Arion – The Light that Burns the Sky

Metaliștii pasionați de statistici au putut afla că țara în care sunt cele mai multe trupe de heavy metal pe cap de locuitor este Finlanda, unde există 85 de trupe la 100000 de locuitori. Dacă încercăm să ne dăm seama  ce înseamnă asta ar trebui să luăm în calcul că într-un oraș de mărimea Bucureștiului, aproximând că acesta are 2 milioane de locuitori, ar trebui să activeze 1700 de trupe de heavy metal. In acest climat efervescent și prielnic soundului agresiv e normal ca din când în când să iasă la iveală câte o trupă necunoscută care cântă suficient de bine ca să fie remarcată sau ca să intre în topurile de specialitate. Unele trupe au reușit să se se afirme dar sute de alte trupe bune se luptă ca să supraviețuiască în țara în care fiecare, de la nepot la bunic, pare că ascultă sau produce heavy metal.
Arion, originară din Helsinki,  este una dintre aceste trupe care încearcă să iasă din obscuritate și să își găsească fani și în afara meleagurilor natale. Ei cântă un power metal dinamic și melodic, agresiv dar totodată accesibil cu puternice accente de metal simfonic.
The Light That Burns The Sky este al patrulea album al lor, și primul pe care am avut ocazia să îl ascult. Melodiile de pe acest album nu aduc ceva nou, și de altfel în acest gen de muzică, vechi de peste 30 de ani, în momentul de față, e aproape imposibil să inovezi  Însă, toate ne furnizează ceea ce așteptăm de la un album de power metal sau de metal simfonic bun: multă energie, melodii catchy, elemente epice care te fac să fluturi o sabie imaginară sau o secure de luptă cu care zdrobești țestele unor personaje malefice, aducând lumina în întuneric și dreptate în ținuturile oprimate. În versurile, la care recunosc că nu am fost foarte atent, apare bineînțeles și ingenua blondă cu ochii albaștri care așteaptă cu răbdare să fie salvată și să strângă în brațe eroul stropit de sânge care o salvează de la soarta teribilă care îi era hărăzită. (”Her eyes are blue, her flair is golden/she is perfect for her role”, spun rapsozii finlandezi). Deci este un album cu ton optimist, chiar și atunci când atinge teme întunecate. Tempoul majorității pieselor de pe album este mai rapid decât cel al majorității trupelor de power europene. Acest lucru nu afectează însă melodicitatea pieselor. Până si semi-balada Wings of Twilight, pe care apare ca invitată Melissa Bonny, are un ritm suficient de alert ca să nu întrerupă galopul continuu care face ca pulsul nostru să rămână la fel de rapid ca în timpul unui sprint. Tonurile simfonice sunt date de clapele lui Arttu Vauhkonen, care își fac simțită prezența pe fiecare piesă. Majoritatea pieselor sunt compuse de chitaristul Iivo Kaipainen, care ne oferă din când în când și câte un solo de chitară. Secția ritmică îi are pe Gege Velinov la bas și Topias Kupiainen la tobe iar armoniile vocale ne sunt oferite de Lassi Vääränen.
În concluzie se poate spune că The Light That Burns The Sky, este un album care îi va face fericiți pe amatorii genului și care nu conține piese slabe. Comparat cu celelalte albume de power simfonic de anul acesta este probabil cel mai dinamic și agresiv, dar această energie nu îl face mai puțin melodic, și nici inaccesibil iar elementele epice și simfonice contribuie la farmecul albumului.

Reigning Phoenix Music
28/02/2025

Lassi Vääränen – voce
Iivo Kaipainen – chitară
Arttu Vauhkonen – clape
Gege Velinov – bas
Topias Kupiainen – tobe

The Darkest Day
The Light That Burns the Sky
Like the Phoenix I Will Rise
Wings of Twilight
Burning in the Skies
From an Empire to a Fall
Wildfire
Blasphemous Paradise
Black Swan
In the Heart of the Sea
Into the Hands of Fate