Concert Survolaj în Fabrica: semnele celei de-a doua veniri
-
- 26 March, 2025
Sâmbătă 22 martie 2025, în Fabrica, am fost martorii celei de-a doua veniri a trupei Survolaj. Lăsând la o parte conotațiile religioase, a fost, efectiv, a doua venire a timișorenilor în București, după concertul din martie anul trecut, din Quantic. Să asist la două concerte Survolaj, în decurs de un an, era ceva de neînchipuit până nu demult. Iar dacă adaug și felul în care s-a prezentat trupa, plus planurile pe care le are, chiar că începe să sune ca o a doua venire.
În deschidere au cântat Desolate Moors, din Arad, care mi-au plăcut foarte mult și nu am fost singurul, judecând după reacția publicului. Auzi în piesele lor și psihedelic și electronic și modern, ca și cum o bucată rock din ‘65 e trecută prin filtrul alternativ din ‘95 și transformată pentru urechile publicul din ‘25.
Survolaj
“Cea mai tare trupa de pe Calea Sagului” a început în forță, cu Horă de băieți și I’m So Sorry for My Country. A urmat Cântecul ploaiei, pe care Daniel a comentat că nu mai trebuie să meargă la sala după ce cânta piesă aceasta. Într-adevăr, a fost un tur de forță, pe care l-a încheiat cu brio. Trebuie să spun, din capul locului, că toată trupa Survolaj – Daniel, Zsolt, Levi și Pișta – a sunat ceas, în forță și cu chef de cântat. Levi reprezintă temelia, nu e de mirare că trupa nu a mai rezistat mult după plecarea sa în ‘93. Pișta, “noul” basist (venit în 2008), dă forță noilor interpretări ale pieselor Survolaj. Zsolt, cu fiecare riff intră în transă, din care erupe în duck walk, a la Chuck Berry. Iar Daniel, care face legătura dintre trupa și public, completează totul cu o voce neschimbată după atâția ani.
Pe piesa Singur, a venit și prima surpriză, și anume că pe 6 septembrie Survolaj va lansa un nou vinil, urmat de un concert în Quantic. După Bal mascat, la finalul căruia flautul lui Daniel, din 1986, s-a dezintegrat, a urmat a doua surpriză: noua piesă Mă doare totul (pe ultimele versuri ale lui Nicolae Labiș), interpretată electric! În opinia mea, această piesă ar avea toate șansele să devină un “hit”, într-o lume normală.
Tot mai heavy au cântat și Cel mai iubit dușman al meu; versuri ca “ne durea în cot că viața noastră era hotărâtă de americani și ruși” arată că piesele Survolaj sunt încă surprinzător de actuale.
A urmat Străzi bântuite de noapte. Daniel a anunțat-o spunând că e piesa pe care și-a dorit să nu o fi scris. Pare ciudat pentru cea mai populară piesă Survolaj, dar, ascultăndu-le poveștile cu o seară înainte, la interviu, am înțeles că fiecare vers reprezintă o amintire dureroasă. Pentru mine, însă, Străzi bântuite de noapte este prima piesă grunge românească, ba chiar Survolaj este prima trupa grunge românească, apărută exact în aceeași perioada (finalul anilor ‘80) și din același melting pot de influențe (hard rock 70’s, psihedelic 60’s și punk) cu marile trupe de peste Ocean. Cred că a fost printre puținele momente când rock-ul românesc a dat ceva sincronizat cu ce se întâmpla “afară”. Păcat că pe atunci nu realizam asta, nici noi, nici ei.
Concertul a atins punctul culminant cu Love Me and Hate Me și Cine iubește și lasă, prima încheiată cu un boogie demențial iar a doua pe acordurile de la Iron Man.
La bis au reluat Mă doare totul (pentru a filma un videoclip live), urmată de blues-ul You Gotta Move.
Survolaj s-a despărțit de publicul entuziast, care le scanda numele, cu “Jos Ceaușescu”, un salut ca un duș rece acum, când diverse aberații pun stăpânire pe mințile slabe.
Pe vremuri, Daniel spunea că muzica Survolaj este “arta de a cânta frumos cu greața-n gât”. Cum abilitatea de a cânta frumos și-au păstrat-o, iar motive de greață sunt din belșug, întrevăd posibilitatea de a vorbi despre Survolaj și la timpul viitor.
Survolaj / Desolate Moors
concert organizat de 3 Bețivi Bar, Club Fabrica, 22.03.2025
Setlist Survolaj:
Hora de băieți
I m so sorry for my country
Cântecul ploaiei
Singur
Bal mascat
Mă doare totul
Cel mai iubit dușman al meu
Străzi bântuite de noapte
Love me and hate me
Cine iubește și lasă
Bis: Mă doare totul
Bis: You gotta move