Rivers of Nihil – Rivers of Nihil

Despărțirile sunt rareori amiabile și schimbările de componență greu digerabile, mai ales în lumea muzicală. De obicei lasă urme adânci, iar în cazul Rivers of Nihil, plecarea lui Jake Dieffenbach și Jon Topore în 2022 a ridicat semne de întrebare serioase despre viitorul trupei. Nu este așadar deloc surprinzător că băieții din Pennsylvania au ales ca noul capitol muzical să fie un album autointitulat. Nu avem însă o simplă resetare, ci o serioasă reconstrucție identitară. Adam Biggs trece în prim-plan ca solist principal, Andy Thomas (ex-Black Crown Initiate) își aduce nu doar chitara, ci și vocea și ideile într-un proiect care, până acum, părea să aibă doi arhitecți principali: Brody Uttley și Biggs. De data asta, însă, Rivers of Nihil e un organism colectiv, fapt care transpare prin toți porii celor 10 piese care compun albumul lansat pe 30 mai prin intermediul Metal Blade.
Rivers of Nihil a fost mereu o trupă care s-a jucat cu timpul atât la propriu (ciclul celor patru albume anterioare este dedicat anotimpurilor), cât și la figurat (cu treceri fluide între death metal, prog, jazz și ambient). Și, mai ales, cu saxofonul, un instrument care, cel puțin aparent, ar trebui să fie incongreunt cu death metal-ul. Rivers of Nihil nu mai face parte dintr-un ciclu.  Este ceva nou, dar care înglobează doze serioase de brutalitate și sensibilitate.
The Sub-Orbital Blues este o declarație care oferă din start direcția în care evoluează în prezent Rivers of Nihil: chitări agresive, armonii vocale neașteptat de calde și o compoziție stratificată care invită la ascultări multiple pentru a-i descoperi toate valențele. Dacă înainte Rivers punea accentul pe albume conceptuale, acum reușește să creeze un micro univers pentru fiecare piesă in parte. Dustman e o bucată clasică și furioasa marca Brody, dar impregnată cu o profunzime lirică neașteptată. Nu doar furie pură, ci și multă empatie. Criminals iese complet din zona de confort, aducând un banjo și o tensiune compusă în urma unei drame reale (cazul celebru și nerezolvat al Emanuelei Orlandi dispărute în 1983 la Roma). E cam greu să spui că este „frumoasă”, dar e una dintre cele mai umane din tot catalogul trupei.
Despair Church, dar mai ales Water & Time și House of Light explorează contrastul între sacru și profan, între riffuri masive și pasaje de o fragilitate și melodicitate abundentă. Avem practic un soi de meditație sonoră asupra efemerului, ceva ce puține trupe din zona death metal pot face fără să sune pretențios sau forțat. Mi se pare că americanilor le-a ieșit tocmai pentru că nu încearcă să epateze, ci doar să exprime. Sunt compoziții care denotă o maturitate rară, în care feeling-ul e pe primul loc, iar tehnica e mereu în slujba ideii, nu invers. Modul în care este construită Water & Time este elocvent. Avem refrenul care nu prea are cum să te lase indiferent – So if you see me drown let me go/ Don’t wanna drag you to the shallows/And if it leads you along lost in waves/Watch the water and time disintegrate – ,  urmat de niște pasaje de saxofon perfect integrate, tripleta vocală care se completează ideal și un solo mai mult decât inspirat marca Andy. Colaborarea dintre Brody Uttley și Andy Thomas este nucleul magnetic care ține totul în echilibru și pe House of Light și nu vă văd cum aceste două piese ar putea lipsi la final de an din clasamentul celor mai reușite compoziții apărute în 2025.

Ca să nu uităm cumva că în esența este un album de death metal, fie el și progresiv, următoarele piese aduc dozele necesare de agresivitate. Departe de a fi slabe, nu reușesc să se ridice la rafinamentul emoțional și compozițional al precedentelor. Epilogul, piesa Rivers of Nihil, este foarte interesant, dar insuficient dezvoltat. Reprezintă însă cheia albumului și un fel de antidot împotriva disperării, un apel la luciditate și rezistență în fața tentației de a te scufunda în “râurile de nihilisim”, chiar și într-o lume care pare în descompunere. Așa că, dacă ați rezonat cu Where Owls Know My Name sau cu melancolia latentă din albumele Black Crown Initiate, ascultați fără rezerve Rivers of Nihil. Merită!

Metal Blade Records
30/05/2025

Adam Biggs – bas, voce
Andy Thomas – voce, chitară
Brody Uttley – chiară, clape
Jared Klein – tobe, voce
Patrick Corona – saxofon
Stephan Lopez – banjo

The Sub‑Orbital Blues
Dustman
Criminals
Despair Church
Water & Time
House of Light
Evidence
American Death
The Logical End
Rivers of Nihil