prin fumul otrăvit cu rotheads/through the poisonous fumes with rotheads

(RO) Oare ce poate să iasă dacă ne apucăm să amestecăm în proporții diferite canale, șobolani, mâzgă, o serie de jocuri pe computer precum Diablo sau Fallout, puțin din lore-ul Dungeons & Dragons, Return of the Living Dead, monstri lovecraftieni și Frankenstein? O demență totală! Aruncați în toată combinația asta fatală și niște personaje reale cu numele Leonardo Spurcăciune și Donatello Bîrsatan și deja trebuie să ne gândim să sunăm la 112. Știu că par imagini din mintea unui locatar permanent de balamuc, însă vă asigur că nu sunt decât o parte din elementele componente ale liricii dubioase ale trupei Rotheads. Și totul se ițește dubios dintr-un fum dens, toxic și greu, pe sonorități death metal old school. Dar nu orice fel de death metal, ci unul interpretat magistral, așa cum se întâmpla la începutul anilor ’90 pe tărâmuri finlandeze (Convulse, Amorphis, Adramelech, Demigod). Muzica este viscerală, atmosferică, cu subtile tușe doom atunci când e necesar, cu partituri de chitară croite inteligent (inclusiv solouri de o melodicitate aparte), cu linii de bas omniprezente care vibrează la baza gâtului, fără clasicele blastbeaturi, însă compensând printr-un balans și greutate feroce. Dacă primul album, Sewer Fiends (2018), sună mai degrabă a un demo cu producție căutată, de pe care însă se desprind compoziții precum Psychic Leech (care intra fără probleme pe primele albume Autopsy)  sau epica The Mad Oracle of Seweropolis, Slither in Slime (2022) este lucrat și beneficiază de un mix foarte reușit. Un adevărat album de trupă. Sunetul, deși sinistru și numai potrivit pentru coloana sonoră a seriei Tales from the Crypt, este studiat și foarte bine echilibrat, piese precum Lost in the  Cemetary Gardens, Gore Coffin fiind evocative în acest sens. Ca să fie tacâmul complet, mai avem și Skin Forest, care are la un moment dat un pasaj free jazz de îți stă mintea în loc. Glumă, glumă, însă nu sunt multe trupe care să sune la acest nivel în România, așa că luați trenul, căruța, barca sau plecați de acum pe jos, numai asigurați-vă că nu îi ratați live la capre și scaieți. La Vast Plains and Goats IV. La Craiova. Cetatea Banilor. Nu bani d-ăia, bani d-ăilalți! 9-10 mai 2025.

(EN) What could come out if we started mixing in different proportions sewers, rats, slime, a series of computer games like Diablo or Fallout, a little Dungeons & Dragons lore, Return of the Living Dead, Lovecraftian monsters and Frankenstein? Total madness! Throw some real characters with the names Leonardo Filth and Donatello Bîrsatan into this whole fatal combination and we already have to think about calling the emergency number. I know they seem like images from the mind of a permanent resident of a mental asylum, but I assure you that they are only part of the components of the lyrical concept of the band Rotheads. And everything suspiciously emerges from a dense, toxic and heavy smoke, on old school death metal sounds. But not just any kind of death metal, but one interpreted masterfully, as it happened in the early 90s in Finnish lands (Convulse, Amorphis, Adramelech, Demigod). The music is visceral, atmospheric, with subtle touches of doom when necessary, with intelligently tailored guitar parts (including supermelodic solos), with omnipresent bass lines that vibrate at the base of your neck, without the classic blastbeats, but compensating with a fierce balance and weight. If the first album, Sewer Fiends (2018), sounds more like a demo with sought-after production, from which stand out compositions such as Psychic Leech (which can fit seamlessly into any of the first Autopsy albums) or the epic The Mad Oracle of Seweropolis, Slither in Slime (2022) is studied and benefits from a very successful mix. A true band album. The sound, although sinister and suitable for the soundtrack of the Tales from the Crypt series, is sought after and very well balanced, songs like Lost in the Cemetary Gardens, Gore Coffin being evocative in this sense. To make it complete, we also have Skin Forest, which at one point has a free jazz passage that will make your mind stand still. Be advised that there are not many bands that sound at this level in Romania, so take the train, the cart, the boat or leave on foot from right not, just make sure you don’t miss them live at Vast Plains and Goats IV. In Craiova. May 9-10, 2025. Be there or be sorry!

O poveste de Sake (utilizator forum vechi metalfan.ro)