onenightstand: când dimineața de după ține de 13 ani și încă sună tare

onenightstand e o trupă din Sibiu care cântă cu mult entuziasm high voltage rock’n’roll și care s-a născut spontan, în 2012, dintr-un concert ce părea, la vremea respectivă, doar o aventură de-o noapte. Doar că dimineața de după nu s-a mai terminat: durează de 13 ani și încă vibrează puternic în ritmuri electrice și zgomotoase. De atunci, onenightstand a urcat constant pe scenă, iar în 2022 a lansat Decadent, primul (și deocamdată singurul) album din discografie. Luna trecută a apărut piesa Psycho Hello, și, după cum veți vedea, urmează și altele. Dar hai să nu vă spun totul din introducere. Mai bine citiți interviul. Pentru că onenightstand o demonstrează cu fiecare riff: unele aventuri de-o noapte merită să dureze.

Hei, salut onenightstand! Cu cine stăm de vorbă?
Salutare! Dragoș Dicu aici, chitarist în onenightstand.

Ce mai faceți, cum merge treaba?
Dragoș Dicu: Suntem in pregătiri intense pentru concertul din 18 aprilie din Sibiu, alături de Jack of All Trades, și trimitem e-mailuri și dăm telefoane legate de turneul nostru de toamnă.

Cum e viața rock în Sibiu? Sunt trupe faine prin zonă, aveți unde să cântați, vine lumea la concerte?
Dragoș Dicu: Sibiul a fost mereu, într-un fel sau altul, un loc în care scena rock a respirat. Au existat și încă există proiecte faine – unele s-au maturizat, altele sunt la început de drum, dar ce mă bucură enorm e că, în ultima vreme, apar din nou trupe formate din adolescenți. Asta aduce un suflu proaspăt și o energie care nu poate fi mimată. Avem chiar și un festival dedicat exclusiv trupelor locale cu material propriu – Sibiu Sounds Festival. Un semn clar că lucrurile se mișcă.

Cât mă pregăteam de interviu, bineînțeles că am dat peste numele Betrayer și imediat mi-a venit în minte nickname-ul Dicu-Betrayer. Oare de unde-l știu? Ai avut cont pe forumul Metalfan, nu?
Dragoș Dicu: Ha! M-ai prins. Da, eram activ pe forum. Cred că am fost prezent prin toate colțurile online-ului rock românesc, de la hmm.ro până la voi. La început ca simplu „rockeraș” dornic de informații, apoi încercând să promovez proiectele mele. A fost o perioadă romantică și haotică, dar esențială pentru scena noastră. Mă bucur sincer că ați relansat site-ul – avem nevoie de repere clare într-o lume digitală în care totul pare efemer.

Ce amintiri îți mai vin în minte când te gândești la perioada Betrayer? Trupa a existat, corectează-mă dacă gresesc, din 2005 până în 2012.
Dragoș Dicu: Betrayer a activat între 2004 și 2009, iar mai apoi, cu o parte din colegi, am creat o trupă sludge/stoner – Sign of Agony. Ce pot spune despre perioada aia? Este perioada care m-a format și pe mine, și pe colegii actuali. Am prins primele încercări de turnee underground, înregistrări, merchandise – toate cu mare înclinație DIY. Pe de altă parte, am avut ocazia să participăm și la evenimente mari, pe stadioane, alături de nume mari. Practic, pe lângă muzică, am învățat de la cum să îmi lipesc un cablu de chitară, să fac un afiș și să fac booking – lucruri pe care le facem până astăzi.

Cu Betrayer cântai un mix de hardcore și thrash, destul de eclectic, dar clar mai agresiv decât ce faceți acum cu onenightstand. Cum s-a produs trecerea spre zona asta de rock’n’roll?
Dragoș Dicu: onenightstand a apărut spontan, într-o perioadă în care toți aveam o pauză muzicală. Colegii aveau un proiect tribut Nightwish (Asgard), iar ocazia unui concert ne-a adus împreună pentru „o noapte”(onenightstand). Doar că acea noapte a devenit 13 ani de activitate. Rock’n’roll-ul era deja în noi – a fost o revenire la esență. Rock’n’roll e oricum totul, dar am găsit o zonă comună și naturală pentru fiecare dintre noi.

