Leonid Soybelman – Juliki

Leonid Soybelman este unul dintre cei mai interesanți și diverși din punct de vedere muzical artiști din Est. Născut în Uniunea Sovietică în data de 20 iulie 1966, în orașul Bălți, ce face acum parte din Republica Moldova, artistul de origine așkenazi a crescut în Tallinn, actuala capitală a Estoniei, pentru ca după o perioada scurtă de ședere în Israel, mai târziu să ia drumul Europei de Vest.
În anul 1994 a lansat primul album solo, Juliki. Pe acest material, Leonid Soybelman poartă ascultătorul într-o călătorie muzicală în care granițele nu sunt ceva bine definit, un mix eclectic de gypsy punk, klezmer, jazz manouche, rock experimental și tot felul de trimiteri către zone muzicale neconvenționale. Ca atmosferă generală, este o ciocnire de cultură idiș, post-sovietică și influențe subtile din cultura roma, păstrând însă multe elemente ale lumii vestice, rădăcina rock și atitudinea sfidătoare punk ce reprezintă scheletul pentru toate celelalte elemente. Pentru partea lirică, vehiculele sunt limba rusă și limba franceză, cea din urmă folosită ce-i drept foarte puțin. 
Paren este un gypsy punk sfidător și electrizant ce te face să te miști și care stabilește starea de spirit pe care ar fi bine să o ai pentru a te bucura de disc. În limba rusă transcrierea pentru Paren este Парень, iar în limba română este tradus „băiat”.
Juliki este la granița dintre Est și mahalaua franceză – jazz manouche fără artificii. În limba rusă ortografiat Жулики, în limba română tradus „escrocii”.
Nuits de Moscou alunecă cu repeziciune spre rock experimental, păstrând scheletul gypsy punk.
Kai Jo Berge oferă un aer contemplativ – o piesă ce-și are rădăcinile în cultura roma.
Drujba nu-i despre cuvântul în limba română – în limba rusă Дружба însemnând „prietenie”. Compoziția a apărut inițial în anii ’30, fiind compusă de V. Sidorov și A. Shmuljan. Din punct de vedere muzical, în interpretarea lui Leonid Soybelman păstrează direcția piesei anterioare.
Klezmer spune din titlu care este influență primară. Pe un schelet klezmer, Leonid Soybelman experimentează și face o demonstrație că este loc pentru a inova, plecând de la elemente simple tradiționale.
Bublitchki, transcrierea cu caractere latine a cuvântului Бублички din limba rusă, ce înseamnă covrigi în limba română. În limba engleză termenul bagels este derivat din cuvântul beygal din limba idiș. Bublitchki a fost compusă de Yakov Yadov la începutul anilor 1920 și a fost interzisă în URSS până la finalul anilor ‘80.
Kalinka este e o reinterpretare gypsy punk cu același aer sfidător a piesei compuse de compozitorul și folcloristul Ivan Larionov în 1860.
Tolko Raz este o reinterpretare a piesei romantice cu același nume compusă de Boris Fomin ale căror versuri au fost scrise de Pavel German. только раз se traduce în limba română, „Doar o dată”.
Dorogoi Dlinnoju (Дорогой Длинною), în traducere „Drum lung”, este o altă piesă compusă de Boris Fomin, ce a reprezentat scheletul pentru arhicunoscută în lumea vestică a piesei Those Were the Days a cântăreței galeze Mary Hopkin. O compozitie clasica interpretata in maniera folk punk, fara reguli, dar cu suflet.
Tutchi (Тучи), în traducere în limba română, „nori” – este o reinterpretare în manieră folk punk a compoziției cu același nume a lui Pavel German.
Juliki nu-i aceeași de mai devreme, ci de această dată un schelet klezmer pe care Leonid Soybelman afișează aceeași atitudine de trubadur gypsy punk.
Alek Sings este o compoziție ce arată lipsa de reguli. Interpretată pe străzile din Amsterdam de catre Alec Kopyt, un colaborator de al lui Leonid Soybelman.
Rumelai este ultima piesă de pe disc, o compoziție tradițională de influență transilvăneană.
Un disc fără reguli stricte, dar plin de suflet, atitudine și explorare muzicală.
Așa cum este notat pe coperta discului – Deranged Music of Eastern Europe, ce se aude pe Juliki este genul de muzică ce necesită nu doar o anumită deschidere către neconvențional, dar și un minim de înțelegere și cunoaștere culturii idiș și a „Estului sălbatic”. Într-un mod concis, aș descrie muzica lui Leonid Soybelman ca fiind ceva între Tom Waits, Emir Kusturica and the No Smoking Orchestra și John Zorn,  – un stil ce a fost expus cu succes într-o formă mult mai digerabilă și ordonată pentru lumea vestică de către grupuri precum Gogol Bordello.

Cave 12 Disques
1994

Leonid Soybelman – chitară, voce
Yves Massy – trombon (1)
Andres Garcia – acordeon (1, 2, 3, 6, 10), voce adițională (1, 3, 5), balafon (5), melodica (9), casio rapman (10)
Frédéric Boss – tobe (1), percuție (3, 10, 12, 14)
Robert Grassi – banjo (1, 12), voce adițională (1)
Thierry Simonot – bas (1, 8), percuție (9)
Christine Jeanneret – vioară (3), voce adițională (4, 8, 14)
Tania Zittoun – voce adițională (3, 4, 8, 14), clarinet (6, 12)
Marie Jeanson – voce (4, 7, 14), voce adițională (8, 10)
Nathalie Tranchet – voce adițională (4, 8, 14)
Marion Innocenzi – voce adițională (4, 8, 14)
Christine Hoffet – voce adițională (4, 8, 14)
Rosella Mezzina – voce adițională (4, 8, 14)
Patrizia D’Ambrosi – voce adițională (4, 8, 14)
Steve Buchanan – chitară (5, 14), saxofon alto (6)
Yves Massy – trombon (6, 8, 9)
Andreas Valvini – tobe (8)
Denis Rollet – sampler (8)
Adrien Kessler – contrabas (10)
Luc Fuchs – clarinet (12), bas (12)
Alessio Tognola – vioară (14)

Paren
Juliki
Nuits de Moscou
Kai Jo Berge
Drujba
Klezmer
Bublitchki
Kalinka
Tolko Raz
Dorogoi Dlinnoju
Tutchi
Juliki
Alek Sings
Rumelai