Panzerballett – Übercode Œuvre

Trupa germană Panzerballett produce un gen de muzică rar întâlnit. Singura analogie pe care aș putea să o fac ar fi cu Diablo Swing Orchestra, însă între cele două trupe există multe diferențe. La fel ca și trupa suedeză, germanii amestecă mai multe stiluri într-un haos care, ascultat cu atenție, relevă existența unor structuri doar aparent anarhice, care se desfășoară în urechile ascultătorului ca niște fractali auditivi. Simplificând, am putea zice că e vorba de jazz-metal progresiv.
Dar unele melodii de pe album sunt variante ale unor piese simfonice iar părți ale altor melodii seamănă mai mult cu metalul de avangardă sau cu metalul tehnic. Albumul este un amestec de piese mai accesibile cu piese mai tehnice. Două dintre fragmentele simfonice pe care au ales să le interpreteze sunt arhicunoscute și faptul că s-au oprit la ele mi se pare un pic dezamăgitor. Mi-ar fi plăcut să se aventureze și să aleagă piese mai obscure, pentru că am mai întâlnit la mai multe trupe variante metalice ale acestora. Mai precis întâlnim pe album o prelucrare a Verii din Anotimpurile lui Vivaldi, o capodoperă a muzicii baroce, și două variante ale Odei Bucuriei, fragmentul coral-orchestral din Simfonia a IX-a de Beethoven. Una dintre ele este o variantă vocală, pe care la un moment dat auzim și o intervenție de growling iar cealaltă e varianta orchestrală.
Prima piesă de pe album, este o prelucrare instrumentală după Bleed, de pe albumul obZen al lui Meshuggah. Tema originală e completată aici de solouri de saxofon și de fragmente instrumentale de jazz de avantgardă.
Si celelalte prelucrări beneficiază de contribuții care aduc un suflu proaspăt, îmbogățind piesele originale. În mijlocul Verii lui Vivaldi, printre altele, intâlnim un solo de bas strălucit.
Alien Hip Hop este influențat de ritmurile de fusion jazz dar se aventurează și în alte zone, fiind piesa cea mai lungă de pe album.
Andromeda este cea mai accesibilă piesă, în afară de cele inspirate de hit-uri simfonice, și este o piesă lentă, melodică și meditativă în care structurile complexe sunt abandonate în favoarea atmosferei.
Pick Up the Pieces este o prelucrare a unui hit apărut pe al doilea album al trupei Average White Band. Din piesă este însă păstrată doar tema, care apare fugar, fiind doar un punct de plecare de unde trupa dezvoltă noi linii melodice.
The Devil’s Staircase este o piesă în care domină elementele de jazz de avantgardă.
Pentru cei care nu au cunoștințe de jazz, prezența unui număr atât de mare de de prelucrări ar putea părea ciudată sau o dovadă a lipsei de originalitate. Dar în jazz acest lucru este un fenomen frecvent. Teme cunoscute, denumite ”standards”, stau deseori la baza unor improvizații și dezvoltări, fiind întâlnite pe albumele multor muzicieni importanți.
Übercode Œuvre este albumul cu numărul opt al trupei. Pe primele, componenta progresivă și cea metalică erau mai proeminente. Aici domină jazz-ul, dar pot fi sesizate spiritul metalic și influența progresivă, care îl fac interesant și pentru metaliști. Complexitatea pieselor face ca reascultarea lor să devină un prilej de sesizare a unor nuanțe și elemente sonore care îl fac să rămână proaspăt mult timp. Recomand albumul celor care doresc ceva nou și au curaj să se aventureze și în alte zone muzicale decât metalul pur.  

Hostile City Distribution
25.04.2025

Jan Zehrfeld – chitară
Anton Davidyants – bas
Florian Fennes – saxofon
Invitați:
Marco Minnemann – tobe
Virgil Donati – tobe
Morgan Ågren – tobe
Anika Nilles – tobe
Andromeda Anarchia – voce
Conny Kreitmeier – voce
Chris Clark – clape
Michael Hornek – clape
Joe Doblhofer – chitară solo
Rafael Trujillo – chitară solo
Robin Gadermaier – bas
Georg Gratzer – saxofon

Bleed
Seven Steps to Hell
The Four Seasons – Summer
Alien Hip Hop
Andromeda
Ode to Joy
Pick Up the Pieces
The Devil’s Staircase
Ode to Joy