gotafeelin: un altfel de iunie cu June Turns Black

Dacă e iunie, e June Turns Black! Anul trecut, în aceasta lună, trupa bucureșteană lansa Wavebreaker, un EP de debut care i-a adus în atenția publicului printr-un amestec convingător de alternative, metalcore și electronic – numit electronicore. La un an distanță, tot în iunie, June Turns Black sunt gata să deschidă un nou capitol: peste câteva zile va apărea gotafeelin, un single care marchează o schimbare de direcție sonoră și estetică.
În acest interviu, am revenit la discuția noastră din ianuarie 2025 și le-am cerut lui Rach (voce) și lui Dan (chitară) să ne povestească ce au făcut în ultimele șase luni: finalizarea videoclipului ambițios Have You, concerte în țară și în Bulgaria, primele demo‑uri pentru noua eră, precum și pregătirea esteticii vizuale care completează schimbarea de sound.
Noul single, gotafeelin, va fi disponibil pe toate platformele pe 23 iunie.

---

Salut oameni buni, bine ați revenit în paginile ziarului nostru.
Dan: Salutare Metalfan! Bine v-am regăsit, e mereu o plăcere să stăm de vorbă!

Au trecut șase luni de la ultima noastră discuție, când vorbeam despre Wavebreaker , un debut care ne-a surprins plăcut. Astăzi ne concentrăm pe noul vostru single, gotafeelin, care va fi lansat pe 23 iunie. Dar, înainte să ajungem la piesă, ce ați făcut în tot acest timp?
Dan: Șase luni?! Se simt deja ca un an și un pic! În tot acest timp am finalizat și lansat Have You – un videoclip foarte ambițios care ne-a consumat foarte mult timp, el fiind început în 2023 (avem și un documentar despre realizarea lui), am avut concerte, am scris material nou încontinuu (debutând și o piesă nouă live numită Gods Don’t Limp) și am pregătit era noastră nouă, ce începe oficial cu gotafeelin. Timeline-ul e puțin messy la noi, pentru că mereu avem multiple proiecte în derulare – de exemplu cât Have You era în post-producție la începutul anului, noi deja filmam gotafeelin.
Rach: Un alt exemplu și mai îmbârligat e că noi aveam și photoshoot-ul și direcția nouă pregătite încă de la începutul lui 2024, în timp ce noi încă lucram la „Wavebreaker” și la lansarea din club Control din iunie 2024.

Cum a decurs activitatea voastră live în ultimele șase luni? Ați bifat și un moment important – primul concert în Bulgaria, pe 16 mai, la Mixtape 5, în Sofia. Cum a fost această experiență și ce impresie v-a lăsat publicul de acolo?
Dan: Am bifat chiar mai multe premiere, în mare parte am mers în locuri noi: Iași, Suceava, Timișoara și Sofia. Pe lângă asta, am fost onorați să participăm și la două evenimente foarte importante în București: EasterN Charity Blast organizat de Love Hate Love Collective, pentru sprijinul Asociației Anais (care susține oamenii ce au trecut prin abuz domestic) precum și prima ediție ShatterFest, un festival organizat de Final Step Productions axat pe zona de -core și alternative metal.
Peste tot publicul a fost cald, primitor și ne-au apreciat sound-ul și show-ul, lucru care ne-a bucurat enorm. La Iași ne-a lăsat duba, a trebuit s-o scoatem dintr-o poziție foarte precară în mijlocul unei intersecții în pantă pe contrasens cu ajutorul ieșenilor care au fost incredibil de nice și să închiriem alta pentru a ajunge la Suceava. Legat de Sofia, a fost o surpriză extrem de placută – nu doar că trupeții ceilalți și staff-ul erau foarte de treabă, dar publicul a venit să se distreze – au țipat cu noi versurile, au dansat și ne-au dat o energie fabuloasă. Shoutout și Brașov-ului care e din ce în ce mai hyped pe noi de fiecare dată când mergem (și ne place mult să mergem acolo!).
Am început să avem din ce în ce mai mulți oameni care ne văd pentru a doua sau a treia oară și care ne urmăresc activ, lucru ce ne dă foarte multă încredere în ceea ce facem și transformă concertele în locuri în care am mai fost în niște adunări cu prieteni de peste tot de prin țară (și acum și în afara ei).

