Electrocutioner – Harbinger

Electrocutioner este un tânăr grup din Long Island, New York, format în 2020. În 2023 a lansat albumul de debut, False Idols, urmat doi ani mai târziu de al doilea material de studio, prin care formația își confirmă statutul de nume de luat în seamă în cadrul New Wave of Old School Thrash Metal. Muzica este exact ce te-ai aștepta: puternic ancorată în anii ’80, dar cu o producție solidă și trimiteri evidente la marii reprezentanți ai genului. Trioul se prezintă mai mult decât onorabil și, în puțin peste 35 de minute, demonstrează că are potențialul de a câștiga vizibilitate. Remarcabilă este interpretarea vocală a lui Mark Pursino, care reușește să îmbine influențe de la Tom Araya (Slayer) și Bobby Blitz (Overkill) cu mușcătura specifică lui Dave Mustaine (Megadeth). Alegând această direcție, este aproape imposibil să nu încorporezi, fie și indirect, ecouri ale trupelor și artiștilor care au definit genul.
Discul începe cu Doomsday Device, o piesă despre un scenariu post-apocaliptic, în care vocea lui Mark Pursino amintește atât de mult de Araya în anii ’80, încât te întrebi cum e posibil. Muzical, alternează avalanșe de riffuri rapide cu schimbări de ritm și tobe frenetice.
Lightning Sacrifice se apropie de groove metal, dar rămâne în linia deschisă de piesa de început.
Heaven’s Gate aduce un tempo mediu și o execuție aproape tribală din partea lui Tyler Bogliole, cu riffuri sacadate care o plasează la granița dintre D.R.I. și accente subtile de black/thrash.
Frozen File explorează un scenariu distopic – un fel de Noi (1920) al lui Evgheni Zamiatin – unde controlul este absolut și nimeni nu trece neobservat. Muzical, piesa se înclină spre atmosferă și o linie melodică mai pronunțată.
Harbinger, piesa-titlu, trimite chitaristic la Slayer, cu pedală dublă și ritm frenetic. Liric, abordează tema falșilor profeți și a extremismului ideologic, subiecte foarte actuale în 2025.
Tema profeților falși continuă pe Final Prophet. Din punct de vedere muzical, păstrează direcția thrash, dar introduce influențe de epic heavy metal și elemente vocale ce trimit la Venom, adăugând dimensiune subiectului.
Vision I este un moment atmosferic, întunecat, care trimite cu gândul la Mike Oldfield.
End of Days, cea mai scurtă piesă a discului (sub două minute și jumătate), oferă un black’n’roll/thrash direct și eficient.
The Chariot surprinde prin schimbări de direcție la chitară, ton abraziv și gang vocals inspirate din hardcore punk.
Azazel se află la granița dintre black melodic și thrash, cu acesta din urmă ca structură principală.
Seven Seals of Koresh închide discul cu o piesă completă: tremolo-ul amintește de Slayer, dar trupa explorează și alte direcții. Tempo-ul mediu și secția ritmică solidă susțin viziunea compozițională.
Vision II revine ca scurt interludiu atmosferic, în aceeași linie cu primul, și arată un potențial interesant pentru viitoare contraste în muzica formației.
Închei prin a spune că Electrocutioner are toate atuurile pentru a deveni un nume important. Trupa are viteză, un sunet care evită excesul de „curățenie” în producție și abilitățile tehnice necesare pentru a funcționa solid ca trio. Harbinger este un material care setează așteptări și aduce cu sine responsabilitatea producțiilor viitoare.

CDN Records
05/09/2025

Mark Pursino – voce, chitară, clape
Rich Nieves – bas
Tyler Bogliole – tobe

Doomsday Device
Lightning Sacrifice
Heaven’s Gate
Frozen File
Harbinger
Final Prophet
Vision I
End of Days
The Chariot
Azazel
Seven Seals of Koresh
Vision II