Un pic de lumină peste fuziunea întunecată: Interviu Dark Fusion

Când am scris recenzia pentru cel mai recent album Dark Fusion – Virtual Dominion (2023), nu am gasit prea multe informații despre trupă (de-aia am si gresit componența in prima fază). Așa că interviul ăsta a pornit în primul rând dintr-o curiozitate personală – toate interviurile pornesc așa, dar ăsta mai mult decat altele.
Cu un stil care îmbină metalul extrem cu influențe industriale, electronice și o doză sănătoasă de ambiție, Dark Fusion e una dintre trupele românești care nu a stat pe loc. Fondată de chitaristul Andrei Gabi pe când avea doar 16 ani, trupa a crescut de la înregistrări într-un studio improvizat într-un dormitor până pe scene mari, cum e Wacken Open Air. În 2023, odată cu lansarea albumului Virtual Dominion, Andrei a preluat și rolul de vocal, continuând să împingă granițele sunetului Dark Fusion și neavând intenția de a se opri prea curând. I-am pus toate intrebările la care nu găsisem răspunsurile cand am scris recenzia și altele in plus: despre traseul trupei, schimbările de componență, influențele muzicale și filosofia din spatele celor 15 ani de activitate.

Salut! Înainte să începem, cine ne răspunde la întrebări din partea trupei Dark Fusion? Hai să facem prezentările!
Andrei Gabi: Salutare! Numele meu este Andrei Gabi, am 31 de ani, cânt la chitară de la 13 ani, am o firmă de organizat evenimente și o școală de muzică și am fondat Dark Fusion cu puțin timp înainte să împlinesc 16, alături de Dan (chitară ritm), Ștefan (tobe), și ulterior s-au alăturat și Dragoș (bas) cu Florin (voce).

Ce ne poți spune despre influențele tale muzicale?
Andrei Gabi: Ca orice artist, pot spune că gusturile evoluează o dată cu vârsta. La început nu concepeam să ascult altceva decât heavy metal sau metal extrem. Probabil era și vârsta care își spunea cuvântul, dar îmi aduc aminte destul de clar și la petreceri când mergeam și cineva punea o manea prin 2008-2009, iar pentru mine exista acea rivalitate metalist-manelist și când auzeam o manea, simțeam o furie de nedescris, hehe. Însă, cum lucrurile în viață ajung să se schimbe, chiar de mai multe ori, în timp am înțeles că nu numai metalul e singurul gen de muzică ce poate fi apreciat. Am început să ascult și diverse alte stiluri de muzică electronică, EDM, EBM, industrial, synthwave, dubstep etc., și, în timp, am adus din influențe și în Dark Fusion. Trupa oricum fiind o fuziune de mai multe genuri, cu metal extrem la bază. Când cineva mă întreabă ce cântăm, de obicei răspund: Cyber/Industrial/Death Metal Melodic, chiar dacă avem influențe la unele piese și de thrash, black, symphonic etc.
La început, eu ascultam foarte mult melodic death metal: Children of Bodom, In Flames (mai vechi), Dark Tranquillity, Soilwork, Arch Enemy și m-au influențat destul de mult în ceea ce voiam să fac cu Dark Fusion. Trupele menționate aveau și au chitariști destul de tehnici și riff-uri dificile și solo-uri complexe și am vrut să integrez în trupă aceste lucruri, dar în stilul nostru. Desigur, când am descoperit Yngwie Malmsteen, am zis că „așa ceva nu e adevărat” și că trebuie urgent să învăț și eu din „secretele lui”, pentru că la vremea respectivă nu știam, dar am aflat ulterior, că mai toate trupele care aveau solo-uri și influențe neoclasice se inspiraseră deja din Yngwie.
Între timp am ajuns să apreciez și alți chitariști precum John Petrucci, Guthrie Govan, Tim Henson, Chris Broderick etc.

