Kwoon – Odyssey

Acum câțiva ani, un francez excentric își trimitea chitara în stratosferă (vezi video aici). Gestul poate fi privit simbolic ca o dorință de a atinge sunetele eterice de dincolo de lumea vizibilă sau interpretat ca o ruptură radicală de  muzică, de înstrăinare a instrumentului muncii și pasiunii sale. Dacă a fost a vorba despre a doua variantă, nu a funcționat. Chiar și la mii de kilometri de chitară, de muzică nu se poate desprinde. Așa că după 19 ani de la primul album, Tales & Dreams (2006) și 16 ani de la al doilea, When the Flowers Were Singing (2009), Kwoon, trupa lui Sandy Lavallart, francezul cu chitara zburătoare, revine cu un nou album, Odyssey.
Poate vă întrebați: de ce Kwoon pe Metalfan? Este e o trupă care are un vibe de rock clasic. Îmi amintește de Pink Floyd, un pic de Beatles sau de coloana sonoră a filmului de animație Oblio/The Point. În același timp, îmbină și elemente dinmetalul progresiv, creând o atmosferă comparabilă cu aceea a unor trupe precum Dream Theater, Porcupine Tree sau Green Carnation din perioada acustică. Ne aflăm pe un teritoriu muzical  unde post-rockul se întâlnește și se diluează natural și subtil în  dramatismul exprimat prin chitara cu distors. Și nu este o întâmplare că la Alba Iulia, la Dark Bombastic Evening (14-16 august), Kwoon vor putea fi văzuți și ascultați pe aceeași scenă cu trupe ca Nightfall, sau Dødheimsgard. 
Odyssey poate fi văzut ca o întoarcere în Itaca, o revenire la muzică. Este însă și o călătorie prin existența umană, cu momentele ei dulci-amărui: unele înduioșătoare, transformate în amintiri prețioase (Youth – clipul va trezi nostalgii celor ce au copilărit în anii 85-’90, dar sunt si imagini care evocă, ca și Ion Creangă, „copilăria copilului universal”), altele tulburi, când oamenii au nevoie de curaj și demnitate (Last Paradise), cu regrete, imprevizibil, pierdere, frică, într-un cuvânt, Life.
Muzical, m-a surprins un pic alegerea piesei de deschidere, una instrumentală, Leviathan, cu un tremolo ce duce cu gândul spre blackgaze. O vedeam mai degrabă ca pe un intermezzo, pe la mijlocul albumului, într-un alt context. Când a început King of Sea, al cărei videoclip minunat îl văzusem înainte, m-a cucerit. Cum putea fi altfel când tema sa principală pornește de la Sonata Lunii și se transformă într-un vals hipnotic, cu o tensiune în crescendo ca o furtună ce poartă un suflet rătăcit, după care se așterne liniștea?! Totul continuă într-o succesiune diafană și introspectivă, vorbind uneori laturii romantice, alteori accentuând nevoia de singurătate, de regăsire a sinelui pe care o simțim cu toții la un moment dat ori de escapism în alte universuri. Blackstar, de exemplu, este o prelucrare a temei lui Hans Zimmer din Interstellar. Jayne este o melodie cu un puternic filon Pink Floyd în clipul căreia, la final, mor aproape toți protagoniștii. Influențe sunt pretutindeni, cum e și normal în orice formă de exprimare artistică, dar Kwoon le cerne prin filtrul sensibilității proprii, adăugând o tușă unică, personală. Aranjamentele de coarde se îmbină armonios cu vocea caldă a lui Lavallart ori cu o chitară sau un sintetizator.
Legătura cu clipurile mi s-a părut necesară pentru că muzica Kwoon este o experiență imersivă, sinestezică în care sunetele se transformă în imagini vii. Așa a fost gândită, multe piese vin la pachet cu o abordare vizuală care sporește senzația cinematografică, de scufundare într-un univers cu accente psihedelice. Detaliile cuprinse în privire completează și accentuează emoțiile invocate prin muzică și versuri. Și, împreună, toate aceste elemente, îndrumă ascultătorul în propria odisee. Pe mine mă vor conduce, cu siguranță, și la umbra zidurilor cetății Alba Carolina. Și-i mulțumesc lui Cătălin Doru că mi-a completat această lakwoonă muzicală 😊.

KWOON
15/02/2025

Sandy Lavallart – voce, chitară
Nicolas Foucaud – chitară
Katia Jacob – bas, clape, voce
Gregoire Galichet – tobe
Invitați:
Stéphan Bertholiot – ferăstrău muzical
Élisabeth Maistre – voce
Fred Diego Alfonsi – tobe
Paul Kinman – chitară
François Michaud – chitară
Luke Moller – violă, violoncel
Margot Lavallart – voce
Pierre Michel – tobe
Luke Moller – vioară, violă, violoncel
Yoed Nir – violoncel
Haluka Chimoto – violoncel
Alan Bourré – vioară
Maud Nadal – voce
Haluka Chimoto – violoncel
Sarina Bravo – voce

Leviathan
King of Sea
White Angels
Life
Blackstar
Last Paradise
Jayne
Wolves
Youth
Fisherman
Nestadio
Keep On Dreaming