Pâenil Era – Idle Cage

Hai să mai aruncăm o privire și spre scena contemporană de la noi, să vedem ce avem mai interesant pe aici.
Pâenil Era mi-au atras atenția de ceva vreme. Am vazut o filmare cu un live session de-al lor care mi-a plăcut, dar adevăratul impact l-a avut un concert de anul acesta, în Clubul Escape din Timișoara. Atunci am simțit cu adevărat forța creatoare a lui Erwin Weber, susținut de trei flăcăi colaboratori foarte competenți, care au dat muzicii noi valențe și o dinamică extraordinară.
Proiectul a evoluat dintr-o altă trupă timișoreană, Signatura Rerum, care a avut o existență destul de discretă. Atunci când am vazut-o live, nu părea foarte convinsă de ceea ce făcea și nu transmitea mare lucru. Mă bucur că lucrurile au evoluat clar în direcția bună, iar acest al doilea album, Idle Cage, e o realizare solidă.
Albumul este structurat în patru părți și, judecând după cum evoluează lucrurile, pare o călătorie spre interior, o introspecție sonică și lirică foarte sensibilă și sinceră, cu părți delicate, de o atmosferă cu melancolie sublimă, ce explodează în pasaje pline de energie intensă și hotărâre primordială.
E un soi de post black metal, destul de conectat cu ceea ce se cântă în Europa, mai ales pe scena poloneză. Mi-au adus aminte de Mord’A’Stigmata, Blindead și Rosk, iar vocea este destul de asemănătoare cu a lui M. de la Mgla, dar nu deranjează această asemănare, din contră, chiar vocea împreună cu chitara conduc foarte fain întregul material, explorând diverse cotloane din mintea lui Erwin.
Producția sună bine, în general. Aș fi preferat-o mai aerisită un pic, pare foarte înghesuită în momentele mai agresive, când sunt chitarile mai intense, nu ai acolo un spectru mai larg să îi asigure o dinamică a momentului. . Tobele sună și ele puțin sintetic, dar sound-ul chitarelor în sine e foarte fain. Imi place cum domină vocea în mix, este, cum spuneam și mai sus, o voce foarte competentă, și e fain pusă în valoare. Cu puțină claritate și spațialitate în plus, rezultatele viitoare vor fi și mai bune.
Îmi place și conceptul grafic, subtil, îl simt foarte conectat la conceptul liric, pune în valoare vizual demersul acestui proiect timișorean care, cred eu că are un viitor foarte fain în față. Îl cunosc pe Erwin, este un personaj foarte serios și dedicat muzicii, și tocmai de aceea abia aștept să aud ceva nou de la el și să-i vad în formula de live, pentru că este o dimensiune unde trupa strălucește în toată splendoarea ideilor.

Neuronoir
14/09/2024

Erwin Weber – voce, toate instrumentele

The Cage
The Chain
The Veil
The Turn