Din punctul tău de vedere, ce înseamnă să fii un chitarist bun?
Andrei Gabi: Percepția asupra acestei întrebări s-a schimbat de mai multe ori pe măsură ce anii au trecut. Înainte consideram că un chitarist virtuoz este un chitarist bun. Cu cât putea să cânte mai tehnic, cu atât mai „bun” era. Apoi am crezut că un chitarist bun este cel care poate cânta orice gen de muzică și care se poate adapta ușor la schimbări muzicale.
În momentul de față, consider că un chitarist bun este acela care poate cânta ce își propune să cânte, care poate să compună pasaje memorabile și „hooky” și care este o persoană plăcută, cu care ai ce să discuți.

Odată cu albumul Virtual Dominion (2023), ai devenit și vocalul trupei. Cum a fost tranziția și ce artiști te-au inspirat pentru acest nou rol?
Andrei Gabi: Cum se spune: tot ce începe, trebuie să se și termine. O dată ce a trebuit să facem tranziția de la trupă din 6 membri la trupă de 5, pentru mine cel puțin a fost foarte dificil. Deși cântatul la chitară și voce nu era ceva nou, faptul că a trebuit să fie făcută împreună cu comunicarea cu publicul între piese, solo-uri care mai de care mai tehnice și faptul că până recent nu cântam pe scenă cu lentile de contact, miop fiind, a fost inițial foarte dificil. Dar cum provocările sunt cele care ne ajută să evoluăm în viață, în timp au ieșit lucruri care înainte erau imposibile. Se poate spune că CPU-ul era înainte la 120% în timpul concertelor, dar acum se învârte pe la 80-90% și ne-am și definitivat mult mai clar show-ul în ultimii ani, lucru care a ajutat foarte mult.
Având în vedere că unul dintre chitariștii mei preferați a fost și rămâne Alexi Laiho, iar trupa Dark Fusion a început ca fiind inspirată din Children of Bodom, pot să spun că el m-a inspirat cel mai mult, având în vedere că el era chitarist solo + voce.

Recent, Dark Fusion a împlinit 15 ani de activitate. Care sunt momentele cheie care definesc acest parcurs?
Andrei Gabi: Nu știu exact numărul, dar dacă ar fi să estimez, în cei 15 ani de activitate, Dark Fusion a susținut în jur de 200 de concerte, iar acest lucru, pentru o trupă underground, este cel mai mare câștig în opinia mea. Faptul că am avut continuitate, am reușit să lansăm materiale și lucrăm și acum la cel de-al patrulea album, ce s-ar putea să își facă debutul cam peste un an, arată că „where there’s a will, there’s a way”.
Ca momente memorabile, nu pot să nu menționez când am cântat în 2015 la Wacken Open Air: cel mai mare festival de Heavy Metal din Germania și probabil din lume la vremea respectivă.

La începuturile trupei, o parte dintre membri activau și în An Theos. Cum a fost relația dintre cele două proiecte și în ce fel a influențat asta direcția Dark Fusion? Care este situația în prezent?
Andrei Gabi: Dark Fusion și An Theos au fost întotdeauna tratate ca proiecte diferite și cu obiective diferite. Dacă ar fi să aleg, aș prefera și astăzi ca o mare parte dintre membri să fie comuni pentru că se pot forma legăturile dintre colegi mai strânse.
În momentul de față, cele două trupe mă au doar pe mine ca membru comun, lucru care, de exemplu, acum 10 ani era total diferit: aveam patru membri care se regăseau în ambele formații. E bine? E mai puțin bine? N-am răspunsul exact. Consider că atâta timp cât oamenii se strâng laolaltă și împărtășesc pasiuni și obiective comune, au șanse de reușită.