Deci numele trupei vine de la aventura din noaptea primului vostru concert — intens, exploziv, dar care a lăsat urme. Vrei să mai adaugi ceva la povestea asta?
Dragoș Dicu: Fiecare concert e ca o aventură de-o noapte – intens, transpirat, cu urme. Uneori, lumea pleacă cu tricoul ud, dar găsește altul uscat la standul de merch. J

De ce onenightstand cu litere mici? 
Dragoș Dicu: Neapărat cu litere mici și legat – așa l-am gândit, ca un element vizual distinctiv, un trademark.

Asadar, onenightstand a apărut în 2012, dar de-a lungul timpului a tot trecut prin câteva schimbări de componență. Ce a stat în spatele acestor schimbări — a fost ceva legat de direcția muzicală, de timing, de chimie între oameni?
Dragoș Dicu: Pe scurt? Viața. Au fost plecări în străinătate, studii, familii. Nimic dramatic. N-am avut scandaluri sau povestiri cu uși trântite. Actuala formulă e cea mai solidă de până acum și ne-a adus cele mai frumoase reușite.

N-o să întreb clasicul „ce trupe v-au influențat”, ci o să facem altceva: te invit să dai câte o notă de la 1 la 10 următoarelor trupe — și cred că ne prindem singuri, din răspunsuri: Guns n’ Roses, AC/DC, Kiss, Hanoi Rocks, The Cult, Backyard Babies, Skew Siskin, Sex Pistols, Motley Crue, Skid Row.
Dragoș Dicu: La toate 10+ cu*. Toate sunt trupe care ne-au influențat atât pe noi, cât și sound-ul nostru.

În rock’n’roll totul pare simplu și spontan: te urci pe scenă, conectezi chitara și pornește distracția. E la fel de „ușor” și când vine vorba de compus piesele onenightstand? Cum se întâmplă, de fapt? Vă adunați la sală și jam-uiți până iese ceva, sau vine cineva cu idei mai conturate de acasă?
Dragoș Dicu: E un mix. Nu avem o rețetă fixă, deși uneori ne-am dori să fie mai simplu. Pornim de la idei – riffuri, texte – și apoi le „măcelărim” până simțim că toate ne mișcă într-un fel. Apoi vine testul suprem: lansarea piesei live în fața publicului

Ce face ca o piesă să fie bună? E vorba de emoție, de vibe, de riff, de versuri, de cum se leagă toate…? Sau pur și simplu știți când sună bine, fără să fie nevoie de explicații?
Dragoș Dicu: Când lucrăm la piese, de cele mai multe ori ne dăm seama ce nu ne place la o idee. O mai lăsăm la dospit puțin, mai schimbăm structura, „mai tăiem din ele, dă-le dreecu’” până ajungem la o formă care, pur și simplu, ne mișcă într-un fel sau altul pe toți. Apoi urmează testul suprem, Măria Sa Publicul – care este, de fapt, cel mai bun factor de decizie.

Stilul pe care îl cântați și care vă place atât de mult a fost abordat de multe trupe de-a lungul timpului. Cum reușiți să compuneți fără să ajungeți la riffuri sau melodii care să sune deja ca ale altcuiva?
Dragoș Dicu: Nu e ușor – sunt 7 note și 75 de ani de rock’n’roll în spate. Dar tocmai asta e provocarea: cum să faci ceva fresh din ceva ce pare cunoscut. Mai important decât originalitatea pură e să ai o identitate clară.

Albumul Decadent a apărut în 2022. Povestește-ne un pic despre cum au decurs înregistrările.
Dragoș Dicu: Decadent este primul nostru album de studio, care marchează și cei zece ani de activitate. De aici și „deca”. Piesele de pe el sunt scrise, cântate live și aprofundate de-a lungul acestor ani. Practic, e o compilație a primului nostru deceniu. Înregistrările le-am făcut la Deva, la LowBass5, studioul lui Adrian „Bilă” Uritescu – un om pe sufletul nostru, care a pus umărul serios la realizarea albumului.

De ce Decadent? Este un fel de avertisment pentru publicul neavizat sau o sfidare la adresa convențiilor?
Dragoș Dicu: Joc de cuvinte – „Deca” de la zece ani, dar și un cuvânt care surprinde partea noastră mai obraznică. E un mix între sărbătoare și sfidare, un titlu cu două tăișuri.

Care au fost așteptările voastre de la albumul Decadent și în ce măsură au fost îndeplinite?
Dragoș Dicu: Pe lângă înregistrările audio, am vrut foarte mult ca atmosfera albumului să fie transpusă și în video. Astfel, am realizat mai multe videoclipuri (toate pot fi văzute pe canalul nostru de YouTube), iar acestea au contribuit serios la succesul lansării.