Concertul din Sofia a venit într-un moment interesant pentru voi, întrucât pregateati și o schimbare în sound. Noua piesă, gotafeelin, pare să urmeze o direcție diferită față de cea cu care ne-ați obișnuit pe Wavebreaker – mai melodică, mai puțin brutală, cu un screaming mai reținut din partea lui Rach, dar păstrând totuși esența June Turns Black. Cum ați ajuns la această formulă hibridă, cu influențe rock electronic, industrial și pop? A fost o evoluție naturală sau o decizie asumată de a experimenta?
Rach: Evoluția a fost naturală întrucât mereu am simțit nevoia să experimentăm cu sound-ul nostru. Muzica electronică face parte din nucleul nostru, fiind o latură prezentă în viața noastră din copilărie până în momentul actual. Partea de darkpop e ceva ce am început să aprofundez de ceva vreme și am simțit că s-ar preta foarte bine pentru lumea noastră lirică. E un stil foarte precis, dar și nebulos în același timp, unde ar intra mulți artiști diverși: de la Ari Abdul, Grimes, The Neighbourhood, The Weeknd, până la Crosses, HEALTH sau Chase Atlantic. Când i-am arătat lui Dan cam ce ascultam destul de des, he fell in love with it as well și am creat un playlist în care am adunat pe parcursul anilor aceste influențe, pentru a le aduce în era ce urma după Wavebreaker .
Dan: Muzica industrială face parte din identitatea mea muzicală încă din adolescență, totul începând cu Nine Inch Nails, Ministry și White Zombie. Mereu am fost atras de sunetele abrazive electronice, versurile întunecate și atmosfera apăsătoare caracteristice. În timp am adăugat și artiști precum Health, 3Teeth sau Mick Gordon în mix-ul ăsta și oriunde am putut, am adus această influență.

Este gotafeelin parte dintr-un material mai amplu – un EP sau album – sau o declarație de sine stătătoare? Ce urmează după această piesă? Aveți deja alte piese care merg în aceeași direcție?
Rach: Da, avem multe piese care acoperă întreaga noastră plajă sonoră nouă – de la piese ambientale și bazate pe emoție și melodicitate până la probabil cele mai agresive și grimy sound-uri. Cumva gotafeelin am considerat că e cea mai potrivită piesă ca mission statement pentru a deschide era nouă fiindcă e fix la mijloc – e melodică, e darkpop, dar și agresivă și personală. Încă nu am concretizat un album cu materialul nou, momentan ne focusăm pe a scrie cât mai multe piese, iar după aceea ne vom gândi sub ce formă le vom prezenta.

Va avea gotafeelin și alte versiuni ale ei, precum se întâmplă și cu We Kill What We Love?
Dan: În paralel cu tot ceea ce ți-am povestit că se întâmplă în trupă, am tot lucrat și la variante alternative ale pieselor noastre. Avem în plan ceva foarte special pentru a vă prezenta o latură nouă a June Turns Black-ului anul acesta, dar încă nu pot spune mai multe.

Uneori mi se pare că se aud și anumite voci masculine pe aceasta piesă (inclusiv pe albumul Wavebreaker). Mereu m-am întrebat cine le face. Așa că a venit momentul să aflu acest aspect direct de la sursă. Cine face vocile masculine în June Turns Black?
Dan: Ne place să experimentăm foarte mult cu texturile vocale. În primul rând folosim efecte pentru a schimba tonalitatea și timbrul lui Rach, ceea ce ne oferă foarte multă variație (we call it the lo-boi) – aceste tehnici de procesare vocală sunt foarte prezente pe gotafeelin. Pe Wavebreaker, în corurile de pe piese am înregistrat și eu și Cezar părți, pentru a oferi un sunet mai mare, de arenă. Ah, și mai e speech-ul de pe Atonia, în care am folosit telefonul pe post de tape recorder.

Metalfan: gotafeelin vorbește despre dependență și lupta cu identitatea, iar versurile voastre pornesc adesea din experiențe personale. Ce v-a inspirat de data aceasta și cum reușiți să transformați aceste trăiri personale în mesaje care să rezoneze cu un public larg?
Rach: Este adevărat că scriem dintr-o perspectivă extrem de personală, iar gotafeelin primește și ea același tratament. Inspirația a plecat dintr-un lucru mult prea real pentru mine, subiectul fiind dependența de substanțe. Mai precis, painkillers. Eu suferind de o boala autoimună cronică, am ajuns într-un anumit punct al vietii mele în care simțeam ca nu pot sa exist fără să iau unul. Astfel, am decis sa abordăm subiectul ăsta.
Piesa, pentru mine, nu vorbește despre adicția în sine, cât mai degrabă despre rush-ul și bătălia dintre dorința de a nu simți nimic si totodată totul, ca repercursiune a dezechilibrului chimic din creier și corp. Cât despre rezonanța mesajului, cred că atinge multe puncte sensibile pentru mulți dintre ascultători și cred ca toți vrem intr-un mod sau altul să ne potolim o durere, oricare și de orice natură ar fi ea.