Ne poți face o scurtă prezentare a membrilor actuali ai trupei și a modului în care fiecare a ajuns să facă parte din Dark Fusion?
Andrei Gabi: Sigur! O să încep cu mezinul trupei: Alex – tobe. Am pus acum un an un anunț legat de faptul că suntem în căutare de toboșar și m-a sunat tatăl lui Alex, Cătălin. Am discutat mai multe și, pentru că erau interesați de trupă, i-am dat lui Alex câteva piese. Le-a învățat destul de repede și destul de bine, el fiind toboșar de la 5 ani. În prezent are 13, se apropie de vârsta de buletin și este un băiat foarte energic și simpatic.
Daniela – bas. Eu m-am cunoscut cu Daniela cam la începutul lui 2024, când mai cochetam și cu alte proiecte care n-au avut viitor. Însă am simțit că Daniela are potențial, că îi place să cânte și că e o persoană cu care putem colabora pe termen lung. La fel ca Alex, a învățat piesele destul de repede, s-a adaptat rapid mediului și facem treabă bună.
Roland – chitară ritm. Pe Roland l-am cunoscut prima oară la o petrecere de Halloween. A copilărit în Italia și s-a mutat în România acum câțiva ani și, spre surprinderea mea, știa de Dark Fusion încă de când locuia în Bologna. L-am „racolat” pe la sfârșitul anului trecut și, deși avea și are un program foarte încărcat, a reușit să învețe piesele relativ repede și bine.
Cezara – clape. Cezara cântă în Dark Fusion cam din 2020 și se ocupă de un milion de alte lucruri în paralel, legate de trupă: versuri, social media, organizare, merchandise etc. Primul contact pe care l-am avut a fost când am cântat cu Dark Fusion în Rock in Regie (aproape de actualul Encore). Cred că era prin 2011 sau 2012, și s-a făcut un mosh pit în care a dat cu capul în chitara mea. Nu am făcut cunoștință fix atunci, ci ani mai târziu, dar ea mereu menționează acel moment ca fiind primul „contact” pe care l-am avut.

ⒸȘtefan Lupașcu

În prezent, aveți două colege în componență. În afară de participarea la evenimente de tip Metal Ladies Night, cum simți că a influențat acest lucru dinamica trupei?
Andrei Gabi: Întotdeauna mi-a fost familiar să fie o prezență feminină în trupă. Având în vedere că am început să cânt în An Theos de când eram adolescent și, la început, o aveam pe Simona (vioară) și, puțin mai târziu, pe Silvia (voce), ba chiar și în prima trupă pe care am avut-o la 15 ani, Red Line, aveam frontwoman, pot spune că ajută foarte mult să ai fete în trupă. Multe dintre ele au o altă perspectivă sau viziune asupra lumii în care ne aflăm, și acest lucru este benefic – în mod special dacă încerci să îți înțelegi audiența cât mai bine, dar și să te înțelegi pe tine însuți și să vezi lucrurile din cât mai multe unghiuri.

De-a lungul celor 15 ani ați lansat trei albume: InFusion (2012), Cyber Nation (2016) și Virtual Dominion (2023). Cum le vezi în evoluția trupei – ce diferențe și elemente comune există între ele.
Andrei Gabi: Aici aș putea să povestesc câteva ore, luând fiecare pasaj din fiecare piesă și analizându-le comparativ, dar o să încerc să fiu general.

InFusion (2012) e primul album pe care l-am compus (instrumental, fără versuri), înregistrat, mixat și masterizat… în camera mea… când locuiam la părinți… având 17-18 ani. Desigur, dormitorul unui adolescent total neechipat și cu experiență redusă nu poate duce la un produs competitiv în lumea digitală în care avem acces la informații foarte specifice și scule din ce în ce mai ieftine, dar, pentru ce am avut la vremea respectivă, pot să împărtășesc câteva lucruri pe care le consider interesante.
Aveam un microfon luat la pachet cu o placă de sunet Line6, care era… era. Asta conta. Când l-am înregistrat pe Florin, ca să nu sune reverberația din cameră prea puternic, am pus pături în jurul lui și am oprit aerul condiționat cât trăgea (era vară și eram cam fleașcă). O altă poveste ar fi că, după ce a tras Seba, basistul nostru de atunci, chitara bas, din cauză că nu ieșise prea bine, l-am rugat să lase basul peste noapte la mine și am retras eu toate liniile de bas.
La Louder, partea mea presupunea să cânt toată piesa pe coarda 1 (cea mai subțire), așa că mi-am scos toate corzile de la chitară, în afară de coarda 1, și am tras așa, pentru că nu aveam tehnica de muting bine dezvoltată și, la fiecare track, se auzeau și celelalte corzi (chitara era și cu doze active, ceea ce încurca pe high-gain distortion).
InFusion e, deci, primul album al trupei, și cam atât din punctul meu de vedere.
Ca parcurs personal, între cele două albume am terminat facultatea de inginerie de sunet și, prin urmare, calitatea de la

