcat atât ca ascultători, cât și ca muzicieni?
Bogdan: Tales from the thousand Lakes – Amorphis, Master of Puppets – Metallica și Endless Pain – Kreator
Mihai: Ecstasies of Never Ending Night – Devil Master, 666 Goats Carry My Chariot – Butcher, None So Vile – Cryptopsy
Tibi: Deceivers – Arch Enemy, Reign Supreme – Dying Fetus, Bathory – Bathory

Cum stați cu repetițiile? Aveți un program regulat, repetați mai mult individual sau împreună?
Împreună repetăm minim o dată pe săptămână regulat. Acasă fiecare repetă destul de mult. Indiferent cât de bun ești la instrumentul tău, să cânți o piesă cu alți oameni  este greu. Necesită experiență și chimie ce se acumulează în timp, așa că este extrem de important să repetăm împreună.

La final de 2023 ați lansat demo-ul Morbid Pleasures, iar în iunie 2024 a apărut albumul Eternal Torment, care include și piesele de pe demo. Dincolo de diferențele de producție și calitate a sunetului, ce alte schimbări există între aceste două materiale?
Diferențele sunt foarte mici, câteva schimbări în soloul de pe piesa Ruyned și de pe piesa Morbid Pleasures și câteva filluri la tobe.

Cele șase piese noi de pe album au fost compuse după lansarea demo-ului? Cum decurge procesul vostru de compoziție?
Piesele pentru album au fost gata în noiembrie 2023 însă am stat să le cântăm live și să le lăsăm puțin să stea pentru a vedea dacă dorim să modificăm ceva le ele. Pentru primul album eu, Bogdan, aduceam o piesă aproape gata sau complet gata și ceilalți își dădeau cu părerea și mai aduceau un riff unde era nevoie. Verusrile au fost in întregime de mine, mai puțin pe piesa Impaled unde am primit puțin ajutor de la tatăl meu cu niște idei de versuri. Pentru albumul nou procesul creativ este destul de similar însă Tibi și Mihai au început să aducă mai multe rifuri.

Unde a fost înregistrat Eternal Torment și cu cine ați lucrat la producție și mixaj? Cum a fost experiența în studio?
Eternal Torment a fost înregistrat la Consonance Studio în Timișoara. La producție am lucrat în principal cu Jimmy din trupa Dor De Duh, dar și cu Andrei Jumuga. Mixajul a fost tot făcut de ei.
Am avut o experiență foarte plăcută, inițial nu știam cu ce se mănâncă chestia asta cu inregistratul în studio . A fost greu până când ne-am intrat în ritm și de acolo totul a mers destul de rapid.

Dacă v-ați uita înapoi acum, la jumătate de an de la lansare, ați schimba ceva la album?
Am vrea să schimbăm unele lucruri la el, însă nu o putem face așa că am realizat că acest album este reflecția a cum eram noi acum doi ani (când am terminat de compus albumul) ca muzicieni.

Privind spre viitor, ați anunțat deja că lucrați la al doilea album. Ce ne puteți spune despre el?
Da, nu vrem să vă dăm foarte multe detalii pentru a nu strica magia, dar ce vă putem zice este că e împărțit în două ‘’părți’’. Stilul pe care îl abordăm pe el este black/thrash/speed. Pentru cei care vor să îl audă live complet pot veni să ne vadă la Zalău la Rock’n Roll Center. După acest concert veți auzi numai câteva piese de pe el până când îl vom lansa (sfârșitul lui 2025/ începutul lui 2026). Momentan nu suntem semnați la o casă de discuri, însă sperăm să fim semnați până atunci, dacă nu, îl vom lansa independent ca pe ultimul.

Credeți că pe măsură ce evoluați ca muzicieni, stilul vostru va deveni mai diversificat?
Da, evoluția noastră ca muzizieni va fi foarte evidentă pe acest album. Putem să zicem că devenim mai diverși, însă doar pe latura de metal extrem.

Sunteți deschiși la influențe noi?
Da, dacă sunt bune

Uitându-ne la titlurile pieselor voastre, e clar că sunteți influențați de prima generație de thrash metal din anii ’80. Cât de importante sunt versurile pentru voi? Există un mesaj pe care vreți să-l transmiteți prin muzica voastră?
Nu vrem să transmitem un mesaj neapărat prin versurile noastre. Piesele vorbesc despre diferite teme: boli mintale, teme cliseice ce se regăsesc în metal adică piese precum Hellbeast, sex’n speed sau, pe albumul nou, despre marea vânătoare de vrăjitoare a Europei medievale. Cu toate acestea fiind spuse, ce vrem noi este ca ascultători noștrii să se bucure du muzica noastră și să-și facă de cap pe ea.

