Genune – Infinite Presence

Genune e un proiect pe care îl urmăresc de ceva timp. Până la albumul precedent, Inert & Unerring, nu am fost foarte impresionat, dar acel album mi s-a părut că a deblocat un filon creativ foarte fain la acești băieți.
Infinite Presence a fost lansat anul acesta, pe 17 mai, o dată cu o semnificație foarte personală, la fel ca întregul material, conceput ca o evocare sensibilă și extrem de prezentă pe tot parcursul pieselor.
Mi-a plăcut sinceritatea aceasta și puterea vulnerabilității ce reiese din atmosfera compozițiilor, chiar contribuie decisiv la toată nota melancolică și visatoăre, piesele fiind foarte intime.
Sigur, muzical mi-au adus aminte destul de mult de trupa americană Deafheaven ca reper important în sound-ul și compoziția lor, dar nu consider acest aspect ca fiind unul negativ. Din contră, acest  reper stabilit aduce un plus de asumare al unui drum în scena muzicală și poate crea ancore subtile în mintea ascultătorului.
Vocile sunt foarte bune și variate, scream-ul decis și punctat, iar vocea clean mi s-a părut extrem de atmosferică, în general cântată bine, uneori mai scapă puțin, dar cred că și asta adaugă la această “prezență umană” a muzicii.
Chitarele sunt foarte directe, cu teme interesante, avem parte și de ceva dimensiune acustică pe alocuri. Sunt susținute de un bas discret și clape care uneori îmi plac mult, iar alteori trebuie să recunosc că îmi produc un sentiment neplăcut; nu-mi dau seama daca asta este intenția din spate sau pur și simplu asta a fost inspirația autorilor în locul respectiv.
Un punct de îmbunătățit cred că ar fi producția: este un pic sterilă și lipsită de căldură, are un film destul de raw, nefinisat și, personal, cred că la acest tip de muzică s-ar potrivi ceva mai aerisit și blând pe anumite frecvențe. Senzația asta e cauzată in mare masură de sound-ul de tobe, foarte abraziv.
Dar, per total, sunt oau… un album minunat de ascultat în momente de reflecție existențială! Mi s-a părut că te face să apreciezi viața, ce ai lângă tine, momentele frumoase, să te bucuri de fiecare clipă pământească, pentru că viața poate să treacă uneori foarte repede, a ta sau a celor dragi din jur. Mi se pare un album genial împotriva procastinării și a eternelor lamentări legate de nimicurile cotidiene din care se fac drame inutile.
Felicitări băieților, pentru că, în ciuda temei profunde si grave a album conceptual, în final, crează lumină și speranță și dă un îndemn de a merge înainte.

Autoprodus
17/05/2025

Victor – voce
Dragoș – chitară
Cosmin – chitară
Istvan – bas, voce
Abel – tobe

The Sun Will Always Shine
Little Fountains
Stay a Little Longer
Infinite Presence
To Not Grow Old
I Want You Here