Cyber Nation, următorul album, a crescut semnificativ. Despre el pot să spun că, spre deosebire de InFusion, atât calitatea, cât și ideile s-au schimbat în mai bine, după părerea mea.
Piesa Dark City a fost scrisă (instrumental) toată în noaptea de Revelion 2012–2013. Restul melodiilor au fost finalizate în 2015. Scrisesem foarte multe (peste 50), iar la final am selectat ce consideram, la vremea respectivă, că e cel mai bun.
Cyber Nation a fost primul album dintr-o serie de trei pe care le-am produs în 2016 – respectiv Seminția dacă (An Theos) și Neamul dacilor (Ka Gaia An). De pe acest material, cea mai cunoscută piesă – și care rămâne și astăzi – este Dark City. Pe acest album am înflorit și mai mult ideile și conceptele cyber/industrial cu care începusem încă de pe InFusion, la piesa Night Shift.

Virtual Dominion (2023) a fost un album în care am continuat tematica distopică, în care povestim cum tehnologia și AI-ul ajung să joace un rol din ce în ce mai important în viața oamenilor, iar aceștia devin tot mai dependenți de ele și încep să-și rupă legăturile sociale interumane – treptat. Acest lucru duce la un declin semnificativ al civilizației noastre.
Din punct de vedere muzical, ideile rămân în zona de cyber/industrial, și am continuat să mergem pe o structură în care refrenul este punctul central al fiecărei melodii.

Cum se simte pentru tine albumul Virtual Dominion, acum la doi ani de la lansare?
Andrei Gabi: Mie îmi este greu să mă percep altfel decât ca un om care este perfecționist și care ar vrea să se teleporteze în timp, dacă ar putea, ca să mai pot umbla puțin la mix ca să sune mai bine, hehe, dar dacă mă deconectez de aceasta latură, aș spune că simt că ne reprezintă și că are idei care pot să se facă plăcute unei audiențe ample care i-ar da o șansă.

Ești principalul compozitor al pieselor Dark Fusion. Ce presupune mai exact acest rol și cât de mult contribuie colegii tăi în procesul creativ?
Andrei Gabi: La noi în trupă, din cauză că membrii s-au schimbat de mai multe ori și n-a rămas nimeni de la început în afară de mine, în continuare mă ocup de compoziție aproape exclusiv. Deși mi-aș dori să fiu ajutat mai mult de colegi pe partea asta, deocamdată n-a fost să fie. Cine știe, poate pe următorul album o să apară mai mulți compozitori.
Aș vrea totuși să menționez un lucru: nu am avut și nu am nimic împotrivă ca și colegii mei să vină cu idei, dar sunt destul de „picky” când vine vorba de a scrie muzică. Nu țin neapărat să fie scrisă exclusiv de mine din punct de vedere instrumental, dar trebuie să se încadreze într-un anumit șablon.

