Concert Death the Leveller la Cluj-Napoca

Week-end-ul trecut mi-am reluat participarea la concertele găzduite de vestitul club clujean de rocker Hardward (fost Hard Rock în studenția mea, până s-a sesizat careva de la Hard Rock Café). Locanta nu e cea mai grozavă pentru concerte dar nici cea mai proastă, depinde unde stai și de câte ori te duci la baie. Dar e o dimensiune potrivită pentru concerte mici la înghesuială, ar merge și pentru punk dar nu prea găzduiește așa ceva. Mă rog, alea se fac în cercuri selecte de ilegaliști, Hardward ăsta are totuși un damf de capitalism iar ocazional prinzi acolo și legende românești (ce a mai rămas din Sarmalele Reci, Timpuri Noi ș.a.m.d.) dar și trupe străine mici și în creștere, cum a fost concertul ăsta.
Mă refer la concertul irlandezilor Death the Leveller, care a fost deschis de niște sudiști pe nume ReduX (probabil fani Vektor, și muzica și logo-ul trupei pare inspirat de acolo) și a fost închis de niște suveraniști din Dublin, Dread Sovereign.

Din motive care îmi scapă, la singura trupă de acolo care avea o identitate cât de cât și chiar cântau frumos, Death the Leveller, n-a stat mai nimeni. S-a strâns lumea mai mult la suveraniștii din Dublin, sub pretextul că ar fi avut vreo legătură cu trupa Primordial. Or fi avut, eu n-am văzut legătura (muzicală), a sunat ca o trupă de coveruri încercând diverse stiluri, fiecare piesă era din alt film, deși albumele, cu ceva iz de doom-metal, promiteau altceva. Dar cum ziceam, depinde unde stai și cât ai de mers la baie, poate mi-a scăpat mie ceva, poate erau ei puși pe distracție.

---

Am rămas până la urmă cu Death the Leveller și nu doar pentru că au zis că se simt foarte bine la Cluj (spre deosebire de București). Întotdeauna mă bucur când o trupă face comparația asta, pentru că la Cluj s-au cam rărit concertele, toată lumea ascultă trap. Irlandezii ăștia sunt o trupă de maniera celor pe care te-aștepți să le vezi la Dark Bombastic Evening, cu o viță de vie atârnată pe microfon, cu ceva post-rock, o versiune mai brută și mai doom la ce făceau Junius acu cinșpe ani. O parte din membri au activat acu douăzeci de ani în Mael Mórdha – trupă de “gaelic doom” – și ăștia suveraniști, că la ei în Dublin nu e o rușine, dimpotrivă. Au ceva legătură și cu Mourning Beloveth dar sunt ceva mai romantici și mai soft, în fine plăcuți de la un capăt la altul, sper să scoată ceva nou că singurul album pe care-l au e din pandemie.

A fost o vizită binevenită și pare că se îndesesc activitățile metal și pe la noi, între o Vlăduța Lupău și Samantha Fox și câte un trapper cu bicarbonat la nas mai prindem pe la Cluj și câte o trupă underground bună. Data viitoare când merg o să vină niște ruși, sper că de data asta le-a dat Raluca Turcan viza.

P. S. Dread Sovereign au avut totuși tricouri excelente.