Partizan – Nori peste Sălăjan

How do you say in English Policlinica Titan?

Nori peste Sălăjan este cel de-al treilea album de studio lansat de grupul bucureștean Partizan. Apărut la o distanță de 22 de ani față de precedentul album de studio – București, editat în 2003 sub egida Cat Music – Nori peste Sălăjan prezintă o trupă mai ancorată în industrial metal, post-punk și krautrock, dar păstrând același spirit punk rock.
Materialul începe cu An Englishman in Sălăjan – o compoziție în stilul post-punk clasic Partizan, o ciocnire între Vest și Est. E ca și cum Fear and Loathing in Las Vegas (1972) al lui Hunter S. Thompson ar fi fost scris nu despre Las Vegas-ul psihedelic, ci despre Sălăjan în toată frumusețea lui. Excelentul videoclip regizat de Adrian Agheniței susține perfect această idee.
Păsări de noapte, a doua piesă, este un tribut adus vieții nocturne – visătoare și lipsită de inhibiții. Se simte ca o continuare a textului lui Andrei Gheorghe, transformat în piesa Frăția nopții.
Îmi place dansul e o piesă punk rock energică, în care Partizan alunecă firesc în zone psihedelice.
Oameni în zbor este o piesă Timpuri Noi din anii ’80 reimaginată – între industrial metal și sonorități atmosferice. Doru Apreotesei (ex-Post Scriptum, ex-Sfinx) își pune amprenta asupra direcției compoziționale, iar surorile Claudia și Olga Caia oferă un final înălțător cu vocile lor de soprană.
Sentimentul este o altă reinterpretare a unei compoziții Timpuri Noi din anii ’80 și poate cea mai răscolitoare piesă din repertoriul Partizan. Textul, plin de metafore, scoate sufletul la lumină, susținut de frazarea melancolică a lui Artan și atingerile subtile ale Corinei Sucarov. Atmosfera amintește de Stalker (1979) al lui Tarkovski, concentrată în puțin peste trei minute și jumătate.
Călărețul oțelit revizitează o piesă optzecistă Timpuri Noi, rămasă neimprimată până acum. Industrial metal într-o fază incipientă, cu același ritm și o melodie înălțătoare, acompaniată de un text încărcat de metafore despre rezistență și speranță.
Accidente medicamentoase (Remix) e un teritoriu experimental: voci distorsionate, sunete între martial industrial și Atari Teenage Riot, fără a insista prea apăsat în aceste direcții.
Omul care a uitat limba română fără să părăsească țara / Pleșca și Zapan e a doua colaborare cu Doru Apreotesei și continuă direcția experimentală – un krautrock infuzat cu punk visceral și digital hardcore în stilul Atari Teenage Riot, dar păstrând ironia și sarcasmul specific Partizan.
Albumul se încheie cu Ziua în care am părăsit planeta, o piesă contemplativă, experimentală, cu text recitat de Liviu Mihaiu.
Partizan este esența punk rock atunci când vine vorba despre spirit critic și libertate totală în exprimare. Fără îndoială, se află acolo sus, alături de Florian din Transilvania. Nori peste Sălăjan este una dintre cele mai importante reprezentări ale străzii bucureștene – un manifest al spiritului liber, cu suflet, cu atitudine autentică și fără urmă de emfază. Un carusel emoțional construit pe o structură post-punk, industrial metal, krautrock și punk rock. Sau, altfel spus, Fear and Loathing in Sălăjan.

Electrecord
15/05/2025

Adrian Pleșca „Artan” – voce
Răzvan Moldovan „Suedezu” – voce, chitară, electronice
Adrian Agheniței – bas, electronice
Andrei Bărbulescu – tobe
Invitați:

Claudia Caia – voce (4)
Olga Caia – voce (4)
Doru Apreotesei – clape (4,8)
Corina Sucarov – voce (5)
Aurelian Frangulea – voce (8)
Cristian Coandă – voce (8)
Mihnea Stănescu – voce (8)
Liviu Mihaiu – voce (9)

An Englishman in Sălăjan
Păsări de noapte
Îmi place dansul
Oameni în zbor
Sentimentul
Călărețul oțelit
Accidente medicamentoase (Remix)
Omul care a uitat limba română fără să părăsească țara / Pleșca și Zapan
Ziua în care am părăsit planeta