Ocupi și rolul de inginer de sunet în trupă. Cum a decurs procesul de înregistrare pentru Virtual Dominion? Cum ar suna, în viziunea ta, versiunea ideală a sunetului Dark Fusion și cât de aproape ești de acel rezultat?
Andrei Gabi: Când am înregistrat chitara și basul, având în vedere că nivelul tehnic a crescut mult în timp, am reușit să le trag aproape din prima încercare, și cu un grad ridicat de corectitudine. La voce a fost similar – în total a durat cam 10-11 ore, împărțite în două zile. Totuși, ținând cont că în timp ce înregistram compuneam și metrica versurilor și că, dacă apărea o idee mai bună, ștergeam tot și o luam de la capăt, aș putea spune că lucrurile s-au mișcat totuși destul de repede.
Virtual Dominion aș fi vrut să fie apogeul Dark Fusion din punct de vedere al calității audio. Însă, chiar și acum, când mai ascult albumul în mașină, sunt detalii de producție de care nu sunt 100% mulțumit. Pentru viitorul album, mi-am propus să corectez aceste lucruri și să le evit complet.

Cât de importantă este contribuția unui inginer de sunet pentru reușita unui album?
Andrei Gabi: Inginerul de sunet este, în opinia mea, la fel de important ca un membru al trupei. Dacă ai unul bun, el se poate adapta sunetului fiecărei locații și poate face fiecare instrument să „taie” prin mix.
Același lucru îl spun și despre rolul său în producția unui album – poate face o diferență uriașă între un material mediocru și unul memorabil.

Din perspectiva ta de inginer de sunet, cum vezi eterna dezbatere CD vs vinil vs streaming? Care format oferă, în opinia ta, cea mai bună calitate audio?
Andrei Gabi: Fără niciun echivoc, varianta digitală la calitate mare (WAV, FLAC etc.) este, în opinia mea, cea mai bună. De ce? În primul rând, CD-urile și vinilurile au o perioadă de viață limitată. CD-urile se degradează în timp, iar vinilurile, fiind ascultate cu un ac care efectiv „sapă” în ele, își pierd din calitate după un anumit număr de ascultări.
Având în vedere că majoritatea oamenilor nici nu fac diferența (obiectiv vorbind) între un MP3 comprimat și un WAV, dacă m-aș fi născut în 2010 și ar fi existat opțiunea de streaming, pe ea aș fi mers fără să mă intereseze alte variante.
Din păcate, marele dezavantaj al platformelor de genul Spotify este că nu remunerează semnificativ artistul. Dar asta e viața, mergem mai departe și zicem: „aia e”.

Crezi că formatele fizice mai au viitor? Se discută tot mai des despre o posibilă revenire a CD-ului – tu ce părere ai?
Andrei Gabi: Da. Au început de mai bine de un deceniu să reapară vinilurile, pentru că sunt „vintage” și oferă un sunet mai cald decât varianta clasică de streaming sau CD-ul. În plus, vinilul este ceva palpabil, spre deosebire de variantele digitale. Trendurile tind să fie ciclice, așa că sunt șanse mari să revină și CD-urile la un moment dat, poate chiar ca obiecte de colecție.

Experiența ta tehnică te ajută și la concertelor live? Intervii asupra sunetului când cântați, sau lași totul în seama sunetiștilor locali?
Andrei Gabi: Eu cred că da, calitatea sunetului live este importantă. În general, în majoritatea cluburilor din țară nu există sunetiști de casă, așa că de obicei mă ocup eu de partea tehnică în proporție de 90%. Apoi, unul dintre ajutoarele noastre de turneu preia și se asigură că nu sunt discrepanțe de volum între instrumente, în așa fel încât să se audă toată lumea clar.
Există totuși și sunetiști foarte capabili la noi, cum ar fi Cristi din Quantic, Hertzu, Horațiu etc., care fac o treabă excelentă la concertele unde sunt la butoane. Când ei se ocupă de sunet, îi las să-și facă treaba — pentru că am încredere că vor fi atenți la detalii și că își vor bate capul să sune bine fiecare trupă din seara respectivă.

