Concert pe flancul estic al NATO: Combichrist la Cluj
-
- 15 May, 2025
Am fost aseară la concert în Form, printre ultimele concerte euro-atlantice în Cluj înainte de alegerile din 18 mai. Esoterik din SUA, Crimson Veil din Anglia, Extize din Germania-Franța și headliner-ul americano-norvegian Combichrist – afișul arăta ca o misiune NATO. Ai spune că oricine fâlfâie chemarea euro-atlantică a României s-ar fi înghesuit să fie prezent acolo, să se laude cât suntem de conectați la circuitul internațional de concerte, în banii pe care altfel i-ai da la un concert Babașa în Onești. E important să-i prinzi pe Combichrist într-un concert de club, mediul cel mai propice în care de obicei fac ravagii și lasă o impresie mult mai puternică decât făcând rotație pe o scenă open-air gen Rockstadt. Trebuia să fie unul din evenimentele de club majore ale anului, la intersecție de genuri și interes pentru mai multe comunități, în egală măsură atractiv pentru metaliști, clubari, gotheri ori fanii Rammstein.
Aș, la Esoterik (un cuplu dark wave cu ceva energie rock) am fost trei spectatori plătitori, din care unuia îi cumpărasem tot eu biletul și încă unul se codea pe la intrare că avea de fumat și nu voia să piardă ocazia. Au urmat Crimson Veil, niște vrăjitoare diafane din Brighton cu vioară, harpă și tobe, însoțite de un bard ursuz la chitară. Au fost și ei mai mulți pe scenă decât în public, cel puțin în prima parte a concertului până au ieșit barmanii de după tejghea ca să pară că suntem mai mulți. Bănuiesc că de pe scenă lucrurile se văd și mai lamentabil cu spațiul din fața scenei pustiu, că puținii care vin la concerte se mai și ascund în colțurile întunecoase ale sălii, ori rezemați pe la baruri – în caz că întreabă cineva să poată zice că-s doar în trecere, veniți cu altă treabă.
Apoi la Extize a venit brusc ceva lume de la baie, nu știu ce făcuseră acolo, s-a simțit un zvâc de Untold și DJ-ală tekno nemțească și s-a mai animat atmosfera. Dar Extize e strict trupă de animatori, n-au prea cântat, doar au agitat lumea cu rânjete largi, recuzită și sloganuri hazlii. Mare parte din discografia lor e alcătuită din remixuri și parodii pe teme de cultură SF-horror, de la Satana și Hellraiser la ChatGPT și Mortal Kombat. Au fost o potrivită tranziție între începutul mai goth-romantic al evenimentului și aggrotechul abraziv cu care au venit Combichrist.
În unele festivaluri Combichrist se prezintă mai mult techno decât metal, depinde și de natura evenimentului, dar în turneul ăsta (și în bună măsură pe recentul album) sunt mai feroci, mai orientați pe riffuri metal și vâjâială. S-a mai strâns lume la ei și s-a mai umplut spațiul cu oameni sărind, până la urmă e o trupă capabilă să energizeze pe cel mai letargic dintre noi. Dar publicul a rămas totuși cel mai rarefiat și răsfirat din câte concerte Combichrist am prins în Europa în viața asta, inclusiv în mediul rural din Germania unde lumea merge măcar de obrazul primarului și reputația ospitalității provinciei.
Trupele din deschidere sunt adesea la început de drum, uneori poate fi o trupă localnică aleasă la repezeală să încălzească publicul, dar în cadrul acestui turneu headliner-ul a fost însoțit permanent de un pachet planificat de genuri înrudite, cu un filon goth comun între stiluri divergente – de la synth pop și darkwave la electro body music nemțesc și industrial metal. Ți se rupea sufletu, meritau mai mult de cinci oameni, nu se știe cât mai pupăm evenimente euro-atlantice dacă avem mai mult public la petrekerea săptămânală “Fuck me, I’m single“. O să meargă ăla de la Combichrist acasă și maică-sa o să-l întrebe cum a fost la Cluj, și o zică că e vai de capu lor de amărășteni. Poate la Quantic sau prin Timișoara situația o fi mai animată, dar la Cluj cred că avem nevoie de un mandat AUR cu granițele închise să ne amintim cum era când maximul de prestigiu metal la care aveam acces erau Truda unplugged și Altar varianta “simfonic”.
Mai avem până la alegeri puține ocazii de ieșit din casă și deja lumea se plânge că e frig afară, mai bine stăm să vedem ce se-ntâmplă și mai vorbim. Sâmbătă e un meci de wrestling într-o sală de nunți din comuna Vâlcele, am pus trei băieți bani de un taxi să ne ducă până acolo. Vor lupta Joe E. Legend (wrestler canadian pensionat), The Juggernaut of Câmpulung (un muscelean fugit în Irlanda), luchadorul Ricky Marvin și cred că niște fete unse cu ciocolată. Pariu că o să fie mai multă lume ca la Combichrist. Evenimentul se numește Uphill Battle că satu ăsta unde se ține e pe Dealu Feleacului. Asta e fix sâmbătă seara înainte de alegeri, apoi duminică seara lumina soarelui sfânt de pe cer se va stinge peste exit-poll-uri pe acorduri de black metal satanist ale norvegienilor 1349.