Albumul există în format fizic? Credeți că mai merită să lansați albume pe CD sau vinil în ziua de azi, când majoritatea oamenilor ascultă muzică online?
Dragoș Dicu: Este și în format fizic, pentru că noi venim dintr-o perioadă în care albumele erau doar în format fizic. Ne-am străduit să aibă un design și o prezentare cât mai complexă, așa cum erau albumele „originale” pe care le puneam pe repeat. Azi, e clar că majoritatea ascultă online, dar formatul fizic a devenit un simbol palpabil, chiar un element de colecție. Îl găsiți la concertele noastre, dar și în outleturi specializate – de exemplu, Bazar de Muzică din București.

În martie ați lansat piesa Psycho Hello, care poate fi ascultată online. Mai aveți și alte piese noi pregătite pentru lansare? Vor face parte dintr-un viitor album?
Dragoș Dicu: Psycho Hello este primul release din ceea ce va fi onenightstand de acum încolo – mai punk, mai murdar puțin, cu versuri în limba română. Cu siguranță, la un moment dat, după ce vom lansa mai multe piese, le vom compila pe un album. Dar scena e mereu schimbătoare, așa că nimic nu e sigur.

În cronica albumului Decadent, colegul nostru Gedi menționa lipsa de originalitate și își va exprima speranța că pe viitor veți aduce ceva mai personal. Credeți că mai este loc de originalitate în rock’n’roll în ziua de azi?
Dragoș Dicu: E un punct de vedere valid. Dar considerăm că scena actuală e într-un moment de „recombinare”, ca în anii ’90. Se sparg granițe, se experimentează. Și noi suntem acolo.

Cred că versurile în română, dacă sunt la fel de bune ca în cazul piesei Tu, ar putea adăuga acel element de originalitate și ar face piesele să sune și mai bine. Psycho Hello are versuri în română, Următoarele piese vor fi tot in română?
Dragoș Dicu: Da. Deocamdată ne concentrăm să compunem în română, deși trebuie să recunosc că nu e la fel de ușor – cel puțin pentru noi – cum a fost atâția ani în limba engleză.

Diana, solista voastră vocală, a participat la Vocea României. Cum a fost pentru voi experiența asta?
Dragoș Dicu: Da, Diana a participat la Vocea României și pentru noi a fost o experiență incredibil de intensă și emoționantă. Am trăit fiecare etapă alături de ea. A fost o mândrie uriașă să o vedem pe scenă, reprezentând nu doar pe ea, ci și spiritul trupei.

Care sunt ambițiile voastre legate de această trupă, cât de departe vreți să ajungeți și care sunt obstacolele care vă împiedică să ajungeți acolo?
Dragoș Dicu: Cred că sunt aceleași pentru orice trupă în ziua de azi – lipsă de resurse, timp, networking. Trăim într-o lume mereu schimbătoare și trebuie să rămânem conectați. Nu e ușor să îmbini viața de zi cu zi cu o pasiune care te consumă, dar care te și hrănește. Dar suntem încă aici. Și nu ne dăm bătuți.

În august, urcați pe scenă la Danube Rock Revolution, la Galați. Ce alte concerte mai aveți în plan?
Dragoș Dicu: Spre deosebire de alți ani, în 2025 am început mai „greoi”, fără un turneu de primăvară, pentru a ne concentra pe piesele noi, aflate încă în lucru. Avem în plan câteva festivaluri de vară și lucrăm acum la datele pentru turneul de toamnă. Sperăm să ajungem în cât mai multe orașe în care se cântă rock live.

Hai să zicem că cineva stă pe gânduri… Cum l-ai convinge să vină la un concert onenightstand? 
Dragoș Dicu: Să dea un ochi pe canalele noastre de social media – dacă le place ce văd acolo, stai să vezi cum e la concert!

La finalul interviului te rog să faci un playlist cu cele mai decadente piese rock din lume și să-i dai și un nume!

---

Decadență în zece acte

The Stooges – I Wanna Be Your Dog
AC/DC – It’s a Long Way to the Top… If You Wanna’ Rock n’Roll
Sex Pistols – God Save the Queen
Guns N’ Roses – It’s So Easy
Hanoi Rocks – Tragedy
Backyard Babies – Minus Celsius
The Cult – She Sells Sanctuary
Skid Row – In a Darkened Room
KISS – God of Thunder
Mötley Crüe – Wild Side