Kirk Windstein – Ethereal Waves

Kirk Windstein, liderul Crowbar și chitarist în supergrupul Down, a lansat cel de-al doilea său album solo. Debutul solo a venit în 2020, odată cu apariția discului Dream in Motion, editat de casa de discuri eOne. Evident, nu ar fi avut sens să repete formula sonoră a formațiilor sale principale, dar de rock, e tot rock. Noul material explorează un registru mai domol, apropiat de classic rock, dar păstrează și influențe hardcore punk, toate construite pe un fundament doom metal.
Pe acest album, Windstein colaborează cu Vinnie LaBella – membru fondator și fost chitarist al Exhorder – și cu Duane Simoneaux, care s-a ocupat de tobe și pe debutul solo al lui Windstein.
Ethereal Waves deschide albumul și îi dă totodată titlul. Muzical, se află la granița dintre Mastodon și doom metalul tradițional — un sunet cald, hipnotic, asemenea unei toropeli de vară. Versurile vorbesc despre izolare, pierdere și regăsire.
Crawling Lost are o abordare mai directă, iar vocea lui Kirk Windstein amintește surprinzător de Gene Simmons. Piesa respiră aerul anilor ’70, combinând farmecul clasic KISS cu greutatea sonoră a perioadei Carnival of Souls (1997).
Eulogy schimbă tonul — este o piesă lentă și meditativă, construită pe emoție și reflecție. Lord of Retribution trimite la Saint Vitus și The Obsessed, având un spirit Wino autentic: doom tradițional cu atitudine hardcore punk, direct și alternând pasaje moderate cu izbucniri energice.
Above All evocă clar influența Ace Frehley, de la stilul vocal la riffurile curate și simple, iar The Dawning poartă melancolia specifică Black Sabbath din era Volume 4 (1972).
A Sinner’s Truth amintește de Peter Steele, cu o structură aerisită și o atmosferă densă, în care vocea și instrumentele respiră liber. Rise from the Wreckage păstrează tempo-ul lent, cu un Windstein ce evocă timbrul lui Ozzy Osbourne, într-un mesaj de speranță și forță interioară.
Preluarea Eleanor Rigby oferă o reinterpretare sumbră și grea a clasicului The Beatles, aducând piesa în alt registru emoțional și făcând-o accesibilă unei generații noi.
Albumul se încheie cu Eternity’s Call, un moment melodic inspirat de UFO, apropiat de atmosfera piesei Belladonna de pe No Heavy Petting (1976) — un final introspectiv și rafinat pentru un disc ce explorează întreaga paletă emoțională a lui Windstein.
Închei prin a spune că Ethereal Waves este un material de calitate, divers și profund personal – o incursiune intimă în universul influențelor lui Kirk Windstein. Prin muzica de aici, el atinge rădăcinile care i-au modelat sufletul, atât ca om, cât și ca artist, oferindu-le celor care l-au inspirat un tribut sincer, o mulțumire discretă.

Perseverance Media Group
05/09/2025

Kirk Windstein – voce, chitară, bas
Invitați:
Vinnie LaBella – chitară, bas
Duane Simoneaux – tobe, chitară acustică, clape
Jonny Gann – bas

Ethereal Waves
Crawling Lost
Eulogy
Lord of Retribution
Above All
The Dawning
A Sinners Truth
Rise from the Wreckage
Eleanor Rigby (The Beatles cover)
Eternity’s Call