Cât de mult contează aspectul vizual pentru voi – atât prezența scenică, cât și grafica albumelor?
Ni se pare extrem de important aspectul vizual. Când mergi la un concert nu vrei să vezi o trupă ce s-a îmbrăcat de parcă se pregătește să meargă la Mega Image într-o dimineață de duminică și, pe lângă asta, mai și stau toți ca statuetele pe scenă. Când vezi o trupă cu anumită imagine cum cântă și îi vezi și că se bucură să fie acolo să cânte, intri imediat în vibe. 

Cine a realizat grafica albumului Eternal Torment și cât de implicați ați fost în proces?
Artworkul albumului, al demoului, al merch-ului și ale tuturor single-urilor sunt făcute de Jan Pysander Whitney. Noi am gândit toate designurile, mai puțin cel de la What Lies Beneath, iar el le-a adus la viață.

Am auzit despre turneul Tormenting Japan 2025. Cum a prins contur acest proiect si ce se va întâmpla concret?
Totul a început când am cântat alături de Dioclețian în Flying Circus în Cluj. Promoterul acestora ne-a văzut și i-a plăcut ce am făcut. Apoi am cântat în Serbia la Exit Festival unde ne-a văzut iarăși live. După ceva vreme, el ne-a întrebat dacă nu suntem interesați cumva de un turneu în Japonia și evident că nu am putut refuza o așa oferta. Vom fi plecați de pe 15 iulie până pe 31 iulie și avem nouă show-uri planificate, ce urmează să fie anunțate. Din ce am înțeles cluburile de metal funcționează foarte diferit, în sensul că pot cânta 5 trupe de genuri complet diferite, iar oamenii plătesc pentru trupa pe care vor să o vadă, așa că putem să spunem că suntem headlineri într-un fel. Abia așteptăm să mergem acolo, în primul rând că toți voiam să vizităm această țară și, pe lângă asta, să mai și avem un turneu acolo este genial. Suntem foarte curioși să vedem ce înseamnă un turneu propriu zis în care ești plecat de acasă câteva săptămâni, două în cazul nostru, și să cânți aproape zilnic. Până acum am cântat doar 2 zile la rând așa că suntem foarte curioși să vedem cum va fi.

Se spune că tinerii sub 30 de ani nu stau pe Facebook, doar tinerii de peste 30 de ani sunt acolo. Totuși, voi ați ales să aveți un cont de Facebook. Vi se pare util pentru promovare?
Din păcate sau din fericire, depinde din ce punct de vedere o privim, industria muzicală a devenit foarte suprasaturată cu trupe, unele bune, altele extrem de slabe și toate acestea se datorează rețelelor social media. Foarte multe trupe au ajuns să aibă un fan base destul de mare prin social media. Noi ne promovăm pe Instagram, Facebook și TikTok cât mai mult pentru a ne extinde fan base-ul. 

În doar doi ani, Ruyned a reușit multe – ceea ce arată că aveți atât o viziune clară, cât și hotărârea de a o urma. Pe termen lung, unde vreți să ajungeți?
În primul rând mulțumim frumos, iar în al doilea rând da, vrem să ducem această trupa cât mai departe. Ne place ce facem și suntem ca niște frați ce gândesc la fel, avem aceeași viziune din toate punctele de vedere față de cât de mult vrem să dedicăm pentru această trupa. Am vrea să ajungem să ne autosustinem financiar deoarece suntem ajutați de părinți financiar (doar financiar și cu transportul ne ajuta , nu se implică deloc în muzică). Am vrea să ajungem să avem un fanbase internațional, iar cu ajutorul acestui concert putem face primii pași spre asta.

Și acum, tradiționalul playlist de final! Alegeți 12 piese de la 12 trupe românești de thrash metal și dați un nume acestei compilații!
Din păcate nu am găsit 12 trupe cu 12 piese de thrash metal românești care chiar să ne placă așa că o să mai adăugăm și alte trupe ce adoptă diferite genuri, așa că acestea sunt piesele alese de noi (nu sunt într-o ordine anume, sunt doar cum ne-au trecut prin cap):

---

Nume: Ough
1. Leather Brigade – Mistress of Hell
2. Slicer – One Way Ticket
3. Goatrocity – Bombs Are Released
4. Crumble – Metal Fags
5. Akral Necrosis – I See The Bright Lights
6. Călău – Beheaded
7. Mortuary Dripping – Sex and Fear
8. Putred – Exilat din domeniul morții
9. Scythe – Boiled Alive
10. Fault în Atac – Atac cu bombă în Iad
11. Crossbone – I Went to Hell (But They Kicked Me out)
12. Satan’s Claw – Mayhemic Storm (piesa nu e lansată dar noi am auzit-o live și ne-a plăcut)

---

Mulțumim pentru timpul acordat! Un mesaj pentru cititorii Metalfan.ro?
Mulțumim mult pentru acest interviu, a fost o plăcere. Mesajul nostru este: Kill posers then sex’n speed till death!.