Metalfan: Versurile piesei gotafeelin sunt puternic vizuale și încărcate emoțional. Cât de important a fost pentru voi ca videoclipul să transmită aceeași stare și să reflecte mesajul piesei la nivel estetic? Ați avut o direcție clară încă de la început sau s-a conturat pe parcurs?
Rach: Este important ca videoclipul sa fie o extensie a piesei și mereu încercăm, pe cât de mult posibil, să le aliniem ca atare. Știam că vreau să avem un clip cu estetica asta: sleek, smooth, noir-y, black and white, încă de când lucram la photoshoot-ul nostru, la începutul anului 2024. Însă nu știam exact pentru ce piesă. Așa că după ce am scris mai multe demo-uri, am stat într-o seară cu Dan (fix după ce se exportase prima iterație a demo-ului pentru gotafeelin) și am tras intr-un playlist tot ce scrisesm nou până la acel moment, am deschis poza cu photoshoot-ul și am început să ascultăm. Iar când gotafeelin a intrat, it clicked for us. Și atunci am știut în sfârșit ce piesă va avea estetica asta de reclamă de editorial.
Dan: Sunt multiple referințe directe la tematica piesei în clip (precum și câteva easter egg-uri la lore-ul nostru ca trupă). Avem pahare cu băutură care clar fac referire la abuzul de alcool, avem cadre care-ți dau un sentiment de neliniște pentru că e un subiect greu, avem editing haotic pentru a oglindi haosul care ți se poate crea în viață atunci când ești prins in frâiele substanțelor, precum și The Dark Thoughts care apar în diverse ipostaze, mereu veghind asupra declinului tău. De multe ori oamenii care se confruntă cu astfel de demoni se prefac că sunt ok și nu lasă pe ceilalți să le vadă lupta interioară, astfel încât acest framework al unui photoshoot în care trebuie să pari „vedeta perfectă” în timp ce lumea ta internă este tumultoasă prezintă încă un throughline conceptual ce leagă videoclipul de piesă.

Metalfan: Cum au decurs filmările și cât de mult control ați dorit – și reușit – să aveți asupra rezultatului final? Simțiți că acest videoclip vă reprezintă mai bine decât cele anterioare, din punct de vedere al viziunii și coerenței cu muzica?
Rach: Fiecare videoclip executat reprezintă starea prin care noi am trecut în momentul respectiv și dacă am putea să mergem înapoi în timp ca să aplicam cunoștințele de acum în materie de filmat, planificat, etc. nu cred că am face-o pentru că fiecare filmare e o oportunitate ca noi să creștem și să deprindem abilități noi. Bineînțeles, execuția gotafeelin a fost mult mai ușoară și concisă ca rezultat a lucrurilor pe care noi am încercat să le facem în clipurile anterioare. Fiind niște oameni care adoră sa creeze clipurile cu propriile lor mâini, am învățat foarte multe încă de la primul – Hurt Me.
Filmarea in sine a fost foarte smooth. A fost începută și terminată intr-o zi. Am reușit chiar să avem o întârziere de doar două ore, ceea ce, pentru cine cunoaște cum stau lucrurile la filmări legate de respectarea unui program, poate fi numit un succes răsunător!
Ce-i drept am avut un pic mai mult timp pentru pre-producția acestui clip. Noi, impreuna cu June Crew-ul nostru, am facut tot posibilul să perfecționăm detaliile pe foaie mai intâi. Așa că, in momentul in care am ajuns la locație, stiam cu toții exact ce voiam și cum să arate și pot spune cu mâna pe inimă ca fix așa cum il vedeam în cap, asa a și ieșit.
Sigur, un spațiu mare cu un mediu controlat unde să se filmeze e un lucru rar și poate inaccesibil (e ceva de care mă plang și mă voi plânge în permanență), așa că a trebuit să rezolvăm foarte multe cadre in post-productie prin extinderea digitală a fundalului și crearea de compoziție pentru a avea într-un cadru mai mulți membri. Însă chiar și așa, cu un spațiu relativ micuț fața de ce am fi avut noi nevoie, trebuie să le mulțumim baieților din Breathelast și lui Mihai în special – fiindcă fără ajutorul și bunăvoința lor nu am fi putut să terminăm în timp util clipul (am filmat la ei in sala de repetiție).
Cele mai multe bătăi de cap au fost post-producția și colorizarea clipului în schimb fiindcă, neavând un fundal perfect uniform, se creau tot felul de umbre pe el, iar eu îmi doream aspectul de infinite limbo (un plan uriaș fără margini și perfect alb). Așa că am fost nevoită să corectez fiecare imperfecțiune. A fost bine pe deoparte, fiindcă asta m-a împins să creez o bază de date pe care o trimiteam cu fiecare versiune a clipului, unde baieții impreuna cu crew-ul puteau sa noteze exact timecode-ul și problemele pe care le vedeau în clip, de orice natură ar fi fost ele. După aproximativ peste 200 de „bug-uri” și 8 versiuni patch-uite ale clipului, arată acum exact cum il voiam!

