Helheim – HrabnaR / Ad vesa

Știți care e culmea split-ului muzical? Să faci split cu tine însuți! Și mai culmea este să-ți și iasă bine, să-ți păstrezi identitatea muzicală și unitatea ca să poți să-l numești album. Este ceea ce au făcut norvegienii de la Helheim, inspirați probabil și de split-ul scos acum patru ani cu Taake. Dacă acolo executau două coveruri (Emperor și Taake – ceea ce iarăși mi se pare un pic ciudat, să faci split cu o trupă pentru a-i face un cover), aici avem opt piese nou-nouțe!
Cei doi vocali și principali compozitori ai trupei, pe numele lor de scenă H’grimnir și V’gandr,  unul chitarist și celălalt basist (care e și basistul live din Taake, lucrurile mereu s-au legat între ele pe scena black metal din Bergen, și nu întotdeauna în mod nefericit) au ajuns la concluzia că au viziuni un pic diferite. Pentru mulți muzicieni, pasul următor ar fi fost despărțirea. Nu și în cazul Helheim, o trupă stabilă, în care trei din cei patru membri (cei doi menționați și toboșarul) au activat fără încetare, din 1992 încoace. La ei divergențele muzicale se rezolvă altfel, își pun de acord particularitățile proprii și scot din ele un album foarte bun și divers. Așa au reușit să se păstreze de atâția ani în granițele stilistice ale viking/black metalului cu care au pornit la drum, să înglobeze elemente mai melodice sau progresive, fără să devieze de la calea muzicală aleasă și fără să cadă în monotonie.
Prima jumătate, HrabnaR, este opera lui H’grimnir integral, ca aranjamente muzicale. Cea de-a doua, Ad vesa, îi aparține lui V’gandr. Fiecare a creat câte patru piese, explorând teme diferite și oferind astfel ascultătorilor o experiență mai variată decât de obicei. Iar versurile, aparținând integral lui V’gandr, urmează această disociere stilistică, cu abordări diferite.
Chiar dacă în prima parte se dezlănțuie riffurile vijelioase și blast-urile ucigătoare, însoțite de tremolo-ul rapid al chitarei, dând pe ansamblu o imagine mai violentă, mai puternică, mai întunecată, nu lipsesc parantezele corale (Geist), pasajele recitate (Livsblot) sau armoniile vocale și melancolia intensă și eterică (Sorg er dødens spade). Este zona mai agresivă, mai dinamică a albumului, cea care continuă, și la nivel tematic, explorările despre natura umană, viață și moarte, căutarea sensului și a armoniei cu eterna cunoaștere a memoriei ancestrale (Livsblot). Încheierea acestei părți, pe o muzică la fel de introspectivă,  de sumbru-agresivă, concluzionează întunecat că Mennesket Er Dyret I Tale (omul este un animal în vorbire) și viața e doar cât timp îți ia să mori.
Ad vesa, a doua parte, sondează mai adânc componentele sufletului uman, raportându-se la concepte metafizice nordice: Fylgja (spiritul protector), Hamingja (norocul și soarta), Hamr (forma și schimbarea ei), Hugr (mintea și gândirea, incluzând intuițiile, premonițiile, dorințele). Și muzica urmează acest demers, creând misterioase labirinturi din care se construiește atmosfera, experimentând chiar și cu  instrumente pe care nu le folosesc de obicei în muzica lor și apropiindu-se mai mult decât în prima parte de zona viking/folk metal. Aceste inovații, pianul și orga Hammond, sunt contribuția toboșarului Hrymr, responsabil și de vocea clean de pe Fylgja și Hamr.
Producția, care îi revine lui Iver Sandøy (toboșarul de la Enslaved) ajută exprimarea muzicală. Fără să fie extrem de șlefuită, dar nici foarte aglomerată, păstrează și asprimea sunetului black metal, dar și claritatea necesară pentru a percepe tot ce este de auzit.
Abordarea muzicală generală este un mix de avangardism și arhaic, o combinație de momente care celebrează moștenirea black metal și momente de explorare a unor direcții noi de exprimare sonoră. Mai aduce pe deasupra și niște linii vocale catchy, că vreo trei zile mi-a umblat prin minte tot timpul refrenul cu tristețea e lopata morții, ia de sapă (Sorg er dødens spadeeee…). Să săpăm, deci, prin acest album! Care de fapt sunt două… dar e unul bun!
Și aș încheia cu o observație generală, aplicabilă și în cazul de față: privesc cu multă admirație trupe care activează de cel puțin 25-30 de ani și reușesc, fără a schimba genul de bază, să nu se blazeze, să mai vină cu ceva nou și surprinzător.

Dark Essence Records
20/06/2025

H’grimnir – voce, chitară
V’gandr – voce, bas
Noralf – chitară
Hrymr – tobe, clape, voce

Geist
Sorg er dødens spade
Livsblot
Mennesket er dyret i tale
Fylgja
Hamingja
Hugr
Hamr