Dokken – Heaven Comes Down

Pot spune că cea mai bună perioadă muzicală pentru Dokken este marcată de albumele Breaking the Chains (1983), Tooth and Nail (1984), Under Lock and Key (1985) și Back for the Attack (1987). Dincolo de aceste materiale, trupa a avut parte de suișuri și coborâșuri. La fel stau lucrurile și pe Heaven Comes Down. Lansat pe 27 octombrie 2023, primul album după o pauză discografică de peste un deceniu, Heaven Comes Down poartă un titlu care trimite clar la perioada de glorie Dokken, referința fiind piesa When Heaven Comes Down de pe Tooth and Nail (1984). Nu este prima dată când trupa recurge la un titlu cu ecouri din epoca sa de succes: de pildă, Lightning Strikes Again (2008) face trimitere la piesa Lightnin’ Strikes Again de pe Under Lock and Key (1985). Dacă în cazul albumelor Lightning Strikes Again (2008) și Broken Bones (2012), orice comparație cu anii de glorie te făcea să te întrebi de ce mai insistă trupa să lanseze muzică nouă, sau de ce nu colaborează cu un producător care să spună clar „Asta da, asta nu”, fără ifose și fără supărări, pe Heaven Comes Down lucrurile stau mult mai bine: Dokken oferă momente care onorează numele trupei, alături de pasaje mai modeste, de umplutură, însă per ansamblu materialul este unul reușit.
Fugitive, piesa de deschidere a albumului, e profund ancorată în spiritul anilor ’80. Versurile și muzica recreează atmosfera epocii, cu un tempo mediu și o construcție în crescendo. Don Dokken și colegii săi reușesc să creeze aura necesară pentru ca piesa să funcționeze și să te introducă în poveste, iar Jon Levin face o treabă solidă la chitară.
Urmează Gypsy, care păstrează direcția muzicală și vorbește despre libertatea unui stil de viață nomad, cu un vibe energic și coerent. Is It Me or You? schimbă registrul și aduce în ecuație un hard rock cu tente bluesy, amintind de Cinderella sau Led Zeppelin. Tema lirică e mai serioasă, abordând subtil echilibrul fragil dintre vină și responsabilitate.
Just Like a Rose este, fără îndoială, punctul culminant al albumului – melodic, catchy și cu o poveste ce pare să continue, voit sau nu, firul lăsat de piesa anterioară. Piesa nu sună a încercare de recapturare a trecutului, ci a reușită sinceră.
I’ll Never Give Up este o baladă care evită capcanele siropului gratuit, inspirând perseverență și hotărâre, cu un aer subtil de Scorpions.
În a doua jumătate, discul menține nivelul fără a străluci constant. Saving Grace și Over the Mountain sunt corecte, dar fără momente memorabile, deși în cea din urmă se simte că o abordare mai simplă ar fi făcut minuni. I Remember aduce nostalgie sinceră, dar refrenul putea fi mai bine lucrat. Lost in You e marcată de o atmosferă de Whitesnake și o nouă prestație bună din partea lui Jon Levin.
Albumul se încheie cu Santa Fe, o piesă acustică executată corect, dar care pare puțin desprinsă de restul materialului.
Mixajul realizat de Kevin Shirley, cunoscut pentru colaborările cu Iron Maiden, Dream Theater sau Aerosmith, oferă albumului o claritate și un echilibru sonor binevenit.
Închei prin a spune că Heaven Comes Down este per total o reușită pentru Dokken și dacă hard rock/glam metalul îți place sau dacă te lovește vreo nostalgie, sunt destule momente plăcute aici, iar cel mai reușit este Just Like a Rose.

Silver Lining Music
27/10/2023

Don Dokken – voce
Jon Levin – chitară
Chris McCarvill – bas
B.J. Zampa – tobe

Fugitive
Gypsy
Is It Me or You?
Just like a Rose
I’ll Never Give Up
Saving Grace
Over the Mountain
I Remember
Lost in You
Santa Fe