Multe trupe de alternative își lansează noile piese printr-un turneu național. Rămânând în zona alternativă, aveți și voi în plan ceva similar pentru gotafeelin? Și, mergând mai departe, v-ați imaginat vreodată un turneu June Turns Black în variantă acustică sau chiar simfonică, cu un final grandios la Sala Palatului?
Dan: Fiind încă o trupă ce e la început de un drum la care construim constant, încă nu suntem în punctul în care să ne pornim turneul propriu național (sau internațional), așa că mereu suntem deschiși tuturor oportunitaților care ni se prezintă, chiar și pentru a susține alți artiști. Ce facem, în schimb, este că mereu ne actualizăm setlist-ul și încercam să creionăm o lume cu show-ul nostru care e congruentă cu etapa în care ne aflăm prin piesele pe care le alegem, tranzițiile pe care le scriem și proiecțiile pe care le creăm. Astfel, de fiecare dată când ne vede cineva, e ceva nou la show-ul nostru. Legat de turneu în variantă alternativă, oh boy, câte idei avem, inclusiv June Turns Black în variantă cu orchestra simfonică. Cu timpul vom clădi către a prezenta arta noastră în cât mai multe forme.

Metalfan: Sound design-ul are un rol important pe gotafeelin și, in general pentru June Turns Black. Dan, cât de mult experimentezi în studio și cum știi când sa te oprești din experimentat?
Dan: Aș vrea să zic că sunt mai organizat, dar adevărul e că mă opresc când nu mai am timp. Vorba aceea cu „o piesă nu e terminată, ci abandonată” o resimt destul de des. Cam în toate etapele ma ocup de sound design, chit că sunt anumite sunete care formează baza piesei în stadiul de demo, sau sunt anumite efecte pe care le determin atunci când înregistrăm instrumentele sau chiar atunci când mixez și mai simt nevoia de un riser anume. Majoritatea sound design-ului se întâmplă de regulă într-o sesiune pe care o am dedicată între recording și mixing unde stau focusat pe partea asta și acolo lucrez până când simt că orice aș mai adauga unei părți pur și simplu o strică.

Metalfan: Dan, de la ultima noastră discuție, ai produs două albume remarcabile: Marea ascunsă de Breathelast și Everest al lui Cosmin Lupu. Știam că lucrezi și cu alți artiști, dar calitatea asta ridicată ne-a surprins plăcut, deși ar fi trebuit să ne dăm seama încă de la Wavebreaker. Care e secretul tău pentru a da fiecărui proiect un sound atât de original și distinct?
Dan: Mă bucur enorm să văd Breathelast și Cosmin Lupu, doi artiști fantastici, că primesc atât de multe laude, sincer e meritul lor în cea mai mare parte. Adevărul e că fiecare material lansat e un cumul de influențe de la toți cei care participă la creația lui – artistul în primul rând, apoi producătorul, guest musicians, inginerii de tracking, editing, mixing și mastering. Fiecare din noi contribuie cu gusturile și identitățile sale într-o măsură mai mică sau mai mare și fără fiecare om along the way, n-ar exista acel rezultat.
Cum îmi place mie să lucrez cu artiști este în primul rând să facem o sesiune de meet-and-greet în care nu se scrie o notă, ci vorbim. Vorbim despre ei, despre experiențele lor personale și profesionale, care e identitatea lor artistică și ca oameni, ce influențe au, poate chiar și ce traume sau amintiri plăcute au. Apoi discutăm despre materialul pe care vor să-l facă și ce vor de la el (și, în general, despre fiecare piesă în parte mai apoi vorbim). Poate părea ca un waste of time, petrecem niște multe ore și concret nu înregistrăm o notă, dar este incredibil de important pentru mine. Nu doar că astfel setăm așteptările pe care le avem de la această colaborare, dar îmi creez și eu un fel de hartă sau un dicționar al artistului respectiv (am un caiet cu toate notițele astea) care mai apoi mă (și ne) ajută sa luăm fiecare decizie.
Să-ți ofer niște exemple generale: poate artistul cântă un stil acum, dar a crescut cu altul and they never really thought about it, păi atunci putem aduce acele influențe din copilărie în anumite părți. Poate imi spune ca preferă muzica mai simplă și catchy, atunci știu sa evit acorduri complexe sau linii melodice prea alambicate. Poate îmi spune ca a trecut printr-o despărțire și felul în care s-a terminat i-a afectat modul în care privește relațiile, atunci știu cum să abordez versurile pentru piesa de dragoste. Poate atunci când era în frâiele depresiei se afla într-un loc fizic anume, cum ar fi să fac un sunet care plaseaza piesa în acel spațiu?

Metalfan: Ce condiții trebuie să îndeplinească o trupă pentru a colabora cu tine? Ai preferințe legate de stilul muzical sau ai fi deschis să lucrezi, de exemplu, cu o trupă de black metal?
Dan: În general, îmi place să cred că sunt destul de deschis, ador mereu să fiu pus în situații outside of my comfort zone și am ascultat atât de multă muzică încât cred că pot fi ok cu orice trupă. Problema intervine în momentul în care există o neconcordanță de viziune – aici cred că într-adevăr prefer să fim pe aceeași pagină. De multe ori nu e stilul muzical o problemă, ci modul de a face anumite lucruri – câtă procesare să fie pe voce, cât de organic să sune tobele, dacă basul trebuie tras cu degetele sau cu pana, astfel de lucruri.
De-asta e foarte importantă acea primă sesiune de meet-and-greet – dacă avem foarte multe discrepanțe legate de viziunea asupra sound-ului și nu putem ajunge la un numitor comun, atunci cel mai probabil nu sunt eu cel mai bun producător pentru ei și mereu încerc să recomand pe altcineva din scenă care sunt sigur că va face o treabă mai bună decât mine. Din fericire trăim vremurile în care există un producător pentru fiecare categorie/stil/viziune.
Ca idei generale care mă atrag la un proiect: sunt pasionat de eclectism stilistic, cu o voce expresivă, care are ceva de spus și un sound modern. Recent îmi doresc să ma extind și în afara ariilor de rock și metal, mi-aș dori tare mult să lucrez cu un artist de hip-hop, pop, sau EDM. Variety is the spice of life! Dar cum am zis, sunt mereu deschis pentru a discuta și nu știi niciodată ce artist incredibil poți descoperi!

Metalfan: După o lună iunie atât de intensă, cum arată viitorul pentru June Turns Black? Ne așteaptă doar nopți întunecate sau și momente luminoase? Piese noi, album, concerte, eventual alte colaborări ale voastre separat cu diverse trupe/proiecte, etc?
Rach: “The Sun will always go dark”! Acum serios vorbind, avem o listă uriașă, încărcată cu foarte multe lucruri pe care le pregătim pentru viitorul apropiat și muncim asiduu (și în mare parte în paralel) ca sa ne asigurăm că putem livra tot ce ne-am propus. Nu vreau să dau mai multe detalii și nu o să zic nici “stay tuned“, însă dacă vedeți că se intunecă afară, probabil suntem noi drop-uind new stuff.

Pentru astăzi ne oprim aici. Fiți convinși că ne vom auzi într-un viitor nu foarte îndepărtat. Mult succes în continuare şi mulțumim mult pentru disponibilitate.
Dan: Mulțumim din suflet încă o dată pentru interviu și toată munca pe care o faceți pentru a susține scena! Vă dorim tot sporul din lume! Mai păstrăm tradiția cu o întrebare de la noi pentru voi? If yes: Care este artistul vostru preferat care nu e deloc rock sau metal?
Metalfan: Fiecare dintre noi are câte o listă lungă de artiști preferați care nu sunt rock sau metal. Ne-a fost foarte greu să alegem doar câte unul, dar pentru că ați răspuns așa de frumos întrebărilor noastre, ne-am conformat:
Admin: Hans Zimmer
Arthur: Bee Gees
Dragoș P: Dead Can Dance
Dromar: Lhasa de Sela
Fanto: London Grammar
Fulmineos: Björk
Gedi: Boney M.
H. : Trigon (Anatol Ştefăneţ)
Klawz: a-ha
Tzugu: Daft Punk