Candlemass – Black Star

Nu multe sunt trupele care pot fi identificate imediat cu un gen muzical așa cum este Candlemass cu epic doom metal-ul. Dacă Black Sabbath a turnat fundația acestui gen, Candlemass sunt cei care au desăvârșit construcția, conferindu-i forma teatrală și monumentală.  Începând cu clasicul Epicus Doomicus Metallicus (1986), trupa suedeză a trasat coordonatele pentru o ramură a metalului în care greutatea și lentoarea riff-urilor, atmosfera apăsătoare, dramatismul și intensitatea emoțională sunt elemente centrale.

Timp de 40 de ani, Candlemass a ignorat cu grație tendințele și a mers pe un drum propriu, clădit pe o estetică inspirată mai degrabă din tragediile antice, decât pe agresivitatea heavy metal-ului. Cu EP-ul Black Star, care va fi lansat pe 9 mai prin Napalm Records (și Sleaszy Rider în România) trupa celebrează patru decenii de activitate și ne demonstrează că ADN-ul său muzical a rămas nealterat.

Alcătuit din două compoziții noi și două cover-uri, Black Star este un cadou aniversar cu gust de doom clasic și iz de vinil vechi, dar nu prăfuit. Prima piesă deschide EP-ul într-o manieră familiară, dar nu complet lipsită de subtilitate. Johan Länquist, revenit în lineup-ul Candlemass din 2018, oferă o interpretare vocală nuanțată, care evită dramatismul gratuit și rămâne ancorată în registrul profund, meditativ. Compoziția curge lent, cu accente melodice care lasă suficient spațiu versurilor lui Leif Edling să respire. Teme precum disoluția interioară, tentația și fascinația întunericului sunt imediat recognoscibile în lexicul trupei, dar sunt abordate cu o eleganță matură, fără ostentație.

Urmează o secvență instrumentală, Corridors of Chaos, care pare extrasă dintr-o arhivă rătăcită în anii ’80. Un evident omagiu adus perioadei de început a trupei, dar și o demonstrație a măiestriei chitaristului Lars Johansson, care combină riff-uri clasice cu ceva solo-uri melodice, încercând să arate că poți menține viu interesul ascultătorului și fără sprijin vocal. O piesă care amintește de rolul fundamental al chitarelor în formula Candlemass.

Câte cover-uri după Black Sabbath sunt deja prea multe? Candlemass crede că mai e nevoie de măcar unul și iată-i pe suedezi integrând propria versiune a lui Sabbath Bloody Sabbath în acest EP aniversar. Este un gest de reverență și probabil motivul pentru care varianta suedezilor nu diferă radical de original, dar aduce în prim plan propria amprentă sonoră.

Forever My Queen, cover-ul după piesa americanilor de la Pentagram, reprezintă un alt tribut adus rădăcinilor doom metal-ului și influențelor care au modelat de-a lungul timpului stilul Candlemass. Față de preluarea Sabbath, aici abordarea, deși nostalgică, este ceva mai liberă și energică, deci implicit mai convingătoare.

Black Star este un material interesant, un toast închinat unei activități îndelungate și prodigioase (o performanță în sine). Eu sper că prefațează de fapt un nou album de studio Candlemass, pentru că cele două piese noi arată că inspirația nu i-a părăsit (încă) pe suedezi.

Napalm/Sleaszy Rider
09/05/2025

Johan Lanquist – voce
Lars Johansson – chitară
Mappe Björkman – chitară
Leif Edling – bas
Janne Lind – baterie

Black Star
Corridors Of Chaos
Sabbath Bloody Sabbath
Forever My Queen