Cât de greu este să obții un sunet bun în concertele din România? De ce crezi că unele trupe se aud mai bine decât altele?
Andrei Gabi: În primul rând, în heavy metal, chitarele distorsionate tind să „mănânce” foarte multe frecvențe, iar acustica locației joacă un rol esențial. Dacă ai un concert într-un loc cu multe geamuri sau cu gresie/faianță, sunetul se va auzi mult mai „spart” — frecvențele înalte vor fi amplificate și pot deveni deranjante.
Noi, în general, mergem cu mixerul nostru și cu niște setări făcute „de acasă”, și încercăm în felul ăsta să avem șanse mai mari să se distingă fiecare instrument mai clar în concert.
Sunt și trupe, mai ales la început de drum, care încă nu s-au lovit de toate problemele tehnice și lasă totul în seama inginerului de sunet din club. Majoritatea sunetiștilor știu ce fac, dar după mai multe trupe într-o seară, și urechile lor obosesc, astfel că unii pur și simplu nu își mai bat capul cu detaliile, iar rezultatul e un sunet mediocru sau neclar.

Ești implicat și în organizarea de concerte. Cum a evoluat scena din București și, mai larg, cea românească, în ultimii 15 ani? Cum vezi direcția în care se îndreaptă?
Andrei Gabi: În primul rând, de când am intrat în Uniunea Europeană, s-a văzut – în mod special în marile orașe – cum nivelul de trai a crescut, permițând oamenilor să nu mai fie nevoiți să spargă pușculița pentru a merge la concerte. Cunosc, aici în București, oameni care merg în fiecare weekend la cel puțin 1-2 concerte.
În al doilea rând, observ că în eșantionul de vârstă 15–25 de ani sunt cei mai mulți participanți la concertele noastre, în special în afara Bucureștiului. Este bine? Este rău? Important este că oamenii vin, se simt bine și petrec.
Cred că lucrurile nu au cum să treacă peste un anumit prag, având în vedere că stilul metal nu este foarte promovat în România. Există sute de mii de trupe în lume și nu au cum toate să ajungă la nivelul Metallica sau Guns N’ Roses, așa că noi ne mulțumim cu nișa noastră și mergem mai departe în cariera muzicală.

În ce direcție se îndreaptă Dark Fusion? La ce ar trebui să ne așteptăm în perioada următoare?
Andrei Gabi: Pentru început, lucrăm la cel de-al patrulea album, pe care îl plănuim pentru lansare în 2026. Având în vedere că Dark Fusion este o fuziune de mai multe stiluri muzicale, asta vom face în continuare: vom încerca să combinăm și alte stiluri cu metalul industrial, care este baza noastră, și vedem ce iese.
Oricum, ca orice trupă, o melodie nouă trebuie, în primul rând, să ne placă nouă, iar abia apoi sunt șanse să placă și ascultătorilor. Vom organiza concerte prin țară în toamnă, pentru că vara este o perioadă mai liberă, și încercăm să compunem mai mult în următoarele luni.

Într-o perioadă în care publicul preferă piesele individuale, cât de important mai este pentru voi să lansați albume? Ce planuri aveți în acest sens – un nou LP, un EP sau piese single?
Andrei Gabi: Într-adevăr, albumele încep să fie din ce în ce mai puțin apreciate de publicul larg. Am stat și am discutat mult despre strategia pentru viitoarele piese și albume. Cred că, până la urmă, vom începe prin a scoate single-uri o dată la câteva luni, timp de un an, iar după ce apar public 5-6 piese, să pregătim și lansarea unui album complet.         

La final, te invităm să creezi un playlist cu 10 piese dintre cele mai întunecate și fuzionale pe care orice fan metalfan ar trebui să le asculte măcar o dată. Dă-i și un titlu!

---

Depressive Ciorbă
Shadow in Our Blood – Dark Tranquillity
Deutschland – Rammstein
Watch the World Burn – Falling in Reverse
Electric Again – Soilwork
Uniformity – Dark Tranquillity
12 Gauge – Kalmah
Tie My Rope – Children of Bodom
Inject Me Now – Neurotech
Everything – Norther
In the End